Zi si noapte fără lumină
dumnezeu prin iarbă culege licurici
îi lipește pe cer într-un bloc de desen
în colțul din dreapta sus
păpădie răscoaptă
pe fața nevăzută lumii
o gutuie rostogolindu-se
soare lună stele scrijelesc jumătăți
în jurnalul bătrânului
a făcut luminători peste tăria cerului
vărsat de vânt în pânza artistului
pietrele două câte două împrerecheau morminte
după fotografia unor intenții
în El crește nisipul
se adâncește în tine
blesteme pe limbile ceasului
crucea
ultima vegeteare
în pământul răbdărilor
a despărțit ziua de noapte
pipăind suflete pe dinăuntru
palmele au propria memorie
ele închid întunericul
inima far spart în portul pescarilor
ochii au urcat la cer singuri
doamne ia-mă de mână
și trece-mă dincolo
poezie de Vasile Iftime (1 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre porturi
- poezii despre pescuit
- poezii despre ochi
Citate similare
Rondelul privitorului spre cer
Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâți luminători,
Nici o stea nu vrea s-apună,
Privită fiind de visători.
Sunt și luceferi zâmbitori
Ce spre orizont s-adună,
Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâți luminători.
Eram năpădit de reci fiori,
Auzind cum orizontul tună
Și norii ca vulturi răpitori,
Mantia pe stele pot să pună,
Deși era noapte cu lună.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre vulturi, poezii despre visare, poezii despre nori sau poezii despre noapte
Cântec
Ia-mă de mână,
soare și du-mă,
până în cer
sau până în lună!
Ia-mă de mână
și du-mă departe,
unde-i stâpână
frumoasa nemoarte!
Ia-mă de mână,
zilelor albe,
nopții rămână
stele în salbe!
Ia-mă de mână,
cântec e firea,
marea îngână
veșnic iubirea...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre alb, poezii despre Soare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dincolo de stele!
A iubi înseamnă imensitatea întregului univers coborâtă în inima ta, înseamnă că ai întins o mână spre acea stea cerându-i să coboare la tine, și ea, a coborât. Inseamnă ca după ani și ani să vă ridicați la cer ținându-vă de mână, pentru ca să fiți două stele pentru vecie!
Viorel Muha (mai 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre iubire sau citate despre inimă
Gânduri de Crăciun
Cad din cer atât de singuri
Fulgii peste-al meu Crăciun,
Se așează peste muguri
De tăceri care îngân
E doar liniște, Crăciunul,
Ce-a intrat în casa mea,
El cu mine fac tot unul,
Adunat cu vremea sa.
Cad din cer stele de noapte,
Nu prea multe doua, trei,
Sunt răzlețe și sunt toate
Ale mele și-au văpăi.
Cad așa, însingurate,
Întind mâna să le prind,
Sunt prea sus și sunt departe,
Cad arzând și-apoi se sting.
Caut prin casă și cotloane
Poate mai e cineva,
E-o lumină ce nu doarme,
A trimis-o luna mea.
Cad din cer atât de singuri
Fulgii care m-au albit,
Câte toamne, câte geruri,
Doamne, singur-am trecut.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre somn, poezii despre mâini sau poezii despre muguri
Sus pe cer
Sus, pe cer, ard două stele:
Sunt chiar ochii mândrei mele!
Brusc a dispărut o stea...
- Faci cu ochiul, draga mea?
epigramă de Grigore Lupescu din Colocviu umoristico-medical. Epigrame (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre ochi sau epigrame despre mândrie
Domol pășesc
în voia frigului pe pământul a
rid pe față de față
fierbe lumina lunii pe o floare de colț
în colțul buzelor tale
stelele mă prind de mână
și mă urcă la cer
te invit la vals și-mi ciocnesc
cum o făcea vrăjitorul din oz
ciocnesc pantofii domol pășesc
spre iarba albastră - ringul de dans -
luna fierbe fasole
palma mea trece peste linia vieții tale
se întrepătrund
dansul nostru în
cepe apar în fața noastră
și ochii lăcrimează
valsul începe - mă prinde o mână
la cer mă urcă, te prind
de mână te țin strâns
te urc la cer - valsând acolo
în praful arid de stele
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vals, poezii despre lumină, poezii despre încălțăminte, poezii despre viață sau poezii despre lumina lunii
Atât de aproape și totuși departe
Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte
creștem, ne înălțăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...
Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului,
dincolo de albastrul cerului străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit,
Intru în inima ta
cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme și gânduri!
Doar luna, rotunda lună,
se ivește printre norii răsfirați de vânt,
Doar luna, rotunda lună,
ne luminează visul plutitor,
pe râul ce ne tulbură elegia peste măsură,
Doar luna, rotunda lună, ne-ngână șoaptele
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit.
Totul e soartă, totu-i suspin, clipă,
Totul e un început nesfârșit,
Totul e căutarea îndelungatului ecou,
Tot mai aproape de tine, de mine, de noi,
Tot ce-a trecut se continuă-n vis,
Atât de aproape și totuși departe,
Mă cauți, te caut
prin adânca privire oglindită în apa din noi...
La capătul timpului
suntem noi -
Departe de zile,
Departe de luni,
Departe de ani,
Pe drumul înspre Lumina Veșnică.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre râuri
În lunile de iarnă se poate observa, la orizontul sudic, o stea foarte strălucitoare. Este steaua Sirius, cea mai strălucitoare de pe cer. Căutați-o și voi după cum urmează: în decembrie după ora 22, în ianuarie după 20 și în februarie de când se întunecă. Acum priviți în dreapta-sus față de Sirius. Vă atrag atenția trei stele asemanătoare ca strălucire, dispuse într-o linie dreaptă. Aceste trei stele fac parte din constelația Orion și se numesc "centura lui Orion". Dacă observați cu atenție: ele sunt încadrade de patru stele, două strălucitoare în dreapta jos și stânga sus și două mai slabe în dreapta sus și stânga jos. Acestea formează constelația Orion, un fel de dreptunghi cu o linie de trei stele la mijloc.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre superlative, citate despre ore, citate despre iarnă sau citate despre constelații
Ultimul vis
mă-nalț din iarbă pas cu pas
din scara vieții a rămas
doar două trepte de urcat
cu tine vreau să le împart
și-apoi îmbrățișați noi doi
uitând pământul de sub noi
în cer cu stele infinit
vom fi un vis rostogolit
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit sau poezii despre Pământ
Ia-mă, vântule
Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde dorul n-a apus,
Pe orbita de la Lună,
Unde ochii ți-ai ascuns.
Ia-mă, vântule cu tine,
Unde praful de nisip
Știu că, de aleargă bine,
Tot te oprește un pic.
Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde sărutul pictează
La inimă câte o cărare,
Apoi se resemnează.
Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde roțile de tren
Râd când le convine
Și, apoi, lacrimi își cer.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre sărut, poezii despre râs, poezii despre pictură, poezii despre nisip, poezii despre inimă sau poezii despre dor
Puritate
nopți cu rând am sădit
pe cer
diamante pure între
răsărituri și apusuri
acolo sus pintre dălți
ciocane și covoare
de praf pulbere și stele
eu meșter chinuit
am sculptat cu ochii minții
cu raze din ele
bloc de marmură albă
spărgând pură coloană
goală
din piatră chipul tău
răsărind drept stea
piatră dură admirată
pe cer de noapte
lângă maestoasa lună
pudică și pură
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre meșteri, poezii despre diamante, poezii despre arte plastice sau poezii despre admirație
Puncte cardinale
Noi suntem două puncte cardinale,
Unul e Nord și celălalt e Sud,
Ce rătăcesc prin aurore boreale,
Se văd pe cer, dar nu se mai aud.
Suntem două corăbii fără de catarge,
Ce navighează în derivă pe ocean,
O briză tropicală frenetic le atrage,
Și nu știu cum le tot desparte-un uragan,
Suntem ca două păsări veșnic călătoare
Ce traversează prin furtună mări adânci
Și noaptea zboară printre stele căzătoare,
Iar ziua vântul le zdrobește între stânci.
