Se-așează iarna
Pe frunte-mi ard zăpezi topite,
De gânduri și de vise de opal,
Ce-mi fulguie prin clipe irosite
Și prin căldura... tainicului șal.
Venit-a iarna rece, de la munte,
Furtunile de-argint, ne ispitesc,
Brazi-și pitesc tăcerile cărunte,
Iar vântul nopții... bate nefiresc.
Este vacarm, e ger, șacali urlă
O candelă străluce-ntr-o odaie,
Troienele-s la margine de gârlă
Și focu-n sobă arde... vâlvătaie.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
- poezii despre iarnă
- poezii despre gânduri
Citate similare
Seara de Moș Nicolae
Cade neaua, lacrimile-s reci,
Visele... dansează prin odaie,
Iarna-i răsturnată... pe poteci
Așteptând pe moșul... Nicolae.
Am cerut, ce altul, nu îi cere,
Sărutări... și atingeri diavolești,
Să îmi scalde trupul în plăcere
Și în nebunii... dumnezeiești.
Spintec depărtările cu gândul,
Clipa-ncet... se apropie... tiptil,
Categoric... mie mi-este rândul,
Moșu-i enigmatic... și gentil.
Arde focu-n sobă... vâlvătaie,
Vântul pe la uși... îmi dă ocol,
O ispită și-a ieșit din straie,
Moșule! să nu mă dai de gol.
Picură din țurțurii... apă vie,
Aburii mă fac... să-ntineresc,
Nu mai fac în veci... filozofie,
Nici ghetuțe nu mai lustruiesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țurțuri, poezii despre sărut, poezii despre seară, poezii despre plăcere, poezii despre nebunie sau poezii despre foc
Toamna sufletului
E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...
Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....
Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...
E toamnă... iar vântul tot bate....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre poezie, poezii despre fum sau poezii despre fier
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Și arde și arde în noi...
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre lumină, poezii despre ger, poezii despre plâns, poezii despre oraș sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Toamna-n odaie
Toamna-n suflet se cufundă-n
Roșu-aprins îmbătător,
Izvoare din cer inundă,
Dor de tine arzător.
Pe la geam stropii râzând
Caută muza cea vioaie,
Care-n colțuri lunecând,
Se pitește prin odaie.
Rând pe rând lumini se sting,
În sat glasuri amuțesc
Prin jilav pustiu bocind,
Frunze verdele cerșesc.
Răsfoind antic poem,
Focu-n sobă ascult
Plictisit de joc boem,
Un cânt nibelung.
Și adorm la sobă stând
Cu a focului nălucă,
Toamna albastru picurând,
Pe aripi de ploi apucă.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre somn, poezii despre sat sau poezii despre jocuri
Râde iarna
ger la munte, ger la mare
și cu el albă ninsoare
și pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi
și acum s-a repezit
cu vânt aprig și-a-nflorit
flori de gheață în fereastră
țurțuri albi în colț de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?
mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre alb, poezii despre umor sau poezii despre nori
Ochii mamei
Era o iarnă timpurile și bătea vântul peste viață,
Ne rebegise frigu-n casă, iar focu-n sobă se sfârșise,
Urla un vânt câinos în noapte și era beznă peste vise,
In ochii mamei, plini de spaimă, era târziu și era gheață.
În vară, adunasem vreascuri de prin pădurile uscate,
Dar iarna ni le-a ars pe toate cu gerul ei din miază-noapte,
Zăpada ne era cât casa și lemnele erau departe,
Pădurea ne-o luase statul și n-aveam lemne cumpărate.
Un crivăț surd vuia din norduri și dârdâiam de frig în casă,
Ne-acopeream cu ce da Domnul, dar casa ne era de gheață,
Trecusem doar de miezul nopții, dar era ger spre dimineață,
Iar vântul ne gonea căldura și ne simțeam goniți de-acasă.
Simțeam, prin aer, ochii mamei cum tremurau în orbul nopții,
Cei mici plângeau de frig, iar casa își scrijelea pe vânt fiorii,
Trosneau, sub greul iernii, ca nămeții, sus, pe grindă, căpriorii
Și nu știam ce ne rezervă, în acea noapte, cartea sorții.
Dar mama a ieșit din casă, a luat securea și o sfoară,
Zăpada a izbit-o-n frunte și s-a deschis prin viscol ușa,
Din vatra fără foc în casă, s-a spulberat pe horn cenușa,
Eram copil și-mi era frică și mă temeam că o să moară.
