Ursuleţul la zmeură

Pe-un plai semeţ şi însorit de munte
Pădurea-nconjura un luminiş,
Unde păzit de aspre stânci cărunte
Trona din vremi străvechi un zmeuriş

Un urs bătrân suia, cu pas domol,
Versantul cunoscut de-un car de ani,
C-un ursuleţ zurliu ce-i da târcol
Săltând haihui, ca puii gogomani...

Când Moş Martin făcea câte-un popas
Su-brazi, la umbră adăstând cuminte,
Poznaşul ursuleţ strâmba din nas
Pornind în sprint bezmetic înainte

Sfidând urcuşul fără cumpăneală
Zburdând şi ţopăind ca un tehui
Căzu munteanul mort de oboseală
La prima căţărare-n viaţa lui...

Ajuns la zmeuriş bătrânul urs
S-a-ndestulat, pătruns de încântare
Şi multă vreme de ospăţ s-a scurs
Pân-a sosit şi prâslea pe cărare

Ursan, de bună seamă supărat
L-a scuturat oleacă pe zgâmboi,
Care-a rămas aproape nemâncat
Că se-nsera şi-au luat-o înapoi!

MORALA

Ascensiunea-i treabă serioasă,
Nu-i loc de joacă, glumă ce te-amuză:
De vrei cu bine să te-ntorci acasă,
Urmeaz-o pas cu pas pe călăuză!

fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curăţenie

Baronii noştri, pas cu pas,
Îşi iau fierbinte bun rămas,
Că merg grăbiţi fără de glas
La loc cu gratii, ca popas!

epigramă de Constantin Enescu (4 martie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condei...

Condei bătrân şi părăsit
De mult stai în tăcere,
Acum iar vremea ţi-a sosit
S-aşterni plin de durere.

Atâtea gânduri care-mi sting
Viaţa trecătoare,
Atâtea vise care plâng
În suflet ce mă doare.

De aspra-mi mână te-ai uzat
Te-ai ars de fierbinţeală,
Azi pari în gânduri cufundat
Şi mort de oboseală.

Condei bătrân, ce-a mai rămas
Din viaţa asta vie?
S-au aşternut pe tristu-mi pas
Spini şi zădărnicie.

poezie de Elena Andrieş
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Ai luat cu tine neaua de pe munte,
Ce te urmează paşnic, pas cu pas,
Tăcerea fulgilor să nu cuvânte
Şi strălucirea gheţii, fără de popas.

Ai născocit culori albastre-anume
Ca să le caţeri brave în pisc semeţ, de cer
Şi sprijinind căderea acelor stele bune
Le-ai troienit cascada în nopţile cu ger.

E ger, zăpada scârţâie sub pasul meu,
Atârnă iile subţiri de promoroacă,
De ramurile joase, lumina goală joacă
Azi, numai pentru tine şi... pentru Dumnezeu!

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, ursul şi viţelul

Odată-am fost în pădure,
Şi în lujerii de mure
Mormăia ursul Mor-Mor,
Parcă cerea ajutor.
Printre puieţii de brazi,
Mi-am făcut puţin curaj.
De urs m-am apropiat
Să văd ce s-a întâmplat.
Pasămite, lângă el
Gemea din greu un viţel.
Am rămas stupefiat,
Să văd că nu l-a mâncat!
Ursu-l mâgâia pe cap,
Eu nu ştiam ce să fac.
Nu-mi venea de loc a crede
Că în iarba multă, verde,
Împreun-au petrecut o noapte,
Şi-a scăpat viţelul de moarte.
Mă apropii. Mâna-ntind,
Mi-era frică să-l ating.
Văzând că ursu-i bucuros,
Pe spate eu l-am întors.
Am văzut că nu mai are,
Decât numai trei picioare.
Prin pădure, rătăcit,
Mistreţii l-au hăcuit.
De colţii lor l-a scăpat
Chiar Moş Martin, supărat.
Pe misreţi i-a alungat,
Apoi viţelul l-a luat,
În pădure l-a ascuns,
Unde lupii n-au pătruns.
A stat noaptea lângă el,
L-a oblojit fel de fel.
Iar când s-a luminat,
După ajutor ursu-a strigat.
Viţeluşul gemea greu.
Vroia să-l îngrijesc şi eu.
Cămaşa mi-am spintecat,
Picioruşul i-am legat,
Şi primul ajutor i-am dat.
Apoi, ursul m-a ajutat
Să îl duc până în sat.
Sătenii când m-au văzut
Au crezut că sunt pierdut.
Cum e posibil să vin
Alături de Moş Martin!
Ba, să cărăm şi-n spinare,
Amândoi, o arătare.
Lângă oamenii miraţi
Stăteau alături trei fraţi
Moş Martin şi cu viţelul
Şi eu, omul, doctorelul.