Noi suntem două perle pe aceeași plajă,
Ce strălucesc dinspre apus spre răsărit,
Dar între noi s-a așternut parcă o vrajă
Și tot nisipul lumii ce ne-a despărțit.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre uragane
- poezii despre stânci
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre păsări
- poezii despre plajă
- poezii despre perle
- poezii despre ocean
Iubirea-n dulce șoapte
Când luna e pe cer
Și visele mă poartă
Dincolo de-al vremii ger,
Inima-mi pentru tine vrea să bată
Tu îmi ești poezie
Iar eu un scriitor.
Tu a mea pentru vecie
Eu, un simplu muritor.
Sub lună, sub cer
Stau două stele.
Una e un cavaler,
Și tu ești una dintre ele.
Privesc sub ramuri de măslin
Și te văd pe tine.
Cu glasul tău frumos, blajin.
Și zâmbesc, căci nu mă pot abține.
Chipul tău duios, de zână,
Îl visez în toi de noapte.
Și privesc cum a ta mână,
Mă atinge-n dulce șoapte.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scriitori, poezii despre poezie, poezii despre măslini sau poezii despre ger
Te vreau pe Tine
dup-o viață-ntreagă-n pocăință
Isuse iar strig înspre Tine
oferă-mi pacea prin credință
o stâncă să fii pentru mine
mă plec Doamne-n Fața Ta
și-ți cer iarăși îndurare
o Doamne nu mă abandona
ci-n veci să-mi fii Isus salvare
o ia-mă dar în mâna Ta
și fă-mă să îți fiu plăcut
căci vreau în cer să-ți pot vedea
Chipul după care m-ai făcut
te vreau pe Tine-n veșnicie
mă vreau Isus să fiu al Tău
și Tu să-mi fii azi Pâinea Vie
în veci dar Mure Dumnezeu
pe palma Ta Isus o ia-mă
mă fă să-ți fiu mărgăritar
la Sânul Tău Doamne mă cheamă
ca Tu să mă îmbraci în har
poezie de Ioan Daniel Bălan (16 decembrie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre pâine, poezii despre prezent, poezii despre pocăință, poezii despre pace sau poezii despre creștinism
Tu ești, Doamne...
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.
Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...
poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre vorbire sau poezii despre tată
Poemul zeului albastru
Doamne, s-a întors viața la mine
a venit tiptil, într-o vară cu aromă de istorie
cu cer grav și frumos ca o noapte adâncă
timpul devenise auriu și fierbinte
și m-am înveșmântat în el ca-ntr-o mantie fermecată
trecuseră ani de când zeul albastru
nu mai coborâse pe pământ
iar eu îmi lăsasem inima într-un cufăr uitat de lume
și Doamne, câte rugi înălțasem către tine
să mă mai binecuvânteze o dată mângâierile zeului
sa-mi mai las trupul răsfățat de nectarul ceresc
în nopți cu aromă de nemurire
și mi-ai răspuns, Doamne,
trimițându-mi vise de aur
iar aripa îngerului s-a deschis deasupra mea
ca la o binecuvântată rugă
am pornit la drum, Doamne,
în căutarea inimii mele pierdute
știam că voi străbate păduri și deșerturi
până să-mi regăsesc miracolul
sub chip de sărut nemuritor
zeul mă aștepta zâmbind în lumina binecuvântată
și din palmele lui a țâșnit inima mea
zvâcnind în fericirea fără de pereche
mână în mână am colindat străzi atemporale
ne-am îmbrățișat sub ploaia de aur
trimisă din cerul Tău, Doamne
iar noaptea zeul mi-a învăluit trupul în ambrozie și nemurire
sunt în mâna ta, Doamne,
cu toată fericirea mea păgână și sfântă
m-am îmbolnăvit de viciul vieții
iar în vârful peniței mele
stă iubirea fără seamăn
și albastrul cerului tău
îngăduie-mi, Doamne, să-mi păstrez inima în palmele zeului
să mă hrănesc din propria mea patimă
până când voi trece pe poarta ce duce la Tine
sunt sus, foarte sus, Doamne, nu-mi topi aripile
lasă-le să mă poarte mereu spre ceea ce sunt eu
lasă-mă să-mi respir libertatea
precum o pasăre cântătoare în dimineți fermecate
sângele zeului curge acum prin penița mea
prin trupul meu zvâcnind de tinerețe
prin visele mele hinărind peste cetăți și păduri
din el îmi iau stropul de Rai
cu care mă voi înfațișa înaintea Ta, Doamne,
în ziua din urmă
dă, Doamne, cu sânge și pulbere de rai
îți scriu epistola aceasta
ce nu aș vrea să se termine niciodată
lasă-mi pe veci visarea, Doamne!
