Polei (lui Petru Ioan Gârda)

Pe drumuri gheaţă, e prăpăd
Şi pomii parcă-s daţi cu lac:
Acum pe Gârda vreau să-l văd
Cum urcă vesel în copac!*

(Valabil şi:
Cum se coboară din copac!)

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Nu cred că Darwin fu un găgăuţă,
Dar nu mai pot în evu-acest' să tac,
Văzând cum mulţi coboară din maimuţă
În timp ce Gârda urcă în copac!

paradox epigramatic de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest copac

Coboară şi dormi în acest copac, în acest copac.
Împinge pământul înapoi în acest copac, în acest copac.
Scoate pământul în acest copac, în acest copac.
Schimbă întunericul în acest copac, în acest copac.
Reconstruieşte picioarele în acest copac, în acest copac.
Elimină reziduurile în acest copac, în acest copac.
Taie lumina în acest copac, în acest copac.
Umple orbitele în acest copac, în acest copac.
Scrie, scrie tu fiinţă vie în acest copac.

poezie de Jacques Roubaud, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binele din rău

Cum tot ce-aveam am cheltuit
Şi-n viaţa mea-i acum prăpăd,
Aşa sărac am devenit,
Ca fug tâlharii când mă văd!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci [Trees]

Nu cred că voi vedea în veac
Poem frumos ca un copac.

Copac ce suge înţelept
Din pământescul dulce piept;

Copac spre Dumnezeu privind,
Cu ramurile proslăvind;

Copac purtând vara uşor,
Prin frunze, cuiburi de prihor;

Pe care cade şi zăpadă
Şi picături de ploi grămadă.

Poemele de proşti se fac,
Doar Dumnezeu face-un copac.

poezie de Joyce Kilmer, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copleşit de prostie, am căzut pe gânduri, dintr-un copac.

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Văzându-şi soţul cum se ţine
De gard, Maria-şi face cruce:
- Decât să-l văd aşa cum vine,
Mai bine să-l văd cum se duce.

epigramă de Ion Diordiev din Constelaţia Post-scriptum (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârstele în cercuri de copac

Iubiri, dezastre, zâmbete, suspine,
Nu s-au pierdut ca undele pe lac,
Tot ce-am trăit rămâne scris în mine
Ca vârstele în cercuri de copac!

epigramă de Dan Deşliu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum de viaţă alb

nu-mi vreau tăcerile închise într-o firindă
nici lacrimi neuscate, stând mereu în beznă
ci vreau să ascult cum lin pe-o stâncă
apa cum susură şi muntele, din pământ, încet cum urcă

nu vreau ca inima să-mi fie-n beznă moartă
nici suflletul şi gândul îngropat sub o fereastră
ci vreau să văd cum creşte-n glastră
din viaţa mea, o mică picătură înaltă-albă

nu vreau nici strada, asfaltul, colţul sau bordura
nici gardul de metal cel văd, căci îmi strâmbă gura
ci vreau un colţ de cer în zare unde-mi este luna
şi-o floare ce-n roşu înveşmântată îmi zice bună ziua

nu vreau pantof scălâmb ce-n degete el bate
dureri şi neputinţe de modă ce se zbate
ci vreau desculţ pe drumuri să simt ţărână moale
şi mirosul fânului prin vânt cum el tresare

nu vreau ecrane, chipuri vechi, burţi goale
nici fumul greu din viaţă de motoare
ci vreau să ascult senin şi fericit, târziu spre noapte
cum o clopotniţă îşi cheamă suflete de maici curate

poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a urcat scroafa în copac şi nimeni nu-şi pune problema cum coboară.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pisică albă se urcă într-un copac. Cum se dă jos?

Se dă albă.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

14 decembrie - ziua maimuţei - Maimuţa gânditoare

L-a lovit în două rânduri
Cruda soartă de macac:
La-nceput căzu pe gânduri
Şi pe urmă din copac!

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau acum

Cum fosforul luminiscent pe negrul drum
Să nu mă pierd pe căi nevrut greşite,
Cum orb sub pleoape are sclipiri nădăjduite,
Te vreau acum, acum, acum.

Secătuit de-arşiţă pân' la scrum,
Într-un deşert din mine, caut tau de munte
Şi nicio oază nu-mi ajunge chiar de-s multe...
Te vreau acum, acum, acum.

Când singur, dacă sunt, nu sunt nicicum,
Doar ochi de sticlă-n translucid îi pierd
Tot căutând un ultim de dezmierd...
Te vreau acum, acum, acum.

Când şi-aeru-n cuvinte mi-l sugrum
Din piept ce mi se-opreşte când te văd,
Mi-eşti laţul retezat scăpat de eşafod...
Te vreau acum, acum, acum.

Şi-am încă gust de lume să o îndrum,
În juru-mi să mi-o fac inel, corolă,
Să-ţi fiu cadoul de polen, nectar... O benevolă
Te vreau acum, acum, acum.

Te vreau, căci cred că de pleci oarecum,
Aş fi cum trenul într-o gară fără şine;
Prelung şi gol, stând cu biletu-n mână cu tăiate vine...
Te vreau acum, acum, acum.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândeşte-te că într-un copac există o vioară a iubirii. Gândeşte-te că un copac cântă şi râde. Gândeşte-te că un copac stă într-o crevasă şi apoi devine viaţă.

citat din Alda Merini
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa mincinoşilor

Uite-un ou! Priviţi ce mare!
În deal se rostogoleşte.
Luna, pusă într-o rână,
Ca o tâmpă îl priveşte.
Uite! Oul urcă dealul!
- Poate om ai vrut a spune.
-Ou am spus, să-l ieie dracu,
În copac să îl sugrume!

