Siberii sentimentale

Capabil fiind de introspecţie
şi crezându-mă demiurg în sine,
m-am aşezat în firea-mi,
ca într-un vid lăuntric,
ca în genunea propriei mele individuaţii....

Aşa mi-am descoperit marginile,
golu-mi vital,
absenţa lăuntrică,
sahara sufletului,
tăcerile sângelui,
iluzia – fata morgana
şi lipsa vastă a cugetului...

O, suflet dezacordat, uscat,
fără de lacrimi,
cum cauţi tu sensul ultim al vieţuirii,
cum rămâi tu nepăsător,
în faţa acestor siberii sentimentale?!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întinde-mi mâinile să plâng în ele

Întinde-mi mâinile să plâng în ele,
răscumpără-mi golul zilelor pierdute,
potoleşte-mi beţia cruntă a sângelui,
spune-mi, iubito, vrute şi apoi nevrute...

Îmbracă-te cu aripile evanescenţei,
ridică-mă înalt, din vid în preaplin,
leagă-mă strâns, peninsular, de tine,
scoate-ţi cămaşa de nea din poplin.

Aşează-mă în confortul sânilor tăi,
în lumina solemnă a coapselor tale,
ştiu, în dragoste, totul devine suflet,
ninge-mă îndelung cu fiori şi petale...

Nu există măreţie decât în iubire,
nici lacrimi susurând în străfundurile firii
nici direcţie mai bună spre sensul lumii,
aşa cum există-n căldura-ţi extatică a privirii...

Sufletul meu, iubito, ia conturul trupului tău,
Femeie, suntem în imediatul lui Dumnezeu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata morgana

Gata, am intrat în U. E.
Toată lumea o să vadă
PIB-ul noastru cum mai "suie",
Câinii cu colaci în coadă.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introspecţie

Mă plictisesc teribil de aceea mă arunc
în nişte speculaţii mentale
de-a dreptul halucinante şi neproductive.
Dacă tot nu am ce face
măcar să mă dedau la o introspecţie
a propriei fiinţe
a universului
a nemărginirii
o îndeletnicire dacă nu chiar nobilă
măcar cu temă spirituală
care-mi bucură creierul
şi-mi flatează orgoliul
aşa că mă apuc să-mi sondez ungherele
îndepărtate ale sufletului
şi încerc să pătrund tainele universului
ale Marelui nimic
al materiei în formele sale nemărginite
la dracu
simt că-mi pierd şi simţul umorului
aşa că mă las de introspecţie
mă apuc să mănânc
ce găsesc prin frigider la întâmplare
fără să fac figuri.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată, în taină, la adăpostul clipelor te privesc cu atenţie. Nu aşa cum îţi dictează glasul mândriei ci simplu, liniştit, pe sub gene de suflet firav. Aşa tăcut, aparent fără interese comune, traversezi grăbit toate amintirile. Ca un trecător banal, istovit, fără resentimente mă iei şi mă laşi în adâncuri de sine aruncând nepăsător pe trecut, urme de dor fragil.

Andreea Palasescu (17 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum bradul nu-şi schimbă culoarea în faţa celor mai crunte intemperii ale iernii, tot aşa şi tu rămâi de neclintit în căutarea Adevărului Ultim, indiferent de vicisitudinile şi pustiirile acestei vieţi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnele vieţuirii

Port timpul în spate, de când m-am născut,
Pe dinlăuntru sunt un om gârbovit, Doamne,
Şi anotimpurile toate se transformă în toamne,
Şi timpul ce-mi zace în spate e surd şi e mut!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lacrimilor verzi

Aşa cum s-a mai întâmplat,
O picătură m-a atins,
Şi-atunci, iubito, ai pretins,
Că lacrima ţi-am confiscat!

