Cuvinte

Se aştern troiene-n Cer,
de cuvinte vii, frumoase,
îmbrăcate în mister
şi cu foşnet de mătase.

Le-au primit poeţii-n dar
din steluţe ne-ncepute,
binecuvântaţi cu har,
nins în templele lor mute.

Vieţi au bucurat cu ele,
semeni prinşi în amintire
de păduri cu filomele
şi torente de IUBIRE.

Şoapte tandre-au strecurat
în bobiţele de rouă,
dar îngerii le-au furat,
le-au ascuns în Luna Nouă.

Se-odihnesc cuvintele
printre astrele albastre...
Îşi schimbă veşmintele,
povestind visele noastre...

Şi, a doua zi, în zori,
iar coboară-n călimară,
dăruind lumii fiori,
prin poeti... a câta oară?!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvoare istorice

Când dacilor li s-a găsit pricină
Şi viile le-au scos din rădăcină,
Le-au adunat şi le-au făcut nuiele,
De-atunci datează vinul din surcele.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gingăşie

În pic de rouă, dorul ne-a-mbrăţişat IUBIREA,
Făcându-ne să credem că plouă-n Infinit...
Şi, prinşi în jocul vieţii, ne-am întâlnit privirea,
Zâmbind, uimiţi de vraja din suflet nesfârşit...

Veşmintele de rouă, menite să ne-adape,
În goana dup-a lumii deşartă căutare,
De s-ar zvânta la soare, le-am primeni în ape,
De-un suflet şi alt suflet, ar fi-acoperitoare.

Să bem, IUBIREA mea, bobiţele de rouă
Ascunse-n mica noastră sticluţă de argint!
Să ne-mbătăm cu ele!... Şi chiar de nu mai plouă,
Ne-or ţine-o veşnicie, de sete, -n Infinit...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi iubirea

În mijlocul lumii tăcute, învinse,
durerile îmi strigă să mă feresc
şi ce am iubit să nu îmi amintesc,
când calc printre visele noastre, ucise...

În taină, culeg un buchet de sclipiri
născute în dorul de mine, de noi,
cu grijă, 'l-aşez printre visele noi,
în şoapte de-ADOR şi în tandre priviri.

În vii sentimente, comori risipesc,
redând viaţă lumii-omorâte barbar,
cu gândul curat, ce-a uitat de amar,
pe crinii din suflet îţi scriu TE IUBESC!

Pe aripi de îngeri, în lacrimi fierbinţi,
trimitem o rugă, s-ajungă la Cer...
Mereu, în IUBIRE, e-acelaşi mister,
suntem mistuiţi de aceleaşi dorinţi...

Spălând cicatrici, cu balsam de IUBIRE,
brodăm gingăşii, în noi curcubeie,
un nou început, o nouă-odisee...
Şi Iadul rămâne... o biat-amintire!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele hibernale

Poetul nu scrie!
Poetul INSPIRĂ!
Eu nu pot
şi nici nu îmi dă voie
respiraţia să folosesc în ceea ce scriu
cuvinte ca "oval" "curcubeu" "corb,"
"lacustre""somnoroase".....
Toate cuvintele pe care le-au folosit
respiraţiile noastre
sunt indicii către cuvintele noi
către cuvinte hibernale!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În religie şi în politică, convingerile şi credinţele oamenilor sunt aproape în toate cazurile de mâna a doua (second hand), şi sunt preluate de la "autorităţi" care nu şi le-au examinat nici ele cu mare grijă, ci le-au preluat de la alţi oameni fără minte, ale căror opinii nu valorează nici o para.

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp

Mi-au înmugurit şuruburile ruginite
De şpan
M-am împiedicat
Plictisite
Florile au depăşit mugurii
Din ochii viţeilor
Ce zburdă mai ceva ca rândunelele
Cărora le-au picurat aripile
Din pene
Pe lângă giulgiul alb al pernelor
În care au fost îngropate.

