Numai eu
Ți-ai scris iubirea pe note muzicale
Și-apusului mirat i-ai dat-o să ți-o cânte
Dar n-ai știut că o să-ți ies în cale
Și nici că ochii mei atât or să te-ncânte!
Și-ai adunat lumina Lunii-ntr-un pahar
Să-mi dai să beau să-mi stâmpăr dorul ce mă frige
Dar n-ai știut ce flăcări poate aprinde-un jar
Când stropul Lunii buzele-mi va atinge!
Ai vrut să stingi un dor și ai aprins iubirea
Nerostite gânduri te-au agățat de mine
De-ai vrea să fugi acum te-o plânge nemurirea
Căci veșnicia toată doar mie-mi aparține!
Cuvintele feeric le-om prinde într-un dans
Și-om îmbăta-n parfumul lor o lume-ntreagă
Când fredonând duios pe-al muzicii balans
Te las să îmi șoptești că numai eu ți-s dragă!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre dor
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Tu n-ai știut...
C-am stat pe la ferestre -
În nopțile pierdute-n așteptări,
Îți ridicam statuile ecvestre
Și îmi părea că vii din albe zări.
Tu n-ai știut că ochii pot să doară
De atâta neînchis și atâtea lacrimi,
Nu ai crezut în gânduri ce omoară,
În năluciri de noapte și în patimi.
Tu n-ai știut că poți ucide vise
Cu jocul tău abil de fin actor,
Speranțele în mine putrezise
De atâta așteptare și de dor.
Tu n-ai știut de irosiri de clipă
Și m-ai hrănit mereu doar cu iluzii
De anii mei am tot făcut risipă,
La șanse în iubiri făcând ocluzii.
Tu n-ai știut că-mi place primăvara,
Ai oferit frânturi de anoste toamne
Cum chinuie arcușul grav vioara
Dezacordată pâna ea adoarme.
Tu n-ai știut că pot muri, chiar dacă
Am trupul ca o floare înflorită,
Dar sufletul în doliu se îmbracă
Peste petale pun mantie cernită.
..................................
Tu n-ai știut dar astăzi ai aflat -
Că floarea ta de mai s-a scuturat!
poezie de Angelina Nădejde (20 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre noapte
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
Sonetul florilor de mai
Știam că florile de mai,
Când strălucesc în lumea lor,
Îți umplu sufletul de dor
Și cer iubirea să le-o dai,
Iar ție, floarea mea de mai,
Ți-am dat-o și-n a mea grădină
Mi-ai fost a florilor regină
Și mi-ai adus în suflet rai.
Îmi ești mireasma dintr-un vis
Când, dintr-al florilor alai,
Ai vrut iubirea mea s-o ai.
Și te-am cules, și mi te-am scris
Pe-al sufletului manuscris,
În veșnicia lunii mai.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre monarhie
Omule, tu n--ai știut
Omule,
încă de când te=ai născut
ființă pe-acest pământ,
un lucru tu n-ai știut:
acela că ai murit de mult.
N-ai știut că veșnicia
nu-i făcută pentru tine.
N-ai știut că cine moare,
pe lume nu mai revine,
Nici că viața-i trecătoare,
că tot ce naște, și moare.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre naștere sau poezii despre moarte
Te las
Te las... să-ți fie dor de mine
Să vezi când dimineata vine
Că-i întuneric și e gol
În casă singur dai ocol
Nu ai știut ca sa te bucuri
De ochii mei ca flori de nuferi
De limpezimea apei reci
Și de umbritele poteci
Din râsul meu nevinovat
Nu ai știut sa faci palat
Și candelabru de lumina
Din bucuria mea deplină
Te las... să-ți fie dor de mine
S-aud în urma mea suspine
Și dacă nu va fi asa...
Nu- i locul meu în viața ta.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre întuneric, poezii despre viață, poezii despre râs, poezii despre palate, poezii despre nuferi sau poezii despre nevinovăție
Și numai dor...
Și sunt momente când te aștept să-mi vii,
Clipe de speranță, când simt un dor aprins...
Când și ție îți este dor să-mi fii,
Când dorul ne pătrunde, și-ncet ne-a învins!
Și sunt clipe în care, adânc îmi amintesc,
Cum mă iubeai cu sete... cum mă priveai zâmbind...
Și mă gândesc la tine... poate mă amăgesc,
Că și tu simți un dor... despre noi, iubind...
Știi? Te-am iubit mai presus de mine...
Regret că n-ai știut a prețui!!
Inima mi-e toată de sentimente pline,
Și te iubesc iubire! Exist pentru-a iubi!...