Mi-am îndesat pe ochi căciula, am luat cu mine târnăcopul,
Și am plecat prin vânt cu mama la locul nostru de pădure,
Aveam cu noi doar disperarea, un târnăcop și o secure,
Să scoatem din vâlceaua nopții un lemn să facem iarăși focul.
Opincile erau prea rupte, dormeam așa, în pat cu ele,
Zăpada viscolea din ceruri și ne-afundam în ea ca-n ceață,
Pădurea ne era departe, iar viscolul bătea din față,
Dar ochii mamei erau ageri și străluceau ca două stele.
Era puternică și bună, nu se temea de lupi, de moarte,
Pădurea ne-ascundea prin noapte și ne ferea de vântul rece,
Mă-ncuraja să cred că-n viață tot răul tot în rău se trece,
Dar să fii om ca să poți merge întotdeauna mai departe.
Am luat, în spate, cu eforturi, lemnul nostru din pădure
Tăiat adânc, în miezul nopții, de sub pulpana de zăpadă
În așa fel ca pădurarul, în zorii zilei, să nu-l vadă,
Căci n-avea voie nimeni lemnul său din codru să și-l fure.
La ziuă, aveam foc în sobă și-n casă era cald și era soare
Coceam porumb uscat pe plită, priveam, tăcuți, pe geam, afară,
Știam că, după-o iarnă aspră, va fi, din nou, o primăvară
Și în ochii mamei noastre era iarăși plină zi de sărbătoare.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre lemn, poezii despre viscol sau poezii despre moarte
Timp prefăcut
Tristețea-i adusă de vântul de baltă,
Din liniștea seri, ascunsă, pe prund,
Adâncă și neagră... prin trestia-naltă
Când luna vâslește pe ape... rotund.
Îmi poartă cocorii... pe aripi menirea
Și vântură norii de-argint înspre lac,
Venit-a și clipa strigând..... risipirea,
Bolnavă și plânsă... ca omul sărac.
E-nfiptă tăcerea... în porții de uitare
Și visele-așteptă pe coapse și sâni,
Mi-e inima plânsă de dor și mirare,
Iar ceața pătrunde rapid... în fântâni.
În cetini cad stele și umbre cernute,
Fierbinte-i iubirea și-amurgul tăcut,
Cărări de neliniști... și taine pierdute
Aleargă spre timpul, mereu, prefăcut.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre viteză, poezii despre uitare, poezii despre sărăcie, poezii despre sâni sau poezii despre stele
Seră de toamnă
Când seara de toamnă îmi bate la ușă
cu vântul sihastru venit dinspre nord,
văd flacăra zveltă urcând din cenușă,
trecând prin tăciunii în plin dezacord.
Prin fanta rămasă din nou redeschisă,
aruncă balauri de umbre-n tavan,
aduși dintr-o veche poveste rescrisă,
uitată cândva într-un mitic vulcan.
Aș vrea să adorm, însă gânduri haine
mi-alungă uitarea dorită-ndelung,
iar umbra jucată-n perete îmi spune
s-alung nedorite-amintiri care plâng.
Dar somnul rămâne o falsă dorință,
la marginea nopții oprită discret,
pe umbre amare, din nori de căință,
venite pe doruri în chip de regret.
Și parcă, deodată, aud dinspre sobă
un cântec plecat înspre ușa din hol
din jarul ce cântă romanțe de probă
cu note din care-a scăpat un bemol.
Dar liniștea nopții se-așterne îndată,
aud numai vântul cum bate în horn,
adorm și visez că te-ntorci împăcată,
prin hăuri de timp, călărind un licorn.
poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2019
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre vulcani, poezii despre vestimentație sau poezii despre unicorni
Amăgitoare ploi
Amăgitoare ploi, interpretează
Poemul picăturilor de seu,
Iar fulgerele roșii, decupează
Tăcerile seduse de tupeu.
Ispitele, dau poftelor în strună,
Cămașa udă, arde nebunii,
Iar vântul... risipește... și adună
Esențe pentru noi picanterii.
Deschid fereastra zorilor, iubire,
Să pot striga la cerul de opal,
Minciunile... unui anume mire
Ce a făcut din viață... carnaval.
Zâmbesc apoi, năucitor, luminii,
Din ochii tăi albaștri ca un dor
Și voi călca trufaș, pe mărăcinii
Care înțeapă, fără de umor.
