Un cerc zbătându-se

în svelta lui neîndestulare de perfecţiune
se făcuse cearcăn
din al cărui centru lumina
scotea un fel de apă
filtrată prin zăcăminte de fluturi.
Câteodată-mi amintesc de strâmtorile ruginii
prin care o bea haiduceşte
sângele meu tânăr.
Parcă văd cum cercului acela
obsedat de perfecţiune
îi constrângeai forma să-ţi fie
brâu colorat cu hemoragia de globule plămădite
în sângele meu
de inconştienţa iubirii mahmure.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am spart capul norocului

eram o absenţă năstruşnică pornită
să caute zelul cu care mă născuse
frica de criblura stelară întinsă
pe magistrala orbirii.
Sângele curgându-i din clemenţa nesecurizată
şi-a pus ochelari cu lentile de vid.
Am uitat ce dioptrii avea părerea de rău
a praştiei certându-mă
că nu mi-am lovit norocul în buric.
Pentru viitorul meu acela era cepul gânditor
din care i-ar fi curs în cap creierii faimei
că pusesem pe jar bolta cerească
din care norocul cu capul spart
îşi făcuse pălărie.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neîntunecimea

Să-ţi spună ochiul meu de rai
Lumina verde-n care stai
Să-ţi spună tâmpla mea ce gând
Deşartă nud de crini în tine

Să-ţi spună ochiul meu de rai
Petală verde înspre claruri
Bocetul ierbii unde-şi cruce
Lacrima-rouă evantai

Să-ţi spună-adâncul meu de rai
Pasăre fragedă de miruri
De ispitire Soi de cânt
Cu Lună-n piele drept perfecţiune

Să-ţi spună ochiul meu de rai
Lumina verde-n care stai
Largă tot jefuind "seninuri"
Mai rău decât vârteju-n ceruri.

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umerii tavanului

prin care îmi treci
slăvile iubirii,
stalagmite de miere stelară.
Sprijină taina
de pe care dorul meu
plonjează
în ecoul peşterii.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ascult cum circulă freonul
prin conductele frigiderului,
apa prin ţevile blocului,
sângele meu prin viaductele
lui Dumnezeu

gogyohka de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talia iubirii se măsoară în multiplii şi submultiplii jertfelniciei faptelor din care îi facem brâu.

aforism de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge

În satul unde sângele stă să curgă
pe drumuri, pe uliţe, prin mahalale
dinspre dealuri, spre pajişte, la vale,
prin râpe abrupte şi prin pâraie.

În satul unde sângele se agită în izvoarele
cu apă neîncepută, săpate în stâncă
sub stejarii-străjeri juruiţi de un rege
sătenilor storşi de sudoare pe deal.

Ascultă acum cum se vaietă zarea
cu sânge de îngeri îmbibată:
astupă mormântul cu grâul din an,
să nu iasă sângele la suprafaţă.

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima poezie scrisă de Păunescu după moarte

Intrai şi eu, aicea, cum murii
Să văd dacă vorbiţi şi voi de mine
Şi-s înţolit în haine străvezii
Şi străveziu e sângele din vine...

Găsii o ceată de poeţi moderni
Găsii cuvântul arhidezbătut,
Găsii politici despre boi şi reni,
Nimic, dar chiar nimic de-al meu talent căzut.

Am fost în viaţă până azi, iubind
Şi cer şi vânt şi apă şi pământ
Şi peste toate-acum mă uit, spre cer plutind
Şi toate-mi par de nerecunoscut.

Să v-amintiţi etern de-acum de mine
Ca de-un compatriot poet român
Prin al cărui străveziu sânge din vine
Au curs poemele care rămân.

De azi voi scrie prin cei ce încă scriu,
Prin cei pe care am să-i tot inspir,
Şi chiar de fizic, azi, nu mai respir
Trăiesc prin drumul meu către sicriu.

poezie de Andrei Lupu (noiembrie 2010)
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ochi

cercetând cauza care a dus
la-mbolnăvirea minţii lui Adam
de-ntuneric,
a fost otrăvit de lumina
din orbita unghiului
cu al cărui vârf
se înarmase viermele ascuns
în fructul la care poftise Eva.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec despre mine (24)

Eu nu pun degetul la gură, nu mă sfiesc,
Cu gingăşie egală mă-ndrept către cele din pântec
ca înspre cele din cap şi din inimi,
Împreunarea vă spun că-i la fel de solemnă ca
moartea.

Cred în carne şi în pofte,
Să văd, să aud, să ating toate aceste minuni, şi
fiecare părticică din mine e o minune.
Pe dinafară şi pe dinăuntru sunt dumnezeiesc şi
sfinţesc orice lucru pe care-l ating sau
care mă atinge,
Mirosul subsuorilor mele-i mai îmbălsămat ca orice
rugăciune,
Capul meu stă mai sus decât orice biserici şi biblii
şi crezuri.

Dacă aş adora vreun lucru mai mult decât altul acela ar fi
unicitatea trupului meu, sau a părţilor lui,
Tipar nevăzut al fiinţei mele, tu eşti acela!
Margini umbroase şi odihne, voi sunteţi!
Eşti tu, cuţit de plug al tăriei bărbăteşti!

E orişice mădular care mă pune în valoare!
Tu sângele meu roşu bogat! Şi tu, sângele meu alb,
esenţă palidă a vieţii mele!
Piept apăsat pe pieptul altora, eşti tu!
Tu, creierul meu şi voi, circumvoluţiuni oculte!

poezie celebră de Walt Whitman din Cântec depre mine (1881), traducere de Mihnea Gheorghiu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După

beţia cu otrăvuri
din crama minciunii de miere,
minţile bărbaţilor atârnă
în ştreang de căsătorie
cu lumini mahmure.

poezie de Eleodor Dinu din Stele de catran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Te-aş invita într-un vis misterios
despre perfecţiune şi frumos.
Tu mi-ai zâmbi contagios,
iar eu m-aş pierde miraculos.