La ceas târziu de noapte, mă trezesc cu tine...
Mi-e plină amintirea și mintea mea te cheamă,
Iubește-mă iubire, căci știi atât de bine
Să mă iubești aprins, fără nicio teamă!
Mi-e dor atât tare, încât lacrimi apar,
Simt pentru tine, o dragoste nebună...!
Și mă gândesc la noi... și zorile apar,
Și mă consum iubire! Mi-e dor până la lună...!
Iubirea mea frumoasă! Nicicând nu vei mai fi,
Așa iubit de nimeni... cum eu iubesc mocnit...
Că vreau să te întorci... asta vreau să știi,
Să mă iubești pierdut... să fii împlinit!
Și numai dor...
Și mă trezesc... dorind să înțeleg...
De ce nu mergem oare mai departe...?
Și fir cu fir, confuză eu aleg,
Să descifrez povestea, parte cu parte...
Și numai dor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre frumusețe, poezii despre frică, poezii despre existență sau poezii despre ceas
Numai eu (elidă)
Curgea-n vene primăvara, vrând să mă înmugurească:
Numai eu n-am știut, viață, ce să fac să mă-nfloraească
Zburătoru-mi trecu pragul, dulce-mi strecura fiorul:
Numai eu n-am știut, viață, ce să fac, când frigea dorul.
Ușor m-apăsa căldura focului ce-ardea în mine:
Numai eu n-am știut, viață, ce să fac să-mi fie bine.
Berzele asupra casei îmi duceau pe-aripi nuntirea:
Numai eu n-am știut, viață, ce să fac să gust iubirea!
poezie de Elena Mititelu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre muguri
Dar n-ai făcut-o
Îți amintești când mi-ai împrumutat mașina și ți-am avariat-o?
Am crezut c-o să mă omori....
Dar n-ai făcut-o.
Îți amintești când am uitat să-ți spun ca serata dansantă era
oficială, iar tu ai venit în blugi?
Am crezut că o să ma urăști...
Dar n-ai făcut-o.
Îți amintești de perioada în care flirtam
doar ca să te fac gelos, iar
tu chiar ai fost?
Am crezut că o să mă abandonezi...
Dar n-ai făcut-o.
De multe ori, ca să-mi fie bine, să simt iubirea,
nu ți-ai pus mintea cu mine și sunt
atâtea lucruri pe care pe care voiam să ți le spun
când te întorceai acasă din
Vietnam...
Dar n-ai făcut-o.
poezie de Merrill Glass, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre gelozie, poezii despre acasă sau poezii despre Vietnam
Glossă iubirii promise
Ți-aș da, iubito, de-ai să-mi dai
Ofrandă, dulcele sărut,
Soarele-amiezii, al nopții crai,
Ți-aș da dac-aș putea, mai mult...
Privirea mea ți-ar fi altar!
Genunchiul am să-mi plec acum,
Însă te rog să-mi lași în dar
Al florilor, de tei, parfum.
Ți-aș da iubito, de-ai să-mi dai
Sufletul tău și inima,
Sărutul cast, un colț de rai...
Ți-aș da iubito viața mea!
Dar timpul tău e trecător,
Izvor de vis și vis de stea,
Va ninge floare de cais
De-acum, peste iubirea mea.
Ofrandă dulcele sărut
Să-l port în gând, ca talisman,
Să te iubesc mai mult, mai mult!
O veșnicie să te am...
Să fi cu mine zi de zi,
O viață să te pot avea,
O viață să te pot iubi
Și să te pot îmbrățișa.
Soarele-amiezii,-al nopții crai,
Să strălucească-n părul tău,
Mireasmă nopților de mai...
Vreau să te strâng la pieptul meu!
În zbor un puf de păpădii
Și glas de susur de izvor,
Te chem iubito-n orice zi...
De dorul tău poate-am să mor!
Ți-aș da, dac-am să pot, mai mult
Cerul întreg, pământul tot.
Iubirea-n mine s-a născut
De dorul tău, de-acum, socot.
În fluturi mă vei înălța,
Mă vei zidi în stânci de vis,
Nici verbe nu vei mai avea,
Dar vezi, eu prea puțin ți-am scris.
Privirea mea ți-ar fi altar
De ne-am uni prin jurământ...
Vulcani pe coapsele de jar
Vom fii, în timpuri erupând.
Mireasă, sângeri voi purta
Pe brațele-mi rănite-acum,
Căci nu te pot îmbrățișa.
Arată-mi al iubirii drum!
Genunchiul am să-mi plec acum...
