Sărutul tău divin...

- Tu viaţa mea timid ai "fecundat-o"!
"Cu-atomii" ce-ţi înnobilează "chipul".
- Şi fericirea pradă mi-ai lăsat-o!
Lacrimii mele ce-ţi udă nisipul.

Prin corpul tău chiar rătăcesc "fiori",
Ca pomul invadat de "clorofilă".
- Suntem ai vieţii noastre autori!
Ce-ncearcă să o scrie pe o filă!

- Asediat de gândul că exişti!
Am-luat o hotărâre, dar în pripă.
"- Tu ca iubirea noastră să o rişti!"
Va trebui ca să nu-i faci risipă.

"- Plouă în inimi, buzele-s "murdare"!
De la sărutul tău cândva divin.
- Şi să nu crezi că-ţi fac vreo întrebare!
Când ele îmi vor fi dulce festin.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în inimi cu lacrimi de omăt

Printre globuri roşii-argintii
Se întrezăreşte chipul tău ce-mi dă fiori
Şi-mi făureşte mii de lacrimi,
Şir al valurilor
Neguri limpezi redeschide
Te risipeşti în acei atomi ce fecundează viaţa
Sub zâmbetul suav al unui copil, ce ne deschide căile
Spre cunoaşterea acelui munte încărunţit.
Din geamul asediat de flori şi clorofilă
Plouă în inimi cu lacrimi de omăt
Te sărut pe buze, prin magice steluţe
La ceas târziu în noapte
Te strig întâia oara să nu mă pierzi sub soare
În jocul nesecat de cuvinte,
Îndrăgostiţi pe veci sub mantia cu mir din mine
Pe drumul virtuţii, iubirii, adevărului şi vieţii
La ceas târziu în noapte te ridic de sub saltul uriaşului,
Risipit de valuri.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău

E noapte şi plouă încet, plouă mărunt
Şi eu stau singur ca un obiect
Uitat de cineva, demult.

Numai sărutul tău pe buze îl mai simt,
O, tu lumina veţii mele
Care îmi luminezi sufletul şi întunecatul meu gând.

Te aştept din nou să vii,
În mez de noapte sau în zori de zi,
Să-mi mai dai odată sărutul tău cel dulce
Apoi fie ori ce-ar fi.

Căci de nimic nu mă tem,
Chiar nici de moarte, de ea mă păzesc,
Dar fără tine, draga mea,
Simt că nu pot să mai trăiesc.

poezie de Vladimir Potlog (28 iunie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt vânt atunci când mă săruţi...

Sărutul tău pe buze ne-a unit,
- Şi punte el făcut-a între noi!
Plăcerea lui, demult m-a răscolit,
Şi asta s-a văzut în amândoi.

Întâi tu mi l-ai dat stingher, umil,
- Apoi cu forţa ta năucitoare!
Văzând că ai găsit "pământ" fertil,
- Şi o iubire ce-i nemuritoare!

Eu îmi cer scuze. N-am vrut să te doară!
"- De te-am rănit, te rog, ca să mă ierţi!"
Dar de te-am sărutat aşa-ntr-o doară,
Să vezi cum faci şi tu să nu mă cerţi.

- Haide primeşte! Fii al meu destin!
"Povara" vie, într-o lume moartă,
- Sau hrana mea şi morţilor festin!
Când lumea ta se va surpa vreodată.

Eu nu sunt vânt atunci când mă săruţi,
- Şi nici vreo adiere infernală!
Un gest făcut, unindu-ne în punţi,
- Într-o iubire mare, colosală!

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pleci, nu mă săruta

N-am să primesc sărutul tău,
că e otravă-n corpul meu.
Sărutul tău la despărţire
este otravă pentru mine.
Sărutul tău nu este miere.
Sărutul tău este durere.
Din suflet eu te-aş ruga,
să-împlineşti dorinţa mea
Când pleci, nu mă săruta!
Nu-mi da otrava dulce a iubirii,
drept talisman al fericirii!