Decolorate ploi, de bună seamă
Aruncă înspre noi, cu amăgiri,
Făcând neîmplinirilor reclamă,
În așternutul... ultimei iubiri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre seducție, poezii despre roșu sau poezii despre publicitate
Prietenia noastră
Cu ochi de lumină
trecem prin furtuni
ascundem durerea
într-un zâmbet
și lăcrimăm apoi
la margine de lumi.
Mai arde dorul
în ceas de taină
în vraja nopții
se risipește.
Suntem trecători
pe drumul vieții,
prietenia ne unește.
Scriem versuri
în clipe efemere.
Cuprindem gânduri
cu energii divine,
și înălțăm cântări
spre orizonturi,
așteptând senina
zi de mâine...
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre versuri sau poezii despre prietenie
Gânduri peste timp
Tăcerile care ajung spre seară
pe-o umbră de uitare-ntârziată
mă țin lângă fereastra încărcată
cu gândurile-ntoarse de afară.
Revin acum mai obosite-n casă
să-mi tulbure tăcerea regăsită
cu bocete ascunse de-o ursită
în lungile regrete ce m-apasă.
Ieșite-acum din muta neuitare,
lăsată pe o margine de dună,
pe muchia ferestrei se adună
când soarele se duce la culcare.
Din buza nopții vântul le ridică,
cu tolbele-ncărcate de păcate,
să le aducă din trecut pe toate
când flacăra în sobă se despică.
Poveștile-ascultate mă-nfioară
cu armonii aduse peste vreme
din versurile scrise în poeme
cu notele găsite-ntr-o ghitară.
Adorm târziu tăciunii în cenușă
se rupe-n sobă flacăra tăiată
când glasul tău se-aude deodată
în vântul care intră pe sub ușă.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut
Noapte de noiembrie
Noapte de noiembrie, orologiu iar bate
Tresar ațipit la fereastra odăii
Ale pinului ramuri pocnesc înghețate,
De vifor ce urlă la marginea văii.
Din munte coboară pe rază de lună,
Urme de lup adâncite prin nea
În casă tăcere când codrul răsună
Din pragul de iarnă geroasă și grea.
Pe creste golașe se plimbă un astru,
În a brazilor trupuri s-ascunde
Al spațiului cosmic și veșnic sihastru,
Ce-și face culcușul în munte.
A nopții viforniță pe trupuri adună
Sărace, de toamnă golite,
Cu palme uscate și straie de brumă,
Făpturi de noiembrie-albite.
Pe sobă pisica adoarme torcând,
În casă lovește a vântului grea
Aripă de viscol cu fulgi aruncând,
Nervoasă-n fereastra albită de nea.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi sau poezii despre spațiul cosmic
Ger năprasnic...
S-a înzăpezit șoseaua,
Niciun câine nu mai latră,
Mașinuțele-s ca neaua,
Sub o lună cam pătrată.
Corbii croncăne a moarte,
Vântul bate pe la colțuri,
Visurile sunt deșarte,
Iar pământu-i numa" zgronțuri.
Limpede se vede cerul
Din fereastra-mi mohorâtă.
Și se-așterne aprig gerul
Pe natura dezmorțită.
A venit ușor o pală,
De rafală în doi timpi,
Ce-mi azvârle peste poală
Ger năprasnic și cu ghimpi.
Nu mă-nclin sub pala rece
A năprasnicului ger.
Căci virtutea mi-e cât zece
Ani-lumină-n caracter...
poezie de Liviu Reti (6 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre șosele sau poezii despre natură
Tăcerile nu sunt cuvinte
Tăcerile nu sunt cuvinte
Tu taci pe-o canapea,
Eu într-un fotoliu.
Tăcerea ta-tăcerea mea,
Hrănite de orgoliu.
Chiar și durerile ne tac,
Și-s clipe irosite,
Tu nu mă întrebi, eu ce mai fac?
-De ce nu-mi povestești, iubite?
Nici eu nu te privesc, și tac,
Cum tac tăcerile-n odaie,
Și nu te întreb, deși aș vrea să o fac,
-Auzi, a ceasului bătaie?
Cu ticăitul lui ne trece viața,
În care refuzăm cuvinte,
Căci neoprită e-drumeața,
Șuvoi scurgându-se-nainte.
Ne amăgim în fiecare zi,
Că tăcerile ar fi cuvinte,
De parcă, împreună nu am ști,
Cât ne-au mințit. Că viața tot ne minte.
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (6 martie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre orgoliu, poezii despre durere, poezii despre cuvinte sau poezii despre ceas
Și plouă și ninge...