Dă-mi brațul tău și să pornim
Noi doi, doar noi, pe-al vieții drum.
Sincer, etern să ne iubim!
Tu pură rochie de nea,
Sub voaluri fine de mătasă
Vreau să te-ntorci, iubita mea,
Căci îmi doresc să fii mireasă.
Însă te rog să-mi lași în dar
Iubirea ta! Am să-ți slujesc
În fața sfântului altar,
Cu tine-alături să pornesc,
Promit. Și toată viața mea
Va fi un râu e flori de tei,
Dar dă-mi, oh, dă-i iubirea ta
Și hai cu mine dacă vrei!
Al florilor, de tei, parfum,
Sub ochi brumați, într-un târziu,
Când voi pleca pe-al morții drum,
Când rătăcind, n-am să mai fiu,
Decât o umbră-n gândul tău
Oh, risipindu-se cu greu,
Eu tot te voi iubi mereu,
Izvor a sufletului meu!
Al florilor, de tei, parfum...
Însă te rog să-mi lași în dar!
Genunchiul am să-mi plec acum,
Privirea mea ți-ar fi altar.
Ți-aș da, dac-aș putea, mai mult,
Soarele-amiezii,-al nopții crai,
Ofrandă, dulcele sărut
Ți-aș da iubito, de-ai să-mi dai...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre zbor sau poezii despre sărut
Necesitate
Mai dă-mi o ulcică de rouă
Să-mi stâmpăr nevoia de tine,
Când noaptea se crapă în două
Și visele freamătă-n mine!
Dă-mi pulberi albastre de stele
Să potol o foame căci iată
Mă mușcă dorințe rebele...
Se-nghesuie toate deodată!
Sub pleoape îmi ard nedormirea
În gânduri ce urlă jivine..
Când doru-și revarsă menirea
Mi-e foame, mi-e sete de tine!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre rouă, poezii despre dorințe sau poezii despre albastru
Când am iubirea ta cu mine
Când am iubirea ta cu mine-i
Mai dulce-a mierlelor cântare,
Înfloresc macii pe coline
Iar soarele arde mai tare.
Când am iubirea ta cu mine
Trec toate grijile deodată
Și pot s-adorm fără suspine
Căci mă simt binecuvântată.
Când am iubirea ta cu mine
Și cerul pare mai senin.
Și orice-aș vrea să fac, știu bine,
Că va fi un succes deplin.
Îmi e de-ajuns doar o privire,
Un zâmbet sau o vorbă blândă,
Și-a mea e-ntreaga omenire,
Prin tine îngeri-mi cuvântă!
Tu îmi ești sprijin și noroc,
Puterea mea de-a face bine
Și trec prin apă și prin foc
Când am iubirea ta cu mine!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre succes, poezii despre noroc, poezii despre apă sau poezii despre Soare
Taci inimă...!
Nu știu s-o fac acum să tacă,
Inima mea, ce mult mai plânge...
Viața mi-a devenit opacă
Iubirea lipsă, mult mă frânge...
Și lupt cu mine să prind zborul,
Să pot zburda spre ape line...
Din suflet mi se zbate dorul,
Acel ardent dor despre tine...
Taci inimă! Și nu-mi mai plânge!
El n-a știut a te iubi...
Nu a știut verbul "învinge",
Să îl aplice... pentru a fi!
Și lupt în fiecare seară,
Când gânduri cântă către mine...
Lumina inimii, amară
Căci îmi lipsești și nu mi-e bine...
Așa ai vrut și ai ales!
Nu m-ai iubit cum meritam...
Și scrumul apoi s-a cules,
Dintr-o iubire ce-o visam...
Taci inimă și nu mai plânge!...
Nimic nu e întâmplător...
Credința inima înfrânge
Și soare este-n viitor!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre înfrângere, poezii despre viitor sau poezii despre victorie
Glossa amantelor de cristal
Te-am pierdut în fumul de țigară
Ce s-a risipit sub ochii mei,
Voal păgân de patimă amară,
Sub parfumul florilor de tei...
Floarea de castani e scuturată...
Î iubirea noastră am crezut...
Tu ai vrut decât să-mi fi amantă,
Eu mi-aș fi dorit să am mai mult.
Te-am pierdut în fumul de țigară...
Tu, ascunsă-n voaluri de plăceri,
Îți doreai cu mine doar o seară,
Dulci săruturi, bani și mângâieri.
Eu, pe pat de crini, cu flori de roze
Te-așteptam, fecioară de argint,
Tu-ți doreai să faci cu mine poze,
Eu doream - un vis să mă tot mint.
Ce s-a risipit sub ochii mei?!