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clorofilă

Mi-aş scrie viaţa pe o filă
A unei frunze încă verzi
Cu sângele-mi drept clorofilă
Curgând printre nervuri grămezi

Mi-aş scrie viaţa pe-o petală
Firavă, crudă, de boboc
Şi-a amintirilor cerneală
Va scrijeli din loc în loc

Mi-aş scrie viaţa pe-o aripă
De fluture grăbit în zbor
Ţesând apoi clipă de clipă
Povestea mea de muritor

Mi-aş scrie viaţa într-o boare
De dimineaţă caldă, dulce
Când totu-n jur e numai soare
Când anii par a nu se duce

poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău

Sărutul tău pe tâmpla-mi caldă
Aşterne surâzând uimirea,
Şi face din noi doi doar unul
Ce-şi cântă-n taină fericirea.

Aleg să mă răsfeţi cu gândul
Că numai noi suntem sub soare,
Doar noi cunoaştem adevărul
Şi a iubirii abandonare.

Respir adânc al tău sărut
Mi-e sufletul plin de culoare,
Uit timpul, dar nicicând nu uit
Să dau iubirii chip de floare.

De roză dulce şi suavă
Frumoasă ca şi gândul meu,
O strâng în braţe - ea oftează,
Şi aştept cu dor sărutul tău.

poezie de Dana Bărzoiu (16 iunie 2012)
Adăugat de Dana Bărzoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul faptelor

Orice punct negru pe pomul vieţii
se măreşte, ucigând bineţii
faptele ce-ţi sunt absorbite
ca un vortex plin de termite

măcinând copaci răsădiţi
celor in cale ce erau prăbuşiti
ce-ţi vor fi crud acele omizi
doritoare în nisip să te scufunzi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu singur, neîmplinit...

Aş vrea să definesc eu infinitul,
Să stau pe gânduri, să simt că exist.
Ca să-ţi evit iubirea, nedoritul,
- Dar pentru asta-i musai să rezist!

Te simt o boare... ce o rătăcesc,
M-aşez tăcut să mă auzi în gând.
Ca să-ţi răpesc din vise, să iubesc,
Acel ceva ce este nu l-am cunoscut.

Mă tem de tine, deci şi să trăiesc,
De-aceea-mi iau ca paznic roi de stele.
- Voi încerca timid să mă păzesc!
Atunci când ne-ncetat îmi faci bezele.

Las ziua să-mi citească cartea vieţii,
În timp ce eu m-ascund în infinit.
Ca roua, care-o furi a dimineţii,
Să mă găsească singur, neîmplinit.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea mea are chipul tău

zâmbetul acela sincer şi curat care vindecă totul...
asta vreau de la tine...
nu mă întreb, dar fericirea mea are chipul tău...
trebuie să ne bucurăm de lucrurile mărunte din viaţa noastră...
stau şi mă gândesc ce frumos poate fi totul...
am nevoie de-o îmbrăţişare şi-o mângâiere caldă.

poezie de Eugenia Calancea (23 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine

Pentru tine scriu aceste versuri,
Pentru tine trăiesc,
Pentru tine respir,
Pentru tine-mibate inima,
Pentru tine simt dragostea.
Pentru tine plâng
Pentru tine râd...

Şi cu mine, cum e atunci
Când după mine te uiţi,
Pentru mine zâmbeşti,
Pentru mine înveţi să iubeşti
Pentru mine cânţi,
Pentru mine arde flacăra dragostei
din sufletul tău... 000

Tu ÎNGER MINUNAT...
Viaţa tu mi-ai colorat...
Sărutul tău ameţitor,
Mă face să simt cum zbor,
Deasupra miilor de stele,
Ce-ţi spun mereu să crezi în ele!
Ca o eternitate eu te voi iubi,
Şi chiar şi-atunci...
Când eu nu voi mai fi!

poezie de Răzvan Crihan
Adăugat de Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aromă de piersici

Din toamna ce vine
îmi fac provizii pe viaţă,
zāmbetul tău minunat
îmi va fi
aromă de piersici,
euforie,..... fină dulceaţă.
Piersica zemoasă
ce-mi curge fericire prin suflet,
buzele tale sărutând
inima mea ce-ţi zāmbeste
sorbind zeama iubirii,
fără răsuflet....
Puf fin de iubire
ce te port pe piele,
piersica mea aromată,
tandră şi plină de
mistere,
îmi umpli viaţa de dulce alint
minunea din zi şi din noapte,
ce-mi poartă iubirea
printr-un dulce şi zemos
labirint!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment ispititor...