Uite-un ou! Priviţi ce mare!
Şi ce repede se suie!
- Unde-i bre?! Să-l ieie dracu!
- Arăţi, vai, ca o mămâie...
- Ah, îl văd! Dar văd eu bine?!
Iaca-n deal bisericuţa
Şi-n clopotniţa aceea,
Văd pisica lui Lenuţa.

În deals e rostogoleşte
Ghemul ei şi-un şoricel...
Mâţa miaună, scânceşte,
Tot aleargă după el...
Face slalom printre stele,
Pe lună s-a agăţat.
Acum o văd, se dă în leagăn
Şi şoricelul i-a scăpat.

Luna, pusă într-o rână,
Toarce... O aud de-aici.
Vrea să fie-n seara asta
În rolul unei pisici.
Doar ce vede la distanţă
Şoricelul şi... păzea!
Se rostogoleşte-ndată
Până-aici, în faţa mea.

Ca o tâmpă îl priveşte
Cea sortită a minţi.
- Tu spui, bre, gogomănie!
Asta nu mai întâlni.
- Stai, că nu-mi gătai povestea!
Pusei luna în găleată
Şi dădui îndată vestea...
Veni lume minunată.

- Uite oul, urcă dealul.
- Oh, te cred, da zi-i să stea!
- Nu mă vede, nu m-aude!
- Asta nu e treaba mea...
Las' să urce pân' la stele,
De minciuni m-am săturat.
Cred că dumnealui, motanul,
Mult mai sus s-a ridicat.

- Poate om ai vrut a spune
- Naiba-l ieie orice-ar fi!
Tot minciună se numeşte.
De acum te-oi lecui?
Om urca în pod cu furca
Nucile lui nea Păcală.
Lua-te-ar naiba de minciună!
Să minţi nu-i treabă uşoară!

Ou am spus, să-l ieie dracu,
Plesni-i-ar coaja în cinci.
Suntem petecul şi sacul.
Cum ne-am întâlnit aici?!
Hai şi-om merge mai departe,
Apele le-om îngheţa!
- Haide bre, tu ai dreptate!
Nime'-n cale nu ne-o sta.

În copac să îl sugrume,
Oul buclucaş n-a stat.
De sub ştreang, cumva anume,
Repede-a alunecat.
Că are picioare scurte
Minciuna, o ştim prea bine,
Dar minciuni în lume-s multe...
Însă... mă credeţi pe mine?!

- În copac să îl sugrume?
- Om am spus, să-l ieie dracul.
- Poate ou ai vrut a spune.
- Uite, oul urcă dealul!
Ca o tâmpă îl priveşte
Luna, pusă într-o rână.
În deal se rostogoleşte!
Uite-un ou! Priviţi ce mare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de primăvară

Vreau s-aud cum creşte iarba,
cum copacii dau în floare,
Cum începe iarăşi treaba
când pe cer soare răsare.
Să văd cum dezgheaţă lacul,
cum iarna moare de ciudă.
Cum în luncă, pitpalacul
cântă, lumea să-l audă.
Să văd albul cum se pierde,
cum susură izvoarele.
Câmpia se-îmbracă-n verde,
din sud se-întorc cocoarele.
Astfel, totul prinde viaţă.
Pământul se încălzeşte.
Şi-într-o bună dimineaţă
Natura se primeneşte.

poezie de Dumitru Delcă (2 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accident cu felicitări

Cum şi viteza e o boală,
Se-ntâmplă-adesea accidente
Iar vinovat e moralmente,
Şoferul ce nu are şcoală
Turtind maşina ca pe-o coală,
Ateriză literalmente
Într-un copac, un ins "cu fente",
În gând cu o fătucă goală,
Iar la copac s-a prezentat,
Un poliţai, cum e şi logic:
Şoferu-a fost felicitat
Pentru demersul tehnologic,
De-a fi-n natură implicat.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Unii oameni urcă pe munte
pe cele mai cunoscute trasee;
alţii din ignoranţă sau din frondă
incearcă să urce pe cele mai grele
şi necunoscute itinerare
iar alţi în schimb aleg din comoditate
cele mai uşoare drumuri
numai că acestea
coboară, coboară, coboară...

Cine nu se apropie de Dumnezeu
în fiecare zi, acela se îndepărtează
de Dumnezeu în fiecare clipă

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria

călătoresc cu un camion hodorogit
şi am cel mai incomod loc

nu ştiu încotro merge,
nici şoferul nu m-a întrebat
unde vreau să ajung

lumea urcă şi coboară din mers
nu văd pe unde trecem,
de fapt nu văd nimic

călătorii se ceartă şi se încaieră
pentru cele mai bune locuri

pe al meu nu-l doreşte nimeni

într-o seară
şoferul s- răstit la mine:
- coboară că am ajuns la cap!

am deschis ochii mari,
eram în acelaşi loc

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu avem drumuri rele, când pentru ele se oferă o mită atât de bună!

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă de soare

Şi altor vremi ai fost sortită -
Copac al frunzelor ce tac
Şi fericirea o imită.

Sămânţă din esenţe vii
Şi ceruri pure, risipind,
Ai vrut să te întorci spre zi,
Iar azi, copac, te vezi murind...

Porunca de a-ţi ispăşi
Pedeapsa ta de flori şi frunze
Ce-ngălbenesc în toamne, ştii,
Orice copac trăind o duse.

De astăzi, aşteptarea ta
E doar o rană care doare.
Pe trupu-ţi plin de cicatrici,
Sunt doar o lacrimă de soare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!