Pentru mine-ai fost doar o himeră,
Pieritorul vis, sub flori de tei,
Căci iubirea-ți nu a fost eternă.
Sânii tăi săltau sub vin spumant,
Ca o mare-n flăcări de ispită,
Eu de dorul tău simțeam că ard...
Tu o noapte te-ai lăsat mințită.
Voal păgân de patimă amară
Un amnar vânzându-se pe bani...
Sentimente, piele diafană,
S-au pierdut deodată peste ani.
Mi-ai zâmbit... Nu mai erai fecioară...
Te-ai vândut în nopți târzii și reci.
Azi ai înțeles întâia oară:
Pașii tăi sunt singuri pe poteci...
Sub parfumul florilor de tei,
Ochii mei sunt plânși. Mi-e dor de tine!
Mă-ncordez și pașii-mi parcă-s grei.
Nici acum n-ai să te-ntorci la mine.
Vânturi reci prin plete de ninsori,
Au trecut, fecioară-mparfumată.
Trec pe cerul vieții, trec condori,
Tu de zborul lor ești vinovată.
Floarea de castani e scuturată.
Ochii mei două morminte reci.
De iubirea mea ești vinovată!
Mă privești cum plâng, suspini și pleci.
Știi, te pot ierta... Ce mare-i vina!
Tu, te adâncisei în păcat...
Îți doreai averea și mașina
Celui ce iubirea i-ai furat.
În iubirea noastră am crezut...
Tu nu ți-ai dorit s-o-mparți la doi,
N-ai vrut să-nțelegi, sau n-ai crezut
În iubirea simplă dintre noi.
Oare câte inimi ai ucis?!
Câți, în tine, oare, au crezut?
Vezi? Iubirea mea a fost un vis
Și crezând în tine te-am pierdut.
Tu ai vrut decât să-mi fi amantă...
Ai pe gene tuș de liliac...
Parcă nu mai ești aceeași fată.
Eu, adorm plângând, pe catafalc.
Dintr-o dată vine răsăritul,
Altor zări amant promis voi fi.
De acum te-a părăsit iubitul
Alegând o nouă "Zori de zi".
Eu mi-aș fi dorit să am mai mult
Fericire, prunci și libertate,
Din mătăsuri fie, așternut,
Dragoste și dincolo de moarte...
Îmbătată de arome dulci,
Te-ai pierdut în fumul de țigară.
Ai greșit! Acum regreți și plângi
Că mi-ai oferit decât o seară.
Eu mi-aș fi dorit să am mai mult,
Tu ai vrut decât să-mi fi amantă.
În iubirea noastră am crezut,
Floarea de castani e scuturată...
Sub parfumul florilor de tei,
Voal păgân de patimă amară,
Ce s-a risipit sub ochii mei.
Te-am pierdut în fumul de țigară...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre amantă
Să împărțim!
Să împărțim!
Eu să-ți dau cuvintele.
Să-ți cauți în ele răspunsul.
Tu să-mi dai tăcerea
Să-mi caut în ea întrebarea.
Iar din îmbinarea firească
Să construim
O poveste.
Să împărțim!
Tu să-mi dai visul
Să-mi caut în el ipoteza.
Eu să-ți dau realitatea
Să-ți cauți în ea tot cuprinsul.
Iar din îmbinarea voită
Să desenăm
O poveste.
Să împărțim!
Eu să-ți dau bucuria
Să-ți cauți în ea nemurirea.
Tu să-mi dai nevăzutul
Să-mi caut în el stăruința.
Iar din îmbinarea cerută
Să colorăm
O poveste.
Să împărțim!
Tu să-mi dai un suflet
Să-mi caut în el jumătatea.
Eu să-ți dau iubirea
Să-ți cauți în ea ființarea
Iar din îmbinarea lor senină
Să trăim
O poveste.
poezie de Gabriela Chișcari (7 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre perseverență, poezii despre desen sau poezii despre cuvinte
O întâlnire ratată
Tu n-ai venit,
Și Timpul a trecut, iar eu am amorțit.
Dar nu atât că tu n-ai apărut,
Cât mai ales că nu ai reușit
Să te înduri, așa cum aș fi vrut,
Să-ți birui nepăsarea în sfârșit,
Și am sperat, însă am fost rănit...
Tu n-ai venit.
Nu mă iubești,
Și doar iubirea te face să slujești.
Eu am știut, nu-i o idee nouă,
Că printre toate faptele divine
Ar fi fost bine ca o oră-două
Să fi venit să te-ntâlnești cu mine,
Un om zdrobit de timp, să-l liniștești...
