Două viteze viteze
De lumină să fugim,
Adormim.
Visele să le gonim,
Ne trezim.
Viteza luminii
Poartă fuste mini,
Goana viselor,
Chiloți cu picior.
Două fete mari,
Distincte-n scalari.
Spuneți-mi voi care
Mai fată, mai mare.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Viteza a treia
Eu nu mă iscodisem ce este lumina.
De fapt, nici nu știam că există.
La fel a fost cu Dumnezeeu:
Când m-am întrebat ce-o fi,
S-a cam supărat pe mine,
Îndepărtându-se cu viteza luminii
La pătrat.
Atunci, l-am conceput ca pe un triunghi,
Întrucât mai zăream
Numai două linii paralele,
Îndepărtându-se asimptotic
Spre una singură.
Asta m-a făcut să cred că Dumnezeu
E un punct...
Fix atunci
N-a mai fost.
Cu iubirea am pățit la fel:
Când m-a simțit iubind, și-a luat zborul
Din stomacul meu, ca niște fluturi,
Gonind cu viteza luminii
La cub.
Dumnezeu, cu viteza Lui,
A creat lumea cu două viteze:
Viteza luminii
Și viteza iubirii.
Dar cea mai mare dintre toate
E
Viteza iubirii!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viteza luminii? Un fleac. Fericirea trece mult mai iute.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Minijupa
Când revine moda mini,
Va fi o știre de tip bombă,
Ce se va răspândi în trombă
Cu viteza... luminii!
epigramă de David Boia (20 mai 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pe lungimea viselor de fată
Modestă, o frumoasă de pe plajă,
Gândea, la umbra unui palmier:
"Aș vrea să pot să am, făcând o vrajă,
Picioare lungi... măcar până la cer!"
epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultător: Și la noi există femei care poartă fuste mini din ce în ce mai scurte. Se vede cândva un sfârșit la aceasta?
Radio Erevan: În principiu, da. Atunci când crăpătura fustei va fi una cu decolteul.
replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe picior de intrare
mă spăl pe mâinile tale - mă rog
lor să-mi străbată obrajii cu ace
laș picior (?!) cu care-au atins
viteza luminii când totul în jarul
privirii era de-o mohorâre adâncă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facerea viselor
Visele mele v-au făcut
Foste iubiri ce v-am crezut.
Visele mele-s vinovate
Că v-au făcut adevărate.
Și-apoi, când m-am trezit mi-am zis:
Eu v-am făcut, eu v-am ucis!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (26 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pudoarea pipițelor
De-o vreme, gata-i dau pe toți,
Cu fuste scurte pân-la noadă
Și nu mai poartă nici chiloți...
Jenându-se să nu se vadă.
epigramă de Elis Râpeanu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcașul viselor de noapte
Visele de noapte sunt mai rușinoase,
Vin după apusul soarelui, să plece
Până să răsară, monahii sfioase
Care știu că viața precum visul trece.
Nu deschide ochii, vreau să mai trăiesc!
Locul meu pe lume - doar visarea ta,
Ziulica toată stau și mă gândesc:
Visele de noapte, ziua unde-or sta?
Cred că e un fel de mânăstire,
Unde se trăiește cu iubire.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (21 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viteza luminii. Einstein a pus parafa pe viteza luminii și a zis că-i constantă universală.
catren de David Boia (25 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Aproape alb
Frunze căzute,
Văduve slute,
Zilele mele,
Calcă pe ele!
Fotosinteza,
Pierzand viteza,
Mă-ncetinește,
Miros a pește.
Respir lumină
Tot mai putină,
Iar la final
Sunt numai AL
Cui, poate,-mi poate
Pune la spate
Slova B mare,
Să-i fiu culoare.
Când va muri
Culoarea gri
Va fi un zvon
Albul e non.
poezie de Marius Robu (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Putem să-i zicem teleportare atât timp cât un obiect se deplasează cu o viteză apropiată de viteza luminii pentru simțurile noastre, pare că e instantanee deplasarea. Se întrevăd deja experimente în care obiecte macroscopice să se deplaseze cu fracțiuni din viteza luminii.
citat din Nicolae Victor Zamfir
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gărgăuni de fată mare
Dragobete, Dragobete,
Dai târcoale pe la fete
Și le lași grele, băiete,
Cu mijlocul strâns în bete
Și cu prea multe secrete!
