Fericire

Fericirea?! M-am prins în mătăsurile fericirii,
Alergând după lumină şi vise.
Efectul placebo,
Căci am vorbit atât de mult despre ea
Încât am impus minţii să o picteze
Pe pereţii mucegăiţi ai sufletului
Peste care vântul neliniştii şi-a aşezat haina.
Cu penelul am înţepat întunericul
Şi au sângerat tâmplele îngheţate
Secundele din paharul cu vin.
Lumânarea împarfumată
Mi-a şoptit cuvinte înmuiate în vise.
Nu am vrut să-mi împart fericirea la doi.
Acum este numai a mea
Şi priveşte prin fereastra deschisă
O primăvară ca un buchet de trandafiri.
Privirea de brebenei
A încolţit ca o câmpie de îngeri.
Te iubesc, fericire!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea – o fereastră deschisă spre cer, spre vise, spre copilărie, spre lumină şi adevăr... Fericire – umbră a viselor noastre rămase dincolo de perdeaua realităţii şi vieţii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buchet de iubire

Ai şoptit în tăcere despre minciuna dragostei mele
Am mâzgălit cu sufletul coala durerii,
Am înţepat cu penelul ochiul sufletului în care te-ai ascuns.
Îngerând cuvinte, am sorbit sărutul
– singurul hemostatic ce făcea parte din vis.
M-am oprit speriată de întuneric...
Unde-i lumina? Când s-a risipit oare? Scrâşnet de roţi.
Trenul visului se opreşte la punctul zero al uitării.
Sunt un amnezic rătăcit într-o gară,
Aud răsăritul, dar am rătăcit la margine de apus.
Dantela rochiei de mireasă străluceşte
La terasa singurului tren al iubirii, iar călătorul eşti tu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Plângeam de intensitatea iubirii
Ţi de sentimentul despărţirii de ceva drag.
Te vedeam alergând – fluture de lumină,
Pe prag...
Ştiam că dincolo de fericire
Este zidul de fum
Pe care mă căţăram spre lumină,
Cutându-ţi aripile înmuiate în vis.
Este doar o amintire
Pe care molii sufletului nu au putut-o atinge.
Nu gustul amar a salvat-o
Ci atât de concentratul sentiment al iubirii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eşti mireasă...

În voaluri albe de mireasă
Pluteşti... minune, cântec, vis...
Vin îngerii să te privească
Şi cerul astăzi s-a deschis.

Ţi-ai prins lumina în privire...
Din al iubirilor potir
Sorbim un strop de fericire,
Iubirea să-ţi sărbătorim.

Palatu alb al veşniciei,
Sub tălpi de limpede cleştar
Acum ţi-e haină căsniciei,
Căci te-a dus Flavi la altar.

Pluteşte voalul peste umeri
Şi azi un vis s-a împlinit,
Căci după ani de suferinţă,
Alăturea v-aţi regăsit.
Spre transcendent, pe căi de ani lumină,
Această căsnicie să vă ţină,
Sculptaţi, doi îngeri paşnici ai iubirii,
Călăuzind supuşii fericirii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te dezbrac cu privirea

Te dezbrac cu privirea
De fiecare celulă.
Trec prin lavă de sânge...
Îţi prind sângeri de mână.
Trandafiri în privire,
Ca un vis încolţesc.
Eşti lumină şi înger!
Oh, ce mult te iubesc!
Te îmbrac în privirea-mi
Şi cu ea te sărut,
Catifea de lumină,
Din lumină-ai crescut.
Trec săruturi spre mâine...
Un sărut te-am aflat.
Sufletu-ţi, far în noapte,
Noaptea mi-a luminat.
Trec quasari prinprejuru-mi,
Nemilos mă lovesc.
Prin furtuni, trec lumină...
Tot mai mult te iubesc!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutăm fericirea, dar nu înţelegem cu ea se află în fericirea celor de lângă noi. Frustrarea este primul inamic al fericirii, apoi închistarea în norme palpabile, după care orbirea spiritelor ce gravitează în jurul unor idei fixe. Fericirea o găsim în lumină, în cânturi şi flori, în ziua ce se arată – răsărit şi apus, dar înainte de toate o găsim în zâmbetul şi liniştea pe care o emană semenii noştri – acea energie pozitivă ce ne încarcă spiritual.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"A uita"