E toamnă târzie și plouă și ninge,
Se scutură norii și streașina plânge
Și vântul s-agită, e vreme câinoasă
În sobă ard flăcări, fac umbre prin casă
E mut telefonul, tăcerea se-aude
Și ceasul a stat, un bec nu s-aprinde,
E beznă afară, nu mai știu unde sunt
Se scurg amintiri prin tăceri de mormânt
De ce nu-s cu tine, mă-ntreb și-i târziu
De ce n-am rămas?!.... Mă-ntreb și nu știu...
E frig prin odaie și focul se stinge
E toamnă târzie și plouă și ninge...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre telefon
Iarna
Iarna bate la fereastră,
Vrea să intre-n casa noastră,
De cei mici e așteptată
De cum a sosit la poartă...
Cu steluțe mii și mii,
Cu mai multe bucurii,
Cu săniuțe pe cărări
Și bujori în obrăjori.
Numai gerul când se lasă
Îi alungă iar în casă,
Lângă sobă, la căldură
Mâinile și le dezgheață
Și devin iar plini de viață.
Așa-i iarna, cu de toate,
Prezentă din zori în noapte.
poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săniuș, poezii despre mâini, poezii despre devenire, poezii despre bujori sau poezii despre bucurie
Frigul aduce căldura...
Frigul aduce căldura sobei prin cercuri de fum,
Îngerii aleargă desculți, către mine, prin troienitul drum.
Tu la pieptul meu îți încălzești conturul inimii, privirea,
Unde cuibărește la ceas de taină, în miezul ei, iubirea.
Trece prin noi, cerul, să ne aducă zâmbete și flori,
Prin părul răvășit își întinde vântul aripi de viori.
Luna în ritmice dansuri sărută pulberea întinselor zăpezi,
Ochii curioși taie fâșii din nenăscute păduri și livezi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vioară, poezii despre ritm sau poezii despre păr
Căldura ta-i tot ce-mi lipsește
Ce rece-i vântu-n seara asta... ce rece-mi este fără tine,
Căldura ta-i tot ce-mi lipsește, alintul tău e tot ce vreau.
Și vântul... iară-i prea obraznic, aleargă după cum îi vine,
Căldura ta-i tot ce-mi lipsește, ce zile calde-mi mai erau!
Ce rece cade... seara asta, mi-e frig și nu am niciun trenci,
Mă încălzesc când te gândesc, la gât îmi trebuie-un fular.
Și seara-i mult prea zvăpăiată... și parc-acoperă un clenci,
Căldura ta-i tot ce cunoaște... un tâlc ascuns... și nebular.
Ce rece vine... noaptea asta, pe străzi domnește frigul rege,
Mergând agale... te gândesc și mă-ncălzesc fără de ghete!
Și noaptea-i neagră și-i regină, nu-i nimeni care s-o renege,
Căldura ta e prea departe... și-mi este dor... și-mi este sete.
Căldura ta-i tot ce-mi lipsește... alintul tău e tot ce vreau,
Ce reci-s nopțile de-acuma, ce nopți fierbinți ne mai erau!
poezie de Ion Apostu (4 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre zile, poezii despre obrăznicie, poezii despre negru sau poezii despre dor
Mi-i că fuge doru-n lume
Frunză verde, care-ai fost, galbenă frunză pe ducă,
Bate vântul trist și rece... suflă-n vale, sulfă-n ciucă!
Sufletul stropșit de gânduri, ar fugi, acum, cu ploaia,
Ochii dor de truda nopții, toamna-mi vântură odaia.
Cerule-nvelit de nouri... un' ți-ai dus vremea senină,
De ce lași vântul să sufle... din văioagă-nspre colină?
Schingiuit... se vaită dorul... ca-n gheare de căpcăun,
Mi-e că scapă și-o să fugă, mi-e că nu pot să-l adun.
Brumărel, cu chip de brumă, frunză verde ce ai fost,
Curge ploaia din văzduhuri... ca o bleandă fără rost.
Vântul leagănă și-ndoaie toți copacii... ca-ntr-un joc,
Truda nopții arde ochii... îmi ard ochii de-al tău foc.
Cerule, ascuns de ochii-mi... galbenă frunză pe ducă,
Bate-un vânt rece și trist... toate-mi sunt ca o nălucă.
Pe la geamuri se sparg picuri, verde-i pădurea de pin,
Mi-i că fuge doru-n lume, mi-e că nu pot să-l mai țin.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre ochi
Gânduri...
Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...
Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se auden depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...
Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.
Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre frunze sau poezii despre flori