Preţul fericirii

Îmi vând comorile pentr-un cuvânt
Să-ncerc să-nvăţ şi eu ce-i Fericirea,
Să aflu cine-am fost şi cine sunt...
Da, aţi ghicit, cuvântul e IUBIREA!

IUBIREA am ascuns-o-n mii de vieţi,
Sub lacrimi, pe obrazul obosit...
Azi mă răsfaţă-n blânde dimineţi,
Şi ştiu că-ntotdeauna te-am dorit!

Ca fluturele-n cupa florilor,
Tu poposeşti, în inima-mi fămândă,
Mă iei în zbor, deasupra norilor,
În miezul vieţii care stă la pândă.

Îmi vinzi comorile pentr-un cuvânt
Şi-aflăm, în doi, ce-nseamnă Fericirea,
Când, cu Lumina făcând legământ,
Punem într-un sărut, toată IUBIREA...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot cânt iubirea

Iubirea se tot cântă, iubirea ne încântă,
În noi sălăsluieşte, dar cine o descântă?
Eu, când aţâţ iubirea, că asta mi-e menirea,
Provoc mereu durere şi uit ce-i fericirea!

Dar ce e fericirea? E efemer cuvântul,
E şoapta de pe buze pe care-o fură vântul,
Plimbând-o ca pe-o frunză, trântind-o la pământ,
Lăsând-o nemişcată şi fără legământ.

Celui ce-o scormoneşte, să-i fie blând amarul,
Să aibă vesel cântul, nu-l bântuie coşmarul,
Să uite de tristeţe, un dor să-l toropească,
Reinventeze viaţa şi hrana cea trupească.

Iar dacă se petrece învolburarea minţii,
Faci cruce-ngândurării şi onorezi părinţii,
De ei te leagă-averea, profund ereditară,
Perpetuă-i sentinţa, dar crezi că-i prima oară.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iubirea...

"Isus este iubire."
(Goethe)

Cea mai mare frumuseţe pe pământ
Ţelul cel mai strălucit şi sfânt
Cine are, cine poate al avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.

Glas pururea dulce şi plăcut
Bunătate strălucită şi sărut
Cine poate, cine poate a avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.

Orizonturi largi şi orizonturi vii
Anii tineri cum sunt numai la copii
Cine poate, cine poate a avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.

Şi furtuna prin iubire-i blând susur
Numai iubirea are chipul drag şi pur
Nimenea, nimenea ca şi iubirea nu-i
Doar iubirea, doar iubirea-i fericirea orişicui.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea în rate

Iubirea în rate...
Umbrele iubirii îmi despletesc gândurile...
Carnea se împarte în felii de timp.
"In vino veritas!"
Secundele sunt atingerile florilor abia încolţite
(despărţire de îngeri...)
Lumina crestează sufletul,
Cristalizându-i tăcerile.
Săruturi de vraje trase la xerox
Multiplică fericirea.
Plaja odihneşte nuntă de alge...
Prohod de scoici desfăcute, poartă pe braţe
Verighetele timpului.
Cununia cu necunoscutul
Face să vibreze inima fiecărui îndrăgostit.
Iubirea ni se aduce în rate,
La pachet cu un surâs şi-un sărut,
Până ce amiaza luminii
Va desena veşnicia...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să ştii

Azi nu-i lumină pe pământ
Şi nici în fiinţa mea putere
Să sper că eşti, să simt că sunt
Dorită pentru-o mângâiere.

Azi e-ntuneric şi e trist
Şi inima-mi este pustie
Şi nu mai ştiu dacă exist,
Nu ştiu ce-a fost şi ce-o să fie.

Nu sper nimic, nu cred nimic;
Credinţa-i doar în Dumnezeu,
Curajul este tot mai mic,
Durerile le simt doar eu.

Aş vrea să nu ştii ce-i durerea,
Ce-i zbuciumul şi ce-i tristeţea
Aş vrea ca tu să ai puterea,
De a simţi ce-i frumuseţea.

Dar nu a celor trecătoare
Şi nu a celor ce le simţi
În clipe pline de-ncântare,
Când eşti minţit şi tu te minţi.