Nu mă iubești.
poezie de Thomas Hardy, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre sfârșit
Ai să regreți
Îmi este dorul atât de aprig și te aștept ca o nebună,
În cioburi a sărit fereastra, de al meu dor... nu de furtună.
Vor trece poate multe zile, sau ani... sau cine poate ști?
Și eu te-aștept ca-ntotdeauna... mereu te-aștept, dar tu nu vii!
De ce să vii? cine sunt eu, și cine am fost pentru tine?
Am fost femeia ce și-a dat încrederea și inima ei, ție.
Dar ce contează pentru tine? femei sunt peste tot,
Aș vrea să am puterea să te smulg,... din suflet să te scot.
Vor trece anii tot în grabă, așa cum în grabă sunt toate
Te-or năpădi dintr-un trecut, amintiri nenumărate
Ai să regreți că n-ai știut să-mi prețuiești iubirea
Ai să regreți dar ce folos, rămâi cu amintirea!
Femeile te-au părăsit, și toate te-au uitat
Tu ai rămas însingurat, cu sufletul secat
Să nu-ndrăznești să te întorci la mine înco-dată
Eu inima mi-am ferecat, și poarta e-ncuiată!
poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre amintiri, poezii despre încredere sau poezii despre zile
N-aș fi știut...
De n-ai fi fost în viața mea, iubite,
N-aș fi știut ce-i zborul spre înalt,
N-aș fi știut ce-s marile ispite
Și nici noian de fluturi în asalt...
N-aș fi știut că-n ochi adânci ca marea
Se-aprind scântei pe iriși de azur,
Că ai furat din cer senin culoarea
Când m-ai cuprins cu brațul împrejur
N-aș fi știut cât foc aveai pe buze
De n-ai fi pus, pe-a" mele, flori de mac
Ce semăna cu freamătul de frunze
Când vântul viscolește prin copac
N-aș fi știut nici dorul ce înseamnă
De nu m-ar duce pașii în pustiu
Când vocea dinăuntru mă îndeamnă
Să te găsesc... Dar unde ești... nu știu...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre voce, poezii despre viscol sau poezii despre frunze
Uniți
Tu ești cuvântul, eu baladă.
Suntem un tot când ne rostim.
Dar stelele când stau să cadă
Iubirea nouă ne-o înnoadă
În veci să nu ne despărțim.
Tu crești în mine jumătate
Ca greul să nu-mi fie greu.
Lumina ta când mă străbate
În tine-mi duce-o bună parte:
Trăim ca doi dar "tu" ești "eu"!
Știu, lumea rău a fost făcută
Dacă tu taci, voi plânge eu
Căci sunt rostirea ta tăcută
Cu-o lacrimă neîncepută
Pe suflet îți scriu dorul meu.
Mă nasc din tine prin cuvânt
Dar "eu" sunt "tu" când mă reciți
Goniți din ceruri pe pământ
Trăim ca doi sub legământ
Într-un poem pe veci uniți!
poezie de Gabriela-Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie
Dor de mamă
Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea să știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar mă înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune sau poezii despre tristețe
Mai lasă-mă!
Mai lasă-mă să cred în Iepuraș,
În zâne bune și în feți frumoși,
În Moș Craciun, în Cupidon poznaș,
În ochii tăi cei mari și luminoși.
Mai lasă-mă să cred, încă,-n povești,
Că stelele se-aprind doar pentru mine,
Că florile prind glas când le șoptești
Și-ți dau răspuns parfumul de suspine...
Să cred ca dimineața îmi zâmbește,
Că Luna mie-mi zice noapte bună,
Că-n ochii tăi speranța înflorește
Și dragostea nicicând n-o să apună.
Să cred că îngerii coboară pe pământ,
Că ochii lor nu mă privesc absent,
Mai lasă-mă să te cred pe cuvânt
Că-n viața mea ai să răspunzi prezent!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre prezent
Vis trecut
La căpătâiul tău îmi las azi crucea
Și zâmbetul, trecutul, amintirea
Însă durerea ce chipul ți-o arată
N-am să o las să-ți tulbure-adormirea.
Eu abandonat în gesturi și în lacrimi,
Tu te grăbeai - așa cum faci și-acum -
Să-mi spui cu neschimbata ta tandrețe
Că astăzi suntem morți într-un prezent postum.
Am vrut să-ți spun doar ceea ce știai,
Dar eu tăceam.... poate descurajat
De ochii tăi... lumina ta...
Și ai plecat...
poezie de Carmen Comloșan
Adăugat de Carmen Comloșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre descurajare