Părul poamelor verzi
Cozile le-au rupt
Măturătorilor nu le-au rămas decât rădăcinile
Pentru a mătura praful
Primăverii trecute

Ce bine că a venit o altă primăvară!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlurile, funcţiile, distincţiile, decoraţiile şi onorurile nemeritate: aviz plagiatorilor, impostorilor şi piloşilor (inspirat după două maxime ale lui Publilius Syrus: Honos honestum decorat, inhonestum notat; Loco ignominiae est apud indignum dignitas)

Cât va fi pe lume soare,
Ele sunt o dezonoare,
Pentru cei ce le-au primit
Fără merit, necinstit,
Dezonoare-s totodat'
Celor ce le-au acordat.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul eroilor

Le-au ridicat un monument
Cu flori şi lumânări aprinse,
Ce luminează vieţile lor stinse,
Rugi înalţă-n orşice moment.

N-a fost un singur contingent
Jertfit pe câmpurile-ntinse...
Le-au ridicat un monument
Cu flori şi lumânări aprinse.

Soţii şi mame sunt cuprinse
În profundul sentiment
De doruri grele şi tristeţe,
Ce le stă săpat adânc pe feţe...
Le-au ridicat un monument.

rondel de Ioan Friciu (22 iunie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Aş fi vrut să-mi trăiesc viaţa aşa cum am vrut şi nu viaţa pe care o aşteptau alţii de la mine". Acesta a fost cel mai întâlnit regret printre bolnavi. Când oamenii realizează că viaţa lor este pe punctul de a se sfârşi, se uită în trecut şi îşi dau seama câte visuri au rămas neîmplinite. Mulţi dintre oameni nu şi-au onorat nici măcar jumătate dintre visurile pe care le-au avut şi asta din cauza deciziilor pe care le-au luat sau nu le-au luat. Sănătatea aduce cu ea o libertate de care puţini suntem conştienţi, până în momentul în care nu o mai avem...

Bronnie Warre în Top 5 regrete ale muribunzilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi a ajuns acasă şi, după ce a văzut pe mumă-sa, a plesnit de trei ori cu biciul, şi cele trei nuci s-au desfăcut în trei palate frumoase şi cu cele trei surori ale lui întriu-însele, pe care, după ce le-au dat munca înapoi, le-au măritat şi s-a făcut mare bucurie şi veselie în toata împărăţia. Încălecai pe-o şa şi v-o spusei dumneavoastră aşa.

finalul de la Omul-de-flori-cu-barba-de-mătase sau povestea lui Făt-Frumos de Nicolae Filimon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce urme de urieşi au lăsat legionarii lui Traian pe unde au trecut! Paşii lor se cunosc prin desfundăturile munţilor. Toate li s-au supus. Stâncile s-au dat la o parte şi le-au făcut loc, apele s-au plecat speriate de umbra şi zgomotul celor dintâi poduri ce le-au încălecat. Dunărea, însăşi măreaţa şi năpraznica Dunăre, s-a îmblânzit şi s-a dat învinsă în mâinile lor.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Turnu-Severin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a nu ştiu câta oară

Pentru a nu ştiu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.

Pentru a nu ştiu câta oară
Ţi-am supt sânii din iubire
Pentru a nu ştiu câta oară
Înviat spre nemurie.

Pentru a nu ştiu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Şi de stele neperechi.

Pentru a nu ştiu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mitingul PSD-ului, din 09.06.2018, organizat de Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului) în P-ţa Victoriei din Bucureşti (pamflet)

Mitingiştii-s supăraţi,
Că nu le-au mai dat cârnaţi,
Că nu le-au mai dat nici bere
Cei ce-s astăzi la putere.
Cică vina o-are el,
"Statul ăla paralel",
Ce-i făcut de securişti;
Da, dar azi sunt PSD-işti.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (9 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi cât o poezie

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O daravelă de proces

Luna a deschis proces
poeţilor ce-au cules
tot ce-a primit ea mai bun
din Universul străbun.