Am filosofa despre perfecţiune
şi contrastul evident între mine
şi ficţiune.

Am admira chipul tău imperfectibil
şi am căuta contactul tactil,
aproape invizibil.

Te-aş invita în visul meu
despre perfecţiune şi frumos,
dar tu nu eşti perfectă,
eşti chiar frumoasa suspectă.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la 72 de ani

(mie însumi)

Îmi fierbe sângele în vene,
Mă simt mai tânăr astăzi ca şi cum
Aş fi lăsat la margine de drum
Să sorb din cele damigene...

Atent mă uit la foto în album
Şi văd doar riduri pe la gene
Îmi fierbe sângele în vene
Mă simt mai tânăr astăzi ca şi cum...

Mă mişc greoi, mă mişc alene
Sunt tot o arşiţă, sunt tot un fum
Simt anii cum se-adună în duium
Dar nu mă las cuprins de lene...

Că-mi fierbe sângele în vene!...

hipersonet de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

gunoaie turbate
ţin conferinţe despre importanţa anarhiei
în opera de sălbăticire
a relaţiilor dintre vânzătorii de urzici
şi lipsa de fier din sângele democraţiei
gropile-tarabe din Piaţa Victoriei
ar trebui utilate cu mopuri
cărora să nu le fie scârbă
când le absorb jegul...

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele nimănui

Câinele nimănui
Latră pe umărul meu,
Îmi sfâşie inima,
Îmi suge sângele,
Mă lasă lumânare
Fără flacără.

Mă topesc
Unindu-mă prin iarbă
Cu rădăcinile...

Câinele scoate oasele
La lumină,
Le aşează
La temelia cetăţii lui,
Îşi face acoperiş
Şi horn
Prin care
Sufletul meu
Iese odată cu fumul
Prin umărul trecutului
Care a uitat
Să latre!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea lui Horea

Fii pe măsura sufletului meu,
trupul meu!
N-am cum te scăpa
din mâna călăilor.
Trosnetul oaselor tale
Va răsuna
până-n margini de veac,
Carnea învineţită
Va lumina secolii
celor mulţi
şi chinuiţi
Sângele care se va
scurge din tine
îi va urmări
pe călăi
şi în vis.
Cei care au vrut
să te năruie grabnic
ţi-au dat
veşnicia.

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce priveşte forma religiei în care ne găsim din moşi-strămoşi, neamul meu este ortodox răsăritean şi nu înţeleg să fac nimic care să înjosească o credinţă (încărcată cu prestigiul unei tradiţii) care pe mine nu mă împiedică deloc să evoluez spre oricât de înaltă şi liberă perfecţiune.

citat din Grigore T. Popa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

#

ai scris o mulţime de poeme pentru sacha
şi niciunul n-a fost despre sacha.
toate au fost despre cum trebuie să fie

distrugerea slăbiciunilor,
atingerea valvelor inimii, pentru ca aceasta
sa nu se oprească.
înghiţirea comprimatelor cu eliberare prelungită ca şi
mâine să fie o zi frumoasă.

ai scris cu un creion mecanic prin care
la fiecare apăsare ai mai crescut cu
un milimetru,

la fiecare apăsare,
ai absorbit cu tifon
sângele,

care a curs prin venele oraşului,
acest cadavru ce nu apucă
niciodată să se răcească.

la fiecare apăsare,
ai acoperit,

şi sângele tău,
şi sângele lui sacha.

dar oraşul nu ştie nimic despre toate astea.
va rămâne la fel, cu toate luminile lui străvezii, aşteptându-ne,
exact ca un animal însetat de sânge.

un animal care o să treacă în viteză pe o autostradă din care
ştie de la început că nimic
nu va mai ieşi viu.

iar tu o să fii mereu acolo
pe partea cealaltă, cu valvele inimii deschise,
ca o ambulanţă care-şi deschide brusc uşile.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prends-moi

= jam session cu sultanul albastru =

sultanul meu cel ca un lac albastru-verde cu ochi de tătar şi inima rece
prepară cafea la picioarele mele

eu cadâna lui favorită izvor sprinţar şi blond de sub pământ visez să mă topesc în marea cea mare şi nesfârşită a lunii

uite sunt 9 zile deja de când lumina ochilor lui a făcut dragoste cu toate popoarele lumii
şi-a spălat sângele în sângele meu
din rana de pe umărul stâng ieşeau raze mici
atunci acum pe acolo se cântă cântarea cântărilor femeile
îşi leapădă pruncii să fie cu el tu
lasă-ţi umbra ta să plece el
o să-ţi dea să mănânci din carnea lui seara o să te ducă în toate cele 1001 şi una de nopţi
seherezada lui tu
sultanul tău albastru el

dedesubtul izvorului dorm toate mările lumii toate oceanele ei şi orice lac deopotrivă
sultanul

poezie de Anca-Iulia Beidac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie

dator aripilor bahice
mişcate de învăţăturile
criticului meu literar
Ghidirmic, Ovidiu
prin mir
de lumini esenţiale

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai năvod să nu-ţi fie

inconştienţa dornică să pescuiască
icre de sirene
în imensa mlaştină orăcăindu-şi zoaiele
sub veşmâtul existenţei terestre
o pogori în zâmbetele-i clipocind
ademenitor
şi te trezeşti smolniţă dată în clocot
de flăcări care nu au astâmpăr
până nu-ţi mistuie şi cenuşa bocită
de mila lui dumnezeu

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!