Aş vrea să ştii ce e iubirea
Ce-o port în suflet nepătată,
Aş vrea să ştii ce-i fericirea,
Ce-nseamnă dragostea curată.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uniţi

Tu eşti cuvântul, eu baladă.
Suntem un tot când ne rostim.
Dar stelele când stau să cadă
Iubirea nouă ne-o înnoadă
În veci să nu ne despărţim.

Tu creşti în mine jumătate
Ca greul să nu-mi fie greu.
Lumina ta când mă străbate
În tine-mi duce-o bună parte:
Trăim ca doi dar "tu" eşti "eu"!

Ştiu, lumea rău a fost făcută
Dacă tu taci, voi plânge eu
Căci sunt rostirea ta tăcută
Cu-o lacrimă neîncepută
Pe suflet îţi scriu dorul meu.

Mă nasc din tine prin cuvânt
Dar "eu" sunt "tu" când mă reciţi
Goniţi din ceruri pe pământ
Trăim ca doi sub legământ
Într-un poem pe veci uniţi!

poezie de Gabriela-Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu este niciodată sacrificiu. Ce înţelegeţi prin cuvântul sacrificiu? Renunţare? Făcând lucruri pe care nu vreţi să le faceţi? Eu mă sacrific pentru ţara mea, fiindcă îmi iubesc ţara. Mă sacrific pentru că îmi iubesc părinţii. Asta înţelegeţi? Ei bine, este asta iubire? Poate iubirea să existe când vă forţaţi cu tot dinadinsul să faceţi ceva pentru alţii? Mă întreb dacă înţelegeţi cuvântul sacrificiu. Pentru ce folosiţi acest cuvânt? Ştiţi, cuvinte precum răspundere, datorie, sacrificiu sunt cuvinte groaznice.

Krishnamurti în Despre educaţie. Arta învăţării şi valoarea vieţii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Pe când trăiam fără să ştiu
Ce e iubirea şi durerea,
Mereu doream să le cunosc
Şi să le împărtăşesc puterea.

Azi când trăiesc ştiind ce e
Iubirea ca şi suferinţa,
Îmi pare rău că n-am ştiut
Să preţuiesc ce-i neştiinţa.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi...

Pe când trăiam fără să ştiu
Ce e iubirea şi durerea
Mereu doream să le cunosc
Şi să le împărtăşesc puterea.

Azi, când trăiesc ştiind ce e
Iubirea, ca şi suferinţa,
Îmi pare rău că n-am ştiut
Să preţuiesc ce-i neştiinţa.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea cu sufletul curat

Te-am căutat mereu,
de când mă ştiu,
în norii ce treceau voios
deasupra mea.
Şi azi te chem,
cât nu e prea târziu,
şi îi zăresc iar,
doldora de nea!

Te-am căutat mereu,
de când mă ştiu,
în limpezimea apei
de izvor.
Şi azi te chem,
cât nu e prea târziu,
când arde-n suflet
necuprinsul dor!

Te-am căutat mereu,
de când mă ştiu,
în raza soarelui
ce îmi zâmbea roşcat.
Şi azi te chem
cât nu e prea târziu,
iubirea mea,
cu sufletul curat!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu un cuvânt

"A fost atâta chiu şi cânt,
Cum nu s-a pomenit cuvânt",
Dar câţi martiri pentr-un cuvânt?
Ce guri ar mai fi mute?
Au cuvintele şi umbre.
Cuvântul – fruct oprit.
Cuvinte – păsări trecătoare.
Cuvântul e ca orbul, nu ştie unde nimereşte.
Un pumn de aur în cuvânt.
I-a fost dat cuvântului să fie scris.
De cuvinte nu te speli.
Există cuvinte ca nodul gordian.
Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.
Cuvântul deschide, cuvântul închide.
Cad fără şir cuvinte, necunoscute, omeneşti.
Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.
Cuvântul se citeşte lângă lampa amintirilor.
A bon entendeur, salut!

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este cea mai frumoasă rochie de mireasă şi costum de mire, când cei doi se află în faţa altarului. Iubirea şi fericirea îmbracă pe toată lumea.

Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

La miezul nopţii va cădea o stea

la miezul nopţii va cădea o stea
purtând cu ea toată iubirea mea,
va ninge peste tine linişte senină,
chemând dorinţa de mine să vină...

la miezul nopţii am să te chem, iubire,
cu patimă îin suflet şi-n privire,
din depărtări de dor de tine pline,
de şoapte blânde, de tandre suspine,
dorind ce ştiu că tu nu poţi să-mi dai,
cerând iubirea-ţi, desi ştiu că n-ai...

la miezul noptii va cădea o stea
ducând cu ea toată iubirea mea...

poezie de Elena Vlădescu (30 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine, cuvânt, mă agăţ...

ştiu să imbrăţişez dar fără mâini
ştiu să cânt dar fără glas
dacă pe mine din mine m-aş smulge
şi tot mai pot scrie despre ce a rămas...

am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere într-atâta răsfăţ -
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea şi de cuvânt mă agăţ...

între cuvânt şi mine-I iubirea
între mine şi tot un tumult!
e o formă de exorcizare poezia...
un travaliu pe care ţi-l doreşti tot mai mult!
sau poate e un chin in aducere?!
sau un canon intre tot şi "a scrie"
e la mine-n cuvânt o infrângere
sau doar un exerciţiu de supravieţuire...

poate un exod sau poate o spadă -
n-am ştiut niciodată mai mult să m-ascult
n-am fost copil şi n-am fost mamă
cuvintelor care m-au durut...

există aceleaşi hăţişuri
închise-n aceleaşi dimineţi
vreau să mă transform din spectator
în actorul propriei vieţi...
închisă într-o temniţă fără zăbrele
te strig cuvânt! neîntemniţată
vreau să alerg spre caruselul copilăriei mele
în care nu m-am dat niciodată...

am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere intr-atâta răsfăţ
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea şi de tine, cuvânt... mă agăţ...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (21 martie 2008)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul florilor de mai

Ştiam că florile de mai,
Când strălucesc în lumea lor,
Îţi umplu sufletul de dor
Şi cer iubirea să le-o dai,

Iar ţie, floarea mea de mai,
Ţi-am dat-o şi-n a mea grădină
Mi-ai fost a florilor regină
Şi mi-ai adus în suflet rai.

Îmi eşti mireasma dintr-un vis
Când, dintr-al florilor alai,
Ai vrut iubirea mea s-o ai.

Şi te-am cules, şi mi te-am scris
Pe-al sufletului manuscris,
În veşnicia lunii mai.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu nu vii

Când tu nu vii mă doare primăvara
Nu mai întrezăresc a florilor lumină
Crengile se încovoaie de povara
Mugurilor cu inima de dor plină.

Când tu nu vii rău mă plânge cerul
Cu lacrimi gustate de lună-n taină
Mă scaldă anotimpuri reci cu dorul
Şi mă îmbrac cu durerea, a iernii haină.

Când tu nu vii mă locuieşte pustiul
Cu buruieni mirosind a blestem
Mă rog să înflorească-n mine Raiul
În veri târzii noi doi să ne revedem.

Când tu nu vii îmi reproşez (ne)uitarea
Că am lăsat amintiri pe un ţărm de cuvânt
Au venit valuri hapsâne şi mi-au dus iubirea,
Dar nu-i nimic pierdut, cât timp ştiu cine sunt.

poezie de Lavinia Elena Niculicea (28 martie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este Fericirea?

M-am întrebat ades ce este fericirea,
Cum e să dai din braţe şi să zbori,
Cum e să simţi în fiecare por Iubirea,
Şi sufletul să-l ai plin de comori.

Şi-am căutat mereu, neobosit, răspuns,
În zâmbete, în primăveri şi în priviri,
Adesea mi s-a spus că banii sunt de-ajuns
Şi bogăţiile îţi pot aduce împliniri.

Şi-am rătăcit prin bucurii fragile uneori,
Am risipit Iubirea şi am gustat din plin succesul,
Am colindat Pământul, iluzii în culori,
Dar toate-acestea nu mi-au dat spre Fericire-accesul.

Azi o minune îmi zâmbeşte neîncetat,
Copilul meu îmi defineşte strălucirea;
Şi nu există sentiment mai important
Şi simt cu toată fiinţa că asta-i FERICIREA!

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zburăm înspre soare

Iubirea mea cu ochi frumoşi ca crinii,
Revino din nou la mine!
Că sufletul îmi tânjeşte de dor
Şi aş vrea să am aripi, să zbor!