Mă simt ca un templu
Şi nu poţi ajunge curând
La inima mea...
Sunt trepte de nouri...
În pâclă de vise,
Amară şi rece, cu inima grea,
Pândesc fericirea, lumina şi pacea
Promise cândva.
Toate consoarte eternului ieri...
Îmi ceri libertatea
Să-mi scuturi rugina
Uitatelor seri...
Tu-mi ceri, cu aripa muiată în miere,
Pe lacrima-nor,
Să-mi scrii, înger nobil,
Să-mi scrii mici poeme
Cu patimi şi dor.
Se-nalţă-n tăceri minarete...
Şi pace sculptată,
În falduri alunecă lin.
O mare de îngeri, un cer de speranţe,
Un cântec atât de divin!!!
Din ochi, o câmpie cu margini de stele
Cu roze şi sângeri de foc –
Însemne de îngeri...
Genunchiul mi-l plec
Şi în plâns de trecut,
Încerc, oh, stăpân călător,
Durerea să-mi uit. Sunt eu "a uita", oh, divină uitare!
Şi uit, ori încerc
A uita ce mă doare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încheietura mâinii stângi

Încheietura mâinii mele stângi,
E drumul către cumpăna fântânii,
Aceea ce adapă veşnicia
Cu secundele nemuririi.
Timpul este cel mai nebun artist plastic!
Ciopleşte cu mâna mea dreaptă,
Fragmente de artă.
Arcul de cerc al privirii
A rămas înţepenit,
Ignorând plus infinitul.
Am scris cu o lacrimă "lumină"
În întunericul de dincolo de noi,
Iar penelul tăcerii a şters-o
Cu o dungă arcuită ca o sprânceană.
Concav, m-am închis în liniştea mea,
Din care vă privesc zbuciumul –
Acelaşi de când a fost inventat pământul.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când rostim iubire

Când rostim iubire,
Cerul se inundă de roze.
Săruturi de lumină
Înmuiate în plus infinit
Înmugurec în privirea cupidoniană...
Iubirea-i o taină!
Un vis din care te trezeşti
Înainte de a se sfârşi.
Conectată la realitatea îşi pierde mirajul
Şi apune odată cu valul
Ce alungă refluxul.
Închide pasărea iubirii
În colivia sufletului!
Dar voalul alb de mireasă
O va sorbi ca pe o cupă de şampanie,
Pregătită să se reverse peste miri
În patul nupţial
Pe care lumina a adormit
Învăluită în parfumul de trandafiri.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveam prin fereastra deschisă miliardele de licurici intregalactici ce se aventurau pe necuprinsul albastru, desenând linii frânte, fulgere vii rămase să vegheze întunecarea. Cerul înstelat era orizontul spre care zburam, prinzându-mă de vise bălăcite în necunoscut.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săruturi de rouă

Pe flori am pictat săruturi de rouă...
Lumina a coborât în cascadă la tâmplele mele.
Mi-am împodobit privirea cu zâmbetul lor
Şi curcubee mi-au adăpostit
Săruturile îndrăgostiţilor visători.
Jad, rubin sau opal,
Smarald ori ametsit, chihlimbar...
Cu toate s-au cuibărit la sânul inimii mele.
S-au divizat apoi în cuvinte de stele...
Pe aripi de fluturi
Am zburat alături de fericire,
În universul în care nu există
Limita verbului "a visa".
Fericirea este a tuturor,
A lor, a voastră, a mea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străin sărac

Străină-n suflet şi-n afara mea,
Mă-ntreb ce viaţa-ar mai putea să-mi dea.
Sunt un străin prigeab, uitat de soartă,
Străinii vin smeriţi să-mi bată-n poartă.

Mulţi vin şi fură, mulţi mă necinstesc...
Cu gând curat, eu încă îi (iubesc) primesc...
Străin la poarta sufletului meu
Mă simt un hoţ venind să fure, eu.

Mă mint şi eu în fiecare zi
Atât cât mai respir, cât pot trăi,
Îmi fur speranţa zilei următoare
Luptând doar pentru bolul de mâncare...

Nu am averi, doar sufletul ce-mi bate
Şi străluceşte ca un far în noapte.
Împart un colţ de stea în pribegie,
Cu cel ce-l are de o veşnicie.

Împart din taina sufletului meu...
Dar ce mai am?! Credinţa-n Dumnezeu!
Săracă şi bogată-s totodată
Străinii vin la uşa mea să bată...

Şi eu sunt un străin necunoscut...
Caut în viaţa mea un început...
Sărac, la poarta sufletului meu,
Mă regăsesc plângând, acelaşi eu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Cum să cumpăr fericirea
De-a păşi în calea voastră
Peste flori?! Femei şi mame,
Fericirea e a voastră!

Cum un zâmbet să picteze
Lacrimi, norii de furtună?!
Voi sunteţi nemărginirea,
Cânt cu inima română...

Din surâsul tău, femeie,
Fluturi au zburat spre cer.
Mâini de aur, chip de zee,
Vis, scânteie şi mister...

Tu eşti flacăra de veghe,
Înger smuls din Prometeu,
Evă fără de pereche,
Calea către Dumnezeu.

Eşti biserică şi rugă,
Păr de valuri, ochi de stea,
Ce-ntunericul alungă.
Tu eşti fericirea mea!