Morala:
Şi fiarele au, se pare,
Câteodată suflet mare.
Iar noi trebuie să ştim,
Cum şi când le preţuim.

fabulă de Dumitru Delcă (20 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port sigur

Furtuna se-agită de multă vreme, duşmănoasă,
Plouă cu găleata, tună-asurzitor, vântul urlă
Rupând fâşii din velele-acestei nave rătăcite,
Care caută-un locşor căruia să-i poată spune-acasă.

Odinioară, parcă-n tinereţea lumii,
Soarele strălucea vesel pe cerul de azur,
Iar prova navei părea a-înainta-n eternitate;
Pe mare – briză lină,-n slavă – nori leneşi, de-un alb pur.

Dar furtuna, pas cu pas, s-a-înstăpânit între pământ şi cer,
Câteva averse repezite şi tunete-n rafale,
Apoi ploaie-n torente şi scăpărări de fulger –
Şi nicăieri un adăpost pe-învolburata mare.

Totuşi, arar, câte-un curcubeu s-a mai ivit,
Reper de speranţă-n ore de-încercări şi disperare,
Vibrând în stropii ploii pe cerul vânăt-gri –
Amintire din vremuri mai blânde şi cu soare.

De-a lungul anilor care-au trecut, când mai la pas,
Când mai grăbit, furtunile au tot venit şi-au tot trecut,
Când mai cumplite, când mai cuminţele –
Dar cicatricile-au rămas.

Înfăţişarea navei nu va mai fi nicicând aceeaşi,
Fiind astfel lovită de vânturi şi de valuri mari,
Deşi-a mai fost ici-colo reparată, semnele rămân –
Riduri pe faţa obosită-a unui om bătrân.

Uragane teribile se-anunţă în prognoze,
În viitorul imediat, de dincolo de prag,
Dar ele nu vor mai lovi această navă,
Nu-i vor mai rupe de azi nici un catarg.

Va fi la adăpost de tempesta furioasă,
Nu va mai deriva-înspre stânci. Nava-i de-acum
În siguranţă, ajunsă într-un port numit acasă.

NB. Acest poem este adesea citit la funeralii.

poezie de Jennifer Hickok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mini-fabulă c-un leu...

S-a stins cumplitul răget al leului bătrân,
Dar linişte-n savană, cu toate astea nu-i:
Hienele, stârvarii ce-n urma sa rămân
Se bat, urlând isteric şi trag de leşul lui!

MORALA?

Se stinge-un om celebru şi pleacă dintre noi,
Iar rudele, copiii, mulţimi de succesori,
Pornesc în umbra legii un nemilos război,
Să-mpartă - după merit - râvnitele-i comori!

fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintele Klaus Iohannis este un "scriitor" prolific (pamflet)

După cartea "Pas cu pas",
A venit cu "Primul pas".
Sigur, fără vrun ocol,
Va urma un... "Pas în gol".

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (11 iulie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori un pas înainte are nevoie de un pas înapoi.

citat din Thomas Dewar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată trebuie să facem un pas înapoi, pentru a ne lua avânt spre un pas înainte!

aforism de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi cere ceea ce vrei dacă nu ştii ce vrei. Mulţi oameni nu ştiu ce vor sau vor mai puţin decât merită. Primul pas e să îţi dai seama ce vrei. Al doilea pas e să decizi că meriţi ceea ce vrei. Al treilea pas e să crezi că poţi obţine ceea ce doreşti. Şi în fine, al patrulea pas, e să ai curajul să ceri ceea ce vrei.

citat din Barbara de Angelis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul gând

am adunat în palme timpul
nu a stat
m-a privit o clipă
apoi a plecat
la pas, pas cu pas
pe drumul lui
la ceasul rămas, spre alt popas
am căutat o viaţă fericirea
nu m-a cunoscut
nu a ştiut că a trecut de multe ori pe lângă mine
am strâns în braţe femeia
sărutând trupul fierbinte şi gol
o clipă m-a privit ţipând în braţele iubirii
apoi a plecat, cu alt bărbat
paşii ei se strecurau
pe nisipul umed de lacrimi
azi păşesc pe alei
de tei, de ce vrei
în faţă doar vântul mai bate
bate şi bate
pe drumuri uitate
printre frunze căzute, printre frunze uscate
de viaţă, de lume, de toate
pe aici, pe unde poate
paşii mei curg, se scurg
în cenuşa ultimului gând rămas

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de mai

La distanţă de-un ceas de vestitul popas,
Pe-o potecă urcând şi cu setea luptând,
Repetam, pas cu pas, un cuvânt ce-a rămas
Un refren repetând o scânteie de gând.

Şi mergeam, aplecat, dându-i gândului sfat,
Explicându-i că eu nu mă tem nici de greu,
Nici de tot ce-a-nsemnat o privire ce-a dat,
De atunci şi mereu, cântul gândului meu.