Să zbor până la soare şi lună,
Să-ntreb de ce nu mai suntem împreună
Şi unde este dragostea cea nemuritoare,
De ce-a dispărut ca un val de mare.

Ea apărut ca o scânteie
Când te-am văzut pe tine, femeie
Dulce ca un fagure de miere
Şi frumoasă cum e luna-ntre stele!

Vino, iubirea mea, cu miros de crin
Ca durerea să-ţi alin
Şi să-ţi sărut obrazul moale, ca să-ţi crească aripioare!
Să zburăm înspre soare, hai, vino, iubirea mea cea mare.

poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e iubirea?

Frica de a vorbi,
Frica de a te destăinui,
Frica de a simţi,
Frica de privi,
Frica de a zâmbi,
Frica de a dărui,
Frica de a iubi,
Frica, te ţine captiv
În lumea ta, ca pe un primitiv.
Dar când alungi frica de trăire,
În suflet ţi se instalează iubire.
Sufletul îţi devine luminos şi plin
Şi vrei să-i dăruieşti
Celuilat din prea-plin.
Iubirea nu e chin,
Iubirea nu e venin,
Iubirea nu e supărare,
Iubirea nu e aşteptare
Iubirea nu e ruşinare,
Iubirea vinovaţi nu are.
Iubirea nu e fugă,
Iubirea poate fi o luptă
Pentru tot ce-i mai frumos
Şi pe amândoi vă aşteaptă.
Iubirea nu ştie decât de
Dorinţă plină poezie,
Dor cu muzică stelară,
Bucuria de a-i aduce
Celuilat bucurie,
Fericirea de a
Împărţi aceeaşi fericire
În doi, până la contopire.
Iubirea e uitare de sine.
Nu te mai gândeşti întâi la tine,
Ci la cel ce inima ţi-a dat,
Iubirea e pierdere în celălalt.

poezie de Gabriela Aronovici din Dor cuantic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme

Pe urmele paşilor tăi
Am trăit mereu,
Ca să ştiu de ce
Te-ai depărtat de iubirea mea.

Atât te-am dorit şi te doresc
Că încă nu îmi amintesc,
Ca să ştiu de ce:
M-ai lăsat să iubesc.

Iubirea ce am avut-o,
Dragostea ce ţi-o port,
S-ar putea mereu s-o iau
Cu mine în eternitate.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă

Prin florile copilăriei
Adeseori mă rătăcesc...
Găsesc Lumina Bucuriei
Şi-ntoarcere, nu-mi mai doresc.

Îi văd pe mama şi pe tata,
Crescându-mă cu al lor Dor
Şi cu IUBIRE nepătată,
Clară, ca apa de izvor.

Merg să colind niţel prin crâng.
Mă prinde ploaia... şi îmi place.
M-adăpostesc după un gând,
Umblând desculţă prin băltoace.

Un fulger îmi aduce-aminte
Să nu mă tem de DUMNEZEU,
Că, după ploaie, vrea s-alinte
Ai săi copii, c-un curcubeu.

Dintr-un tufiş de stejărei,
O catifea de căprioară
Priveşte cu-ochişorii ei
Spre Lumea de odinioară.

O buburuză dolofană
Se caţără pe-un fir de-aglică
Şi se împiedică de-o pană,
Pierdută de o rândunică.

Doi puişori de iepuri, moi,
Udaţi de ploaia cristalină,
Se hârjonesc pentr-un trifoi,
Strivit de vulpea cea haină.

În liniştea plânsă de ploaie,
Se vindecă întreaga Fire
Şi apele cântă-n şuvoaie.
(Aşa era-n zile senine...)

Când ploaia stă, se-aude-n crâng
Un cuc, strivit de Dor de Lume...
A lui singurătate plâng,
Găsindu-ma în ea, pe mine.

În drum spre casă, flori culeg
În bucheţele colorate
Şi cu IUBIREA mea, le leg,
Când i le dau mamei pe toate.

Mă-ntorc în AZI, pe-aripi de vânt.
Dar, iau cu mine amintirea
Copilăriei, ce, din crâng,
Mi-a curs în Inimă IUBIREA...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!