Pe Ilinca lui Papuc
O lăsași singură-cuc,
Frusinei a lui Moțoc
I-a adus barza un cioc,
Sânziana lui Gheorgiță
Și-a dat foc la prepeliță,
Ruxandra lui Machisân
A făcut un pui în fân,
Bombonica lui Jartea
Și-a luat zborul după ea,
Mardaloaica lui Mardare
Se crede privighetoare,
Iar Ghițoaica lui Ghițoi
A rămas fără bărzoi,
Fârțoaica lui Median
A fugit c-un ciocârlan...
Dragobete, Dragobete,
Ce le dai aripi la fete
Și le faci, încă de mici,
Suflete cu păsărici!...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (21 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spuneți-mi acum
Spuneți-mi acum, ce-ar putea dori mai mult un om
Decât să-și bea singur, în liniște, pocalul de vin?
Mi-ar plăcea să am seara oaspeți cu care să discut filozofie,
Nu să mă trezesc cu perceptorii care vin să colecteze impozite:
Cei trei feciori ai mei s-au căsătorit cu fete din familii bune,
Iar cele cinci fete s-au măritat cu bărbați de calitate.
Prin urmare, am motive pentru a trăi fericit o sută de ani,
Fără să-mi pese, la urma urmei, de Paradis.
poezie de Wang Chi, sec. al VIII lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două nume
La fiecare naștere în lume,
Cu fiecare prunc ce li se-arată
Mai pun părinții câte două nume
Și mai deschide moartea câte-o poartă.
La care prea flămândă își așteaptă
Pomelnicul meniul de la nuntă
Și-a doua zi mireasa-i mai deșteaptă
Cu încă două nume noi în burtă.
Ne punem două nume zi de zi
Nădăjduind o moarte mai puțină
Fără să știm ce invitat va fi
Chiar azi, după botez, la noi la cină.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
Mamă, lumină dintâi
Te rog mai rămâi,
Pe cap mă mângâi
Și fi-mi căpătâi.
Lumina de-apoi
Cu suflet șiroi
Cu râu de nevoi,
Desculță prin ploi
Lumină de ieri
Te rog să nu pieri
Și morții să-i ceri
În loc de averi
Să-ți bată la poartă
Mai rar: niciodată.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză molcuță, Toamnă desculță
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
poezie de Marius Robu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chit (a se citi la umbra personajului biblic Iona)
Pământul e o mamă eroină,
În fiecare an însărcinată
Nouă luni,
Renaște primăvara.
Mamă, câte fete ai?
Cât voi mai aștepta să naști
Și primăvara mea?
Nu vezi că nu am de ales?
De ce nu m-ai fi logodit de mic,
Să nu mai am de ce s-aștept o fată
Mare?
Mamă,
Scutește-mă de această povară
Și mă însoară
C-o primăvară
Care-i fecioară,
Căci mi-a trecut și vremea-n care
Feciorul singur să se-nsoare
Poate.
Însoară-mă, mamă, cu toate!
Nu vezi că sunt aproape chel?
Nu vezi că toate-mi sunt la fel
Cum or fi fost în clipa-n care
M-ai zămislit
Chit
Că-s mai mare?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pot să jur!
Frumoasă fată, pot să jur,
Nu poartă mini și nici șnur
Și are fusta foarte lungă...
Subțirică și-ntr-o... dungă!...
epigramă de Constantin Păun (2019)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chintesența neamului
Fac parte dintr-un popor
Din stejar și din topor.
De la Decebal încoace
Se tot face și desface,
Și de ce s-a apucat
Nu-i sau e neterminat.
La masă vin a băut,
N-a mâncat cât a tăcut,
Si-a vândut printr-un sărut
La poartă ce n-a putut
De la masă pân" la poartă:
Două puncte de pe hartă,
Ce-i lipsesc necontenit
Coloanei fără sfârșit
Pe care s-a răstignit
Neamul meu ne isprăvit.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (6 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!