- Te crezi ispita mea? - Nu am cuvinte!
Căci m-ai rănit definitiv, şovin.
- În inimă dar şi în simţăminte!
Iar suflet mi-ai făcut... "Loc de festin"!

De eu sunt "leneş" mă revigorează,
- Să vezi că nu iubesc "pe interes"!
Fii mai "deştept" şi mi te concentrează,
- Să fii "actorul" meu în univers!

- Redefineşti chiar "graniţă a minţii"!
Şi-ţi iroseşti "talentul" pe prostii.
"- Cum că i-ai ştepezit iubirii dinţii!"
- Şi cum ai reuşit nici tu nu ştii!

- Visezi demult această "scenă-n doi"!
Când îmi săruţi chiar umbra şi mă doare
"- Ce e şocant? E faptul c-amnâdoi!"
Ne reproşăm mereu cu o-ntrebare.

"- Ce mi-a intrat demult la inimioară?!",
- Nu am curaj ca să ţi-o definesc!
E sentimentul care mă-nfioară!
Şi după care lesne mă topesc.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantomă vie, femeia

Privesc în urma-timp şi te găsesc pe tine,
Steaua Polară a orânduirii vieţii mele.
Ai ascultat doar prea puţin din ce-ţi spuneam.
Dar nu ai vrut, sau poate nici acum nu vrei
Să îmi accepţi iubirea ce mi-ai declanşat... în vis.
Acum, au mai rămas doar urmele lacrimilor uscate
Pe faţa inimii ce nu-şi mai găseşte rostul fără tine
Căci ai luat totul de când tu ai decis să pui tăcere şi-ai plecat...
Dispărând în dimineaţă.
Şi mă întreb ce oare iţi doreşti?!
Care a fost motivul schimbării tale?
Mi-e dor de chipul tău senin, mi-e dor de tine,
Oare ce faci acum? Oare ţi-e bine?!
Glasul tău, zâmbetul, privirea de care m-am îndrăgostit, unde sunt?
Oare eşti reală? Exişti? Da! Îţi simt prezenţa!
Şi-n orice colţ de lume ai fi eu tot te-aş căuta şi te-aş găsi!
Eu nu voi renunţa şi vreau să ştii că acolo unde eşti,
Gândul meu te însoţeşte, este mereu lângă tine
În fiecare noapte tu îmi tulburi visele,
Fantomă, iluzie a dragostei.
Aş renunţa la tine, dar este ca şi când aş renunţa la viaţă
Şi -aş accepta o moarte prematură a iubirii mele.
Doar dacă aş muri eu, tu nu ai mai exista...
Dar eu nu am de gând... să renunţ la tine...
O dată cu lăsarea serii tu prinzi viaţă!
Fantomă a iubirii, vie în noapte!
 

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi

Că te iubesc, tu ştii, dar îţi voi spune
ce simt când chipul tău mi-apare-n gând,
sau când apari chiar tu şi, surâzând,
îmi spui că pentru tine-s o minune.

Iubita mea, tu eşti minunea care
mi se întâmplă, care-a apărut
şi mi-a intrat în sânge cum a vrut,
tu eşti balsamul meu şi încântare.

Te port în suflet ca pe o comoară,
te strâng în braţe tandru ca şi cum
de mâine aş pleca pe lungul drum
din care-am apărut, odinioară.