Şi iarăşi m-ai înduplecat
Cu verbul tău mereu aprins,
Aşa cum s-a mai întâmplat,
Ca să mă las de tine nins,

Cu lacrimi verzi de matostat,
Dintru lăuntru-ţi necuprins,
Cu dulci săruturi înadins,
Cu mângâieri de neuitat,

Aşa cum s-a mai întâmplat!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dragostea mea
să-mi rămâi
aproape de suflet
şi să mă aperi
de toate urgiile
unei lumi în care păşesc
fără vreun act de identitate

e soare pe câmpuri
şi lumea devine toridă

tu să mă aperi
de fata morgana
ce încă valsează

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet rănit

Un suflet rănit,
în genunchi pironit,
strigă şi plânge,
cu lacrimi de sânge,
că viaţa lui se stinge.
Rămas singur pe lume,
nu are cu-i spune
că moartea-l răpune.
Cu inima zdrobită
la lume priveşte,
cum trece grăbită
şi-l ocoleşte.
Rănit sufleteşte
cu faţa la cer,
încet se sfârşeşte
într-un ungher.
Rămas fără suflare,
sărută pământul
şi-n strada cea mare
îşi află mormântul.

poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cuvintele sunt legate de suflet,
aşa cum sufletul e legat de destin.

Atunci când cuvântul e bucurie,
sensul
e zâmbetul lui.

Şi cuvintele îşi pierd sensurile.
Aşa cum oamenii
îşi pierd speranţa.

Sensul moare ultimul,
la fel cum ultima,
moare

vocala.

poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Nostalgia Neîntoarcerii (2013)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonăm delicat şi extatic în vis

Am dat curs oficial poeziei, Miss,
şi ne-au crescut aripile până la Cer...

Cine, oare, mai poate opri palpitaţia
metaforei care zvâcneşte din instinctul
nefalsificat al sângelui meu,
din avalanşa de paradoxuri a cărnii tale,
din logica şi suferinţa cuvintelor care ne dor, Miss,
atunci când ele îşi părăsesc indiferenţa originară
şi folosesc Timpul ca pseudonim,
aşa cum se întâmplă cu poezia a cărei direcţie
merge în sensul umanităţii,
cu poezia care, în fond, este un spasm al ispăşirii tale
şi un spasm al ispăşirii mele – ispăşire echivalentă
într-o inimă comună şi o sete a spiritului în oglindă?

Ştii, Miss, că orice poem născut şi nu făcut
încetineşte, deseori, mersul inimii şi ne indică
distanţa până la Iad şi punctul ce mai îndepărtat
de Paradis?

Poezia, Miss, e o depravare umană,
în sensul celest al fiinţei,
e adâncime şi freamăt, lumină e, Miss,
ştii bine doar cum rezonăm delicat şi extatic în vis!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul de la ora 5 după-amiaza (2)

şi aşa cum stăm
unul în faţa celuilalt
cu privirile smede
îndreptate spre altundeva
cântărim luciul verde / înţelegem
cum masa tăcerii îşi cere ea însăşi
tributul propriei amuţeli

alunecăm şovăielnic
unul pe lângă celălalt
unul prin celălalt
niciodată prezenţi
niciodată sincronizaţi
totdeauna atât de eu
asaltat fiecare
de sine însuşi

răstigniţi
pe marginea unui timp
nu îndrăznim cuvinte
fără prea multă înţelepciune înţelegem
noţiunea de drepte paralele
conceptul de vid
mai bine decât am făcut-o
în trecuta adolescenţă
la ora de geometrie a profesorului
cu lornion şi curea albastră din piele

eu uşor aplecată
peste triunghiul umbrelor tale
tu subtil adunat undeva
la marea ieşire din mine
surâdem cu spaimă
din nou mângâiem
bradul mesei lucioase
nepăsător împărţind
pahare cu sucuri de rodii
şi cuburi de gheaţă
poate numai tic-tac-ul
ciobit-perimat
al unui sentiment
de la ora 5 după-amiaza
în toropita grădină de vară

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata Morgana

Fata Morgana este eşecul deşertului din noi.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (15 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e curgere

Norii trec pe cer
Aşa cum zboară gândurile mele
Aşa cum trece luna printre stele
Şi-n depărtare pier.

