Rondelul copacului prăbușit
Secerat cade copacul,
Zace în noroiul moale,
Jertfă a căzut pe placul
Unei mâne criminale.
S-a dezlănțuit atacul,
Drujba a ieșit în cale,
Secerat cade copacul,
Zace în noroiul moale.
Plâng pădurile în jale,
Criminali-își umplu sacul,
Seamănă moarte-n ocoale,
Curge trist izvoru-n vale,
Secerat cade copacul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mai cade câte-o frunză...
Mai cade câte-o frunză ruptă,
Din pomul și așa prea gol
Și în căderea ei foșnită
Mor visele strânse în stol.
Mai cade câte-o frunză verde,
Copacul este întristat,
E-atât de gol că nu ai crede
C-a fost cândva cel mai bărbat.
Mai cade și câte o creangă,
S-a rupt din uscăciunea ei,
Lăsând coroana prea beteagă,
Lăsând mai rare flori de tei.
Mai cade câte-o frunză udă,
Înlăcrimate dimineți,
Vântul când trece nu ascultă
Povestea ei cu ochii beți.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea unei vulpi cu coajă
Am ales copacul
Am luat vulpea
eu de picioare, tata de bot!
Eu trăgeam spre mine
Tata spre el
Copacul spre sine!
Eu râdeam
Tata râdea
Copacul ne ridica buzele!
Eu cu tata
Vulpea
Copacul trântea!
Eu cu copacul
Tata cu mine
Vulpea murea!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maimuța fuge când cade copacul.
proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul care scârțâie nu cade degrabă.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când cade copacul, se-nmulțesc tăietorii.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul, sub nori de fum
Copacul singur stă în zare
Pe culmea unde luna urcă
Și razele fierbinți de soare
Presimt că viața se usucă.
Din oasele prinse cu sânge
Desprinse-s frunzele pe rând,
Coaja striată jalnic plânge
Când vârful cade la pământ.
Își face crucea din vârtejuri,
Din trăsnetele fără drum,
Zarea-l ascunde printre franjuri,
Adoarme dus, sub nori de fum!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Comunismul parcă a fost lovit cu ciocanul și a căzut ca secerat.
aforism de David Boia (19 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Copacul uscat
Pe poteca dintre lunci ne-am întâlnit astă vară,
C-ai venit numai atunci să-ți faci vacanța la țară.
Ne-ntâlneam cu bucurie sub copacul 'nalt-umbros,
Eu eram paznic la vie și mă simțeam norocos.
Ne vedeam la prânz și seara, bucuroși nevoie mare,
Petrecurăm toată vara într-o dulce sărutare.
Dar trecu vara ca visul și nici seama nu ne-am dat
Că pierdurăm Paradisul, nu știm cine l-a furat.
Vara asta mai bat drumul, privesc trist și-ngândurat,
Am găsit din jar doar scrumul și-ntreg copacul uscat.
Dar, de vara care vine, acolo-mi voi face veacul,
Așteptându-te pe tine... să vii să-nverzim copacul!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în palma ta
în palma ta crește copacul
care înflorește și-și desenează cerul
îl face cum vrea să-l facă
îi trage o culoare sângele zvâcnește
îl simți în timpane cum vuiește
copacul din palmă deschide lumea
deschide geamul zgârie să nu zacă
trist și izolat în debutul veacului
palma ta hrănește viața născută
cu multă trudă din veștedul copac
muză în palida chemare
degetele zvâcnesc și strâng copacul
palma ta e o ultimă chemare
cu înțelepciune lipește șoapte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul nimănui
În adierea serii, sub el, priveam spre zări
plecarea primăverii, cu ale ei cântări;
În vara cea toridă, stăteam la umbra lui,
copacul nostru care-i, de fapt, al nimănui.
Sub ploaia toamnei triste, din norii ruginii,
copacul de departe plângea din frunze, știi?
Simțea că vine iarna cu zâmbetul de ger
și suferea la gândul că, încă, e stingher.
Era copacul falnic din visul ce-am avut
în noaptea când un fulger prin trunchi l-a străbătut.
A fost și... încă este, căci iată, un lăstar
se-nalță spre lumină cu noi cu tot. Bizar!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul cel bătrân
Din freamătul de frunze
Desprind iar un suspin,
Pe care îl îngână
Copacul cel bătrân,
Cât vânturile nopții
Îl clatină încet,
Din frunza-i se desprinde
Cuvântul de profet.
Și-n liniște adâncă
De veghe mai rămân,
S-ascult cum plânge frunza
Copacului bătrân...
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degeaba evit două străzi ca să ocolesc noroiul, dacă în fața porții noroiul nu poate fi ocolit, pentru că nu am făcut destulă curățenie și prevenție. Un creștin nu seamănă cu un cantăreț în baruri, care așteaptă în fiecare seară să vină un impresar sa îi scoată un CD. Creștinul știe că drumurile lui nu trebuie să meargă doar spre shopping.
citat din Marius Matei
Adăugat de Ron Varese
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Catehismul invierii. Pelerinaj spre lumina" de Marius Matei este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Bătrânețea este copacul înțelepciunii; copacul se vede, iar fructul lui este ascuns.
citat din Naser Khosrow
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Singurătate
O liniște adâncă
se cuibărește-n casă,
pereții albi fac riduri
sub varul copt de ani,
la geam copacul
mai scutură o frunză
din tristul calendar,
țărâna arde-n mine,
nu pot să-ndur tăcerea,
tăcută este curtea
și umbrele mai dense,
e trist copacul
și strada e pustie,
e tristă despărțirea
cu-n simplu
"bun rămas"
de care eu
mă tem.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ultima frunză
și ultima mea frunză a căzut
de pe copacul trist de lângă drum
învăluit de ceată ca un fum
și ca un fum în ceată dispărut
se duce toamna și se duc cu ea
nostalgice tristeți agonisite
de brume dimineața hămesite
de viitoarea iarnă și de nea
și soarele-i mai jos de orizont
și umbra mea-i mai lungă și mai dreaptă
deși azi mai coboară inc-o treaptă
și-i la nivel cu țărm de Hellespont
la ușă iarnă bate-ncetișor
și scurta ei bătaie mă sugrumă
cu degete de sticlă și de gumă
esinde ca o ață din fuior
noiembrie se stinge-n calendar
precum în candelă s-ar stinge dimineața
nu flacără ci pur și simplu viața
întinsă într-o raclă de cleștar...
... și ultima mea frunză a căzut
de pe copacul trist de lângă drum
învăluit de ceată ca un fum
mă simț devastator de dispărut...
poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au secerat cu ciocanul și au bătut cu secera.
aforism de David Boia (7 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Copacul din câmpie
scrieri memorialistice
Această lucrare a fost pusă la dispoziție de Editura Polirom, reproducerea parțială sau integrală, prin orice mijloace, fără acordul editurii, nu este permisă.
carte de Gelu Ionescu (2003)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Tirziu de departe" de Gelu Ionescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Cade timpul
Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!
Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Și-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!
Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!
Cade timpul si își tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...
Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..
Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Și ne prinde - cu arcanul!
Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....
Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să simți durerea copacului secerat de drujbă.
aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Lovit de Moarte cu coasa, omul căzu secerat.
aforism de Mihail Mataringa (9 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!