Noi ne iubim şi suntem împreună
şi-atunci când între noi e-un spaţiu gol
în care gândul meu devine sol
ce-ţi aminteşte dragostea-mi nebună.

Te-nvălui într-o dulce alintare
a trupului frumos şi-atât de cald
ce mă primeşte ca pe propriul fald
şi-i dă iubirii mele alinare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistolă nocturnă

În al tău suflet, mă zideai mireasă,
De-al meu trecut voiai să mă dezlegi,
Dar beznele nu vor să-ţi fiu aleasă,
Morgana te îndeamnă s-o alegi.

Timid, mi-ai zis că sunt a ta regină,
Nu sclava unor clipe efemere,
Dar umbra mă preface-ntr-o străină
În visu-ţi bântuit de vechi himere.

M-ai comparat cândva cu-o zână rară
Ce locuia-n palate din poveşti,
Dar, mai contează când, în prag de seară,
Doar cu trecutul vrei să mai vorbeşti?

Nu-i loc pentru prinţesele din basme,
Ce plâng, trăiesc, visează, chiar iubesc.
În noaptea, bântuită de fantasme,
Implori obsesii ce te amăgesc.

N-accept să-ţi tulbur visele confuze
Dacă, prin întuneric, nu primeşti
Sărutul meu real să-l simţi pe buze
Ci-nchipuirea nopţii o doreşti.

De hotărăşti, amurgul când coboară,
Subtil, să mă alungi din al tău gând,
Lasă-mi pe-obraz o lacrimă amară,
Iubirea noastră cinic ucigând.

Iar tu alege fantezii deşarte
De vrei printre iluzii să trăieşti.
Uită de mine şi sfidează-o moarte
Dar nu mai afirma că mă iubeşti!

poezie de Marilena Răghinaru din Te-am zidit în cuvânt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce vrem sa fim

Suntem doar două existenţe,
Mari şi mici în universe
Pline de vise şi dorinţe
În multe alte multiverse!

Suntem fiinţe sau poate corpuri cereşti,
Suntem unul sau suntem doi,
Suntem real sau doar poveşti,
Tot ceea ce suntem, suntem noi!

Poate trăiam precum două stele
Sau doar precum o simplă taină,
Poate eram doar praful ieşit din ele,
Sau trăiam doar precum două firicele de lumina.

Sau poate trăiam precum doi zei sau prinţi,
Într-o lume plină de sfinţi şi regi.
Atât de frumos era totul, aveam doar aur şi arginţi,
Sau poate nu ne lipsea nimic şi n-aveai cum să negi!

Însă acum un lucru e clar trăim precum două fiinţe,
În trupuri omeneşti atât de neînţelese;
Ne iubim cu inima şi a două conştiinţe
Şi a două suflete cărora unul de celălalt să le pese!

Acum veninul tău curge prin ale mele vene
Şi cât suflet tu ai pus
În mii dar şi vieţi eterne
În muşcătura de pe gâtul meu, nu e de spus!

O aşa mare iubire, farmec plin de mult amor,
Un dulce gust de amar şi fericire
Se ascunde-n al nostru dor,
Un amar al distanţei noastre în neştire
Şi fericirea resimţită la fiecare revedere,
Oferă o speranţa atât de mare, totodată, nebunie!

Resimt sărutul tău pe buzele mele,
Nedescris, pare doar lapte şi miere!
O nouă viaţă noi am scris cu întâmplări bune dar şi rele,
Însă priveşte-ne pe noi acum trăind împreună vieţi eterne!

Mă săruţi şi mă muşti iar,
Mă înnebuneşti tăcut,
Veninul tău curge, îl simt precum un aprins jar
Îmi arde în vine, mă simt pierdut...

Iar mă muşti de buze acum, te strâng în braţe,
Îţi simt pielea ta cea fină,
Mângâi trupul tău divin între ale mele braţe!
Te pot privii a mea regina!