Deodat' m-am oprit, fără voie, silit
De-o rafală de vânt ce m-a pus la pământ,
De putere sleit, ca pe-un gând nerostit,
Slab şi fără avânt cât nu-i pus în cuvânt.

Hoţ e, vântul acel! L-a luat şi, cu el,
În ecouri de mai, ca un paşă-n serai,
Îmi repetă, fidel, neschimbându-l defel,
Un cuvânt ce, spre Rai, mă invită: hai!... hai!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pas in pas,frunza in frunza

Treci pe lângă mine tăcut
Uiţi ţinta. O atingi cu vârful buzei
Pas în pas, frunză în frunză aşterni…
Vânt de gând alunecă-n palmele mele
Să fi fost oare părere?
Sau poate o lumânare aprinsă,
Tăiată în clipa strălucirii?
O singură dată suflând s-a stins.
Repetabilă singurătate eu, lumina,
Tu, plecând pas în pas, frunză în frunză…

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete Lemele

Suflete Lemele se plimba prin mlaştină
cu fiecare pas trosnea bâldâbâc
tot mai aproape de nas
tot mai adânc în rană
pământ de vin sub soare
pământ de os departe de zare
cu fiecare pas mai aproape de nas
cu fiecare pas mai aproape de mal
pământ greu de apă moartă
din ochii grei de apă vie

"Scriitor cu mintea scurtă, lasă pasul meu să-ţi pută...
Scriitor cu gând de sare, nu curma scrisul cu jale..."

A strigat Suflete pân' şi codrii de au plâns
se scurgea cerneală-n răni
din văzduh corbii pândeau
vorba sorţii aşteptau

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugit ireparabile tempo

Îndrăgostiţi, făr' de popas,
Băteam aleile la pas,
Acum, din perioada aia,
Atât ne-a mai rămas - bătaia.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amu, într-una din zile, flăcăul se scoală de noapte, face mămăligă îmbrânzită şi ce-a mai dat Dumnezeu, pune mâncarea în traistă, înjugă boii la car, zice Doamne-ajută şi se duce la pădure, să-şi aducă un car de lemne. Şi ajungând el în pădure pe când se mijea de ziuă, a tăiat lemne, a încărcat carul zdravăn şi l-a cetluit bine, şi pân-or mai mânca boii, s-a pus să mănânce şi el ceva. Şi după ce a mâncat cât a trebuit, i-a mai rămas o bucăţică de mămăligă îmbrânzită şi, făcând-o boţ, a zis: "Ce s-o mai duc acasă? ia s-o pun ici pe teşitura asta, că poate-a găsi-o vreo lighioaie ceva, a mânca-o şi ea ş-a zice-o bodaproste". Şi punând mămăliga pe teşitură, înjugă boii, zice iar un Doamne-ajută şi, pe la prânzişor, porneşte spre casă. Şi cum a pornit el din pădure, pe loc s-a şi stârnit un vifor cumplit, cu lapoviţă în două, de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. Mânia lui Dumnezeu ce era afară! să nu scoţi câine din casă, dar încă om! Însă dracul nu caută mai bine; la aşa vreme te face să pierzi răbdarea şi, fără să vrei, te vâră în păcat.

Ion Creangă în Povestea lui Stan Păţitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai fac un pas ...

Mai fac un pas spre porţi desferecate,
Rotesc în gând robitele tăceri,
Ce-şi strigă dreptul sfânt la graţieri,
Tânjind după un ceas de libertate.

Mai fac un pas spre zări de idealuri
Încerc să 'naintez fără popas
Şi-n biata vlagă care mi-a rămas,
Pun toată truda, să ating noi maluri.

Mai fac un pas spre-a cerului răsfrângeri,
Să-nchin cu zeii nesperat pocal,
Ca vasul sacru-al Sfântului Graal,
Cu răni de Crist şi stropii lor de frângeri.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După 2 ani de zile la Preşedinţia României, Klaus Iohannis continuă tot "pas cu pas" (pamflet)

România-i în impas,
Iar el merge tot la pas.
Strigă Domnul din înalturi:
Ia mai fă şi nişte salturi!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 decembrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea străbunilor

Chiar re-evaluat şi mătrăşit
Numitul LAZĂR e un norocos:
Pe un străbun de-al lui, care-a murit,
A patra zi... l-a înviat Hristos!!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pildă de asin (minifabulă)

Mi-aduc zâmbind aminte de-acel măgar tehui,
Înţepenit ca stana de piatră pe un drum
Şi neconvins să plece, firesc, la treaba lui,
De bici sau de claxoane, de nimenea, nicicum!

(a)morala

Desfid perseverenţa vreunui "demnitar",
Care corupt, netrebnic şi călcător de legi,
Scăpat din puşcărie stă, ca acel măgar,
Cerând cu insolenţă, din nou să îl alegi!

fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!