Când e plină, o golesc,
când descreşte, o găsesc,
chiar de-ascunsă-i după nori,
şi-o sleiesc până în zori.

De rămâne jumătate,
o împart noapte de noapte,
pentr-un vers mai ofilit,
publicat la răsărit.

Geaba cere tuturor
din drepturi de autor.
Ca drept patrimonial
îi revine un pătrar...

Pretinde despăgubiri,
nepăsându-i de iubiri,
angajând ca avocat
Muza, care i-a trădat,
iară drept judecător
le va fi lipsa de dor.

Martori vor fi cititorii,
ploile, vântul şi norii,
c-au fost cu toţi chinuiţi
de poeţii neiubiti.

Luna vrea despăgubiri
tot ce-nseamnă amintiri,
sărutări, paşi pe poteci,
uitate-n biblioteci...

Procesu-i o nebunie!
Luna va pierde, se ştie!
Toţi poeţii-s călători,
mereu cu capul în nori,
din dorinţa lor de-a scrie...
Şi procesul se prescrie,
că nu le-au găsit adresa
nici cu poşta, nici cu presa.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torente albastre

erai agilă ca o vidră
în noapte
despicând
oglinda lunii din râu
distanţa dintre visele noastre
o străbăteai
în torente albastre

dimineaţa ridicai orizontul
deasupra genunchilor de sare
la apus
prăvăleai un clocot dulce
ca siropul de arţar

ochii tăi erau ca apele
noaptea,
ziua
ca apele
plecai

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de ce a fost, de chipul tău –
Îmbătrânesc şi-mi pare, cumva, rău.
Nu mai sunt flori prin parcuri, pe terase.
Le-au cules pe toate fetele frumoase.

catren de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu pierd visele

Să nu pierd visele
Am pus ochii-n călimară
Să se albăstrească
La noi, aici, în ţară.

S-a albăstrit retina
Şi albul ei din jur,
Nu mi-a ajuns culoarea,
Am început să fur.

Am furat câmpiei
Şi cerului destul,
În clătinări nocturne
De hău am fost sătul.

Am străbătut caişii
Şi florile de colţ,
M-am înălţat pe munte
Să-i pun câte un bolţ.

Să-nvârtă-a mea chemare,
Să caute în zori
Ochii de iubire
Care-mi dau fiori.

Demult eu am găsit
Doi ochi căprui, albaştri,
În timp ce ne iubeam
Treceam visele-n aştri.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţi cuminţi

Mai plâng sub noi, în somnul lor cărunt
Ne pârjolesc în gânduri răzvrătirea
Şi uneori ne recitesc psaltirea
Cu vocea ca un dumicat mărunt
Abia alunecat pe gât şi ciunt
Aşa cum ni-i răstoarnă amintirea

Mai trec prin noi, prin gesturi şi prin sori
Prin şoapte adumbrite, abreviate
Cu chipuri mici, sfioase şi speriate
Zâmbind din prăfuitele scrisori
Pe care ni le-au scris de-atâtea ori
Dar niciodată n-au fost expediate

Mai râd de noi de sub vreun mal de ceară
Se opintesc sub lacrimile noastre
Cu ochii mari, mijiţi sub cruci albastre
Părinţi cuminţi crescuţi în colb la ţară
Mai ies din amintiri la ceas de seară
Şi se prefac apoi în triste astre

poezie de Camelia Florescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire

Să odihnim IUBIREA noastră
pe-o treapt-a templului tăcerii!...
Ne-a deschis Luna o fereastră
ce dă spre tainele plăcerii.

Încuie lacrimile-acasă,
în vechi batiste parfumate,
uitate pe un colţ de masă
de clipa-n care-au fost brodate!

Să laşi oricare amintire
ce ar putea să te întoarcă
la o nălucă de iubire,
şoptind un... "dacă" sau un... "parcă"!...

De-ncurci cordoanele-argintate
în vraja nopţilor albastre,
trăi-vom în Eternitate
IUBIREA tinereţii noastre...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!