Cum să nu iubesc, femeie,
Ochii tăi, nemărginirea?!
Eşti în lumea asta totul!
Eşti speranţa şi iubirea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

Fericirea e atât de scurtă!
Doar o picătură de cafea...
Dulcele miraj din dar de nuntă
Sub un voal străin de catifea.

Fericirea-i un sobor de ceţuri
Peste care timpul cerne timp,
Ne-ntrebăm de ce, de ce dispare,
Zeu pierdut pe muntele Olimp...

Poate nu-i decât o năzărire,
O fantasmă, o dorinţă, doar,
Poate nu există fericire!
Sau nici drumul către a măcar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

Fericirea e atât de scurtă!
Doar o picătură de cafea...
Dulcele miraj din dar de nuntă
Sub un voal străin de catifea.

Fericirea-i un sobor de ceţuri
Peste care timpul cerne timp,
Ne-ntrebăm de ce, de ce dispare,
Zeu pierdut pe muntele Olimp...

Poate nu-i decât o năzărire,
O fantasmă, o dorinţă, doar,
Poate nu există fericire!
Sau nici drumul către ea, măcar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori cu parfum de tei

Alunecă într-un vis
Florile cu parfum de tei.
Se risipesc la marginea sufletului de copil,
Ca maiapoi să alerge sub umbrela pleoapelor grele,
Căutând libertate,
Dincolo de prezent.
Peştii prezentului se prind
În undiţa de lumină.
Este atâta surâs în inima noastră
Ca a evadat în grădina în care
Curcubeul şi-a făcut leagăn.
Haideţi cu mine, copii,
Să alergăm prin parcul
Cu vise şi jucării!
Este lumină în noi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Primul te iubesc
Mi l-ai spus prin vocea
Trandafirului pe care mi l-ai oferit.
Mirajul din boabe de rouă a atins
Buzele ce s-au unit
Într-o îmbrăţişare eternă.
În aceste cuvinte am găsit
Forţa de a evada
Şi a zbura lin spre inima ta.
Mi-ai aşezat la tâmple
Divin voal de stele
Şi ai păşit tăcut
În altarul inimii mele.
Nu ai nevoie de vorbe,
Ochii tăi mi-au şoptit
Cât de mult mă iubeşti,
Cât de mult m-ai iubit.
Tu îmi eşti libertatea
Şi însemnul ceresc,
Vom porni mai departe...
Drumu-i lung. Te iubesc!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa acestei zile mi-a amintit de copilărie, de fericirea de a alerga desculţă, după fluturi, prin iarba tăioasă sau prin nisipul fierbinte, furând din energia binefăcătoare a Terrei.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea mea - Dumnezeu

În tăcerea şi în pacea serii,
Gândul şi inima mi se îndreaptă ades
Spre un tărâm feeric, luminat....
Spre acel tărâm unde izvoarele şoptesc,
În răsărit şi în asfinţit, povestea lor de dragoste,
Unde privighetoarea înalţă un cânt sublim,
Iar iarba, vântul şi ploaia,
Fluturii în zbor,
Pasărea ce se'nalţă spre ceruri,
Floarea ce împrăştie candoare şi mireasmă pretutindeni,
Porumbelul ce proclamă pace tuturor,
Chiar şi micul greieraş,
Cu toţii îşi laudă preabunul Creator!
Şi fericirea lor pluteşte peste tot în natură...

Dar gândul mi se îndreaptă iar spre-un alt orizont,
Spre un alt tărâm necunoscut
În care fericirea nu o pot explica,
Nici nu o pot înţelege...
Şi-ades mă întreb:
' Dar ce este fericirea?
Unde pot găsi mireasma fericirii?
Cum să îi fac loc în inima mea?
Fericirea....
Ce este fericirea?'
Şi în liniştea serii un glas blând îmi şopteşte:

Fericirea nu se măsoară în numărul prietenilor,
Fericirea nu constă în cea mai mare avere,
Fericirea înseamnă Recunoştinţă,
Bunătate,
Afecţiune,
Dăruire...
Izvorul iubirii curs la Golgota este fericire!
Fericirea înseamnă Dragoste,
Dragoste este Dumnezeu!
Iată adevărata fericire!

O, acum înţeleg:
Fericirea mea este Dumnezeu!
DA, sunt fericit căci
Am un Dumnezeu aşa de minunat!

poezie de Flaviana Ciupercă (6 februarie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezumat despre fericire

O, toţi îşi caută fiecare
Fericirea lor sub soare,
Dar se pune o întrebare;
Ce e fericirea oare,
Vreo perlă costisitoare
Sau dragoste jertfitoare?!

Omu-şi caută fericirea
În ce vede cu privirea
Nu înţelege că-n iubirea
Ce-are la bază jertfirea
Este toată strălucirea
Fericirii – nemurirea!

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!