Eşti acum muza mea adevărată,
Portretul incredibil al veitii mele
Şi totodată, iubita mea, îmi eşti totul dar şi artă
Aerul pur şi veninul din ale mele vene,
E nimic, dar totul în comparaţie cu vieţile noastre trăite împreună eterne

Vieţi, veacuri, veşnicii şi eternităţi împreună!
Numai noi doi pentru eterninate ne vom iubi oriunde în lume şi în galaxie sau univers chiar şi pe Lună! Te iubesc!

poezie de R Florin Teo din Creatie proprie cu drepturi de autor, varianta cu diacritice ! (13 iulie 2019)
Adăugat de Rusu Florin-Teodor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

Rătăcitor prin Cerul Tău, o, Tată,
Găsesc copacul ce mi-a fost odată
Blestem să pierd lumina vieţii mele
Când mi-ai tăiat şi zborul către stele!

Rătăcitor cu gândul printre îngeri,
M-ascund în asfinţituri pentru plângeri,
La fel de ruşinat de goliciune
Când la-ntrebarea-Ţi n-am putut a spune

De ce m-ascund de ochiul Tău ce vede,
Şi dincolo de-ascunsul din "a crede",
Când gol, nu doar cu trupul, ci cu gândul
Eu am ales, s-aştept la moarte rândul

Şi alungat, de Tine, pe pământul
Pe care n-o pot face-acum pe sfântul,
Mi-ai dat iubirea Ta-ntr-o epopee
S-o regăsesc în vers şi prin Femeie!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie... răspuns...

De ce să te plângi când nătângi încă dorm
de ce să crezi pomul că-i prostul enorm
de ce să crezi timpul că-i surd la nevoi
sau sângele scurs e din noi fără voi

Află că pomu-i la fel precum omul
SIMTE citeşte chiar gându-ţi din gnomul
clipa, secunda trăieşte-o ca-n pomul
ce-ţi creşte-n grădina ce-o udă chiar DOMNUL
Zici că îţi creşte pământul în vene
nu te speria, e doar calciu şi lene
plin de grăsimea guiţ ce se cerne.

o sperietură-i doar viaţa-n-final
crezi că sfârşitu-i aici,... în spital
nu înţelegi, nu accepţi lapidar,
că-i nemurire, fii sigur... "fatal"!

poezie de Scurtu Sorin Izvoraş (21 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm copiii! ...

Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Cu inima un zbucium şi gândul zbor înfrânt,
Ce n-au văzut izbânda, dar gustul de înfrângeri
În labirintul vieţii, adesea s-a răsfrânt!

Să nu uităm copiii cu inimi întristate,
Ce-au înfruntat tot greul pe umerii lor goi!
Ei vor repere-n viaţă şi căi adevărate
Şi stă-n puterea noastră să prindă bun altoi.

Să nu uităm copiii cu doruri ne-mplinite,
Să-i scoatem din nedreptul, potrivnicul destin!
Treziţi din amorţirea de vise ofilite,
Cu toţii să se-nfrupte din al vieţii festin.

Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Ce-i poartă pe cei dragi lor, în inimi şi în minţi!
Ce rătăcesc aiurea prin văi de dor şi plângeri,
Cu gândul că nu fost-au uitaţi de-ai lor parinţi...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Şi de va fi să-mi fie dor de tine
Tu să îmi laşi pe pernă suav parfum
Parfumul florilor ce astă vară
Timid, tu mi le-ai aşezat în pumn.

Căci ai plecat, ca şi când nu ai fost.
În viaţa mea parcă n-ai existat
Mi-am învăţat destinul pe de rost
Şi fac bilanţ cu ce-am primit, şi-am dat

Când paşi-ţi obosiţi de-atâta rătăcire
Se vor opri lângă un câmp cu flori,
Să-ţi aminteşti şi de a mea privire
Care atunci iţi provoca fiori.

Să mă-nveleşti cu gândul tău apoi
În braţe să mă porţi, spre lumi de vis
Să mă iubeşti şi să fim amândoi
Îndrăgostiţi, pierduţi într-un abis.

poezie de Elena Bulancea
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!