poezie de Alina Beatrice Chesca (25 iunie 2015)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre aripi, poezii despre albastru sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Vânez o pasăre de foc
adun cer după cer
liniez subtil coridoare între lumi
cu vârful ascuțit al piconului
apoi tai un șor în care adâncesc grinda
să nu-mi mai cadă întunericul în cap
și doar uneori când inima permite
desenez clipe de fericire pe un abur de suflet
care nu pot fi privite decât atunci
când un ocean își cerne nisipul prin două inimi
unite într-un sărut
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare sau poezii despre foc
Cantec
N-a fost să fie mai frumoasă pasăre decât omul
Inima lui cuib de nesfârșite iubiri
Cerul, corola albastră pe care se așează norii să plângă
O imensitate pământul cu greieri cântând,
Lasă-ne Doamne mereu liberi
Azi și mâine și poimâine,
E-o vreme când vom zbura singuri spre Tine.
Dumnezeu din când în când
Obișnuiește să ia câte o mână de stele
Blajin, le împrăștie peste pământ
Răsar atunci oameni lumină...
Ia uite-i cum aleargă mângâind ierburi,
Nu-i așa Doamne că pământul e-o minge?
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de Ildico Asandei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre plâns
Apocalipsa
vine pe scara 7 Richter
din interiorul tău
singura dată
când
ai tăria să-l privești pe Dumnezeu
fix în ochi și-i promiți că
te vei schimba
e ca și cum ai vedea în depărtare
o lumină și ai vrea
să o prinzi cu mâna
speranța crește ca o flacără
luminând în interior dar
nu poți face nimic
între tine și Dumnezeu
e doar o rugă
un dangăt de clopot
ce urcă și coboară
spre un cer fără margini
întunericul își resfiră umbrele
fără să țină cont de nimic
în universul tău cu nume de om
se construiesc biserici
dintre mâinile întinse se înalță o altă rugă
doamne, zici
sunt eu
cel făcut după chipul și asemânarea ta
dă-mi tăria cuvântului tău și
mai lasă-mă încă o zi ca să pot alerga
de la un capăt la altul al lumii iubind
apoi vino
fii oaspetele meu și
învață-mă să mor câte puțin
în fiecare zi
știu
la capătul mormântului meu vei fi doar tu
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre promisiuni, poezii despre moarte sau poezii despre cuvinte
Licurici
Licurici, gâze mici
cu văpaie sub tunici,
de la cine-aveți lumină,
fără bec, fără uzină?
De la cine-aveți neon,
fără tub, fără buton?
Licurici, gâze mici,
pui de stele prin urzici ;
Dumnezeu v-a dat din zare
candele cu aripioare ;
Dumnezeu v-a dat din Cer
lampioane de străjer,
licurici, licurici!
Licurici, gâze mici!...
Fă-ne, Doamne, licurici.
Ca și noi să fim lanterne
pe cărările eterne,
ca și noi să fim lumini
pe cărările cu spini,
licurici, licurici!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Costache Ioanid despre lumină, citate de Costache Ioanid despre stele, citate de Costache Ioanid despre religie, poezii despre licurici, poezii despre becuri, poezii despre Dumnezeu sau citate de Costache Ioanid despre Dumnezeu