Vântul bate lin
Aşa cum simt suflarea ta pe faţă
Aşa cum mă dezmierzi de dimineaţă
Când chipul ţi-e senin.

Valurile aleargă
Aşa cum oamenii se plictisesc
Aşa cum într-o zi se pregătesc
Şi pleacă-n lumea largă.

Timpul se grăbeşte
Aşa cum ploaia cade într-un lac
Aşa cum grâul curge dintr-un sac
Şi viaţa se sfârşeşte.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să simt că sunt, să simt că este

În ziua în care m-a albit lumina
Ploua şi toţi aveau umbrele din cuvinte
Doar eu mi-am dezgropat rădăcina
Stabilind cu soarele adânci legăminte.
Din visele înalte şi multe
Mi-am desenat o umbră pe podea
Să aud cum clipa se ascute
şi timpul plânge, cu versuri, pe inima mea.
M-am aşezat pe marginea sufletului, la mal
Să simt că sunt, să simt că este
Să ascult cum bate inima cu fiecare val
Cum soarele adoarme cu capul pe a mea poveste.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata Morgana

Alergam după Fata Morgana,
Moartea e tânără şi fără etnie,
Vezi şi Lili Marlen, Tosca,
Nevoia de dragoste este mai mare
Decât nevoia de a trăi,
De a te hrăni, ce-i pasă tembelului
de Farfuriile sparte?
Am pus şapte mere într-un buzunar
şi m-am dus la Muntele Sinai,
apoi m-am însurat cu zâna deşertului,
cineva a propus ca bătrânii să fie depuşi de vii
în Mausoleu, era un geniu pustiu şi neomogen,
mulţi creează goluri în spaţiu, prieteniile se pulverizează
din cauze entropice, fericiţi indulgenţii, independenţii,
vechiul popor in, o tristeţe ceţoasă coboară,
cu pene de corbi edgarallanpoeşti.
Orice înmormântare oboseşte.
Trenurile au întârzieri.
Oglinzile sunt oarbe prin definiţie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea să capete un răspuns la problema răului, aşa cum se pune azi, are nevoie, aşadar, în primul rând de o cunoaştere temeinică de sine, adică o cunoaştere cât se poate de bună a totalităţii sale. Trebuie să ştie fără menajamente de cât bine şi de câte fapte ruşinoase este capabil şi să se ferească s-o ia pe una drept reală şi pe cealaltă drept iluzie. Ca posibilitate, ambele sunt adevărate şi el nu va scăpa total nici de una, nici de cealaltă, dacă - aşa cum ar trebui s-o facă de fapt de la sine - vrea să trăiască fără a se minţi şi fără a se amăgi pe sine.

citat clasic din Carl Gustav Jung
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sahara se afla aşezată pe un nisip uscat, lipsa apei având în zonă o prezenţă statornică.

perlă din examen
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viaţa-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!

Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poţi zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viaţa ta-i hai-hui!

Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ţi tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!

Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis şi forţă, viaţa-ţi joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreţie, nu e nici penibil!

Fără infinit, n-ai parte de finit,
Fără start, nu-i, Doamne, nici sfârşit,
Fără Diavol, nu-i nici Dumnezeu,
Fără Tine, Mamă, nu-s nici eu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru Raluca

Mlădie-n trupu-i fin, precum e ştiuca,
Cu ochi căprui, cu sânii ei rotunzi,
Nicicum tu n-ai avea cum s-o confunzi,
Pe fata graţioasă şi mândră, pe Raluca...

Capabil eşti să smulgi din gard uluca
Şi, după gard, cu ea să te ascunzi,
Mlădie-n trupu-i fin, precum e ştiuca,
Te tot întrebi dacă-ai să-i corespunzi.

Să-i mângâi, vai, genunchii, dar şi buca,
La o-ntrebare-i cazul să-i răspunzi.
" – Vei fi capabil, tu, să mă pătrunzi?,
Că-n caz contrar, te-oi bate cu leuca!"

Mlădie-n trupu-i fin, precum e ştiuca!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!