Şi scriu şi şterg

Şi scriu şi şterg
Ezitant
Gândul meu se apleacă
Ca o salcie pe mal
Sărutând bucuria vieţii
Care tresare intre maluri
Real si efemer
În acelaşi timp

Aştept să-ţi aud vocea
Venită de departe
Deschid uşa
Imi pare că aud paşi
Nu-i nimeni
Doar vântul
Ezitant si real
Şi scriu şi şterg....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prag

Dacă mai am timp ca să îţi scriu?
E greu ca să-ţi răspund acum
M-aşteaptă pomii in gradină
Ramuri uscate să adun

M-asteaptă ţigla de pe casă
Să o aşez iar liniar
A luat-o vântul intr-o noapte
Si pică ploaia in tavan

M-asteaptă trandafirul galben
Să-i pun rachită să-l inalţ
M-asteaptă si portretul mamei
Să-l şterg de praful aşezat

M-asteaptă poarta ruginită
Si ramuri verzi de liliac
Nu pot ca să-ti mai scriu iubită
Nu pot să trec al vremii prag.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Nu m-ai sunat demult
Si mă-ntrebam
Ce ar putea sa fie...
O simplă intâmplare
Sau iarna cea târzie
Care-a-ngheţat
Aproape tot
Ce-n cale a -ntâlnit
Si gândul tău oprit
La frontiera timpului grăbit
Aştept apel
Aş vrea doar vocea să-ţi aud
Să-ţi spun că am citit
Tot ce ai scris!
M-am regăsit
Prin rânduri adunate
Si-mi pare c-am trăit cândva
Poveste ca a ta
Descrisă-n carte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Nu m-ai sunat demult
Si mă-ntrebam
Ce ar putea sa fie...
O simplă intâmplare
Sau iarna cea târzie
Care-a-ngheţat
Aproape tot
Ce-n cale a -ntâlnit
Si gândul tău oprit
La frontiera timpului grăbit
Aştept apel
Aş vrea doar vocea să-ţi aud
Să-ţi spun că am citit
Tot ce ai scris!
M-am regăsit
Prin rânduri adunate
Si-mi pare c-am trăit cândva
Poveste ca a ta
Descrisă-n carte.

poezie de Doina Bonescu din Nostalgii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunicare

A comunica prin vers
Este simplu de-nţeles
Nu scriu pentru tine -anume
Scriu pentru intreaga lume
Dacă tu te regăseşti
Eu mă bucur că trăieşti
Clipa cea de bucurie
Sau tristeţea-n sihăstrie
Suflet viu mâna-ti intind
Si in inimă cuprind
Gândul meu si gândul tău
Si cel de la Dumnezeu!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La geamul meu

la geamul meu nu bate nimeni..
doar noaptea-n somn pare s-aud
acelaşi glas venit din vremuri
de demult

la geamul meu nu bate nimeni
se scutur crengile de nuc
când vântul este prea puternic
şi-l ascult

la geamul meu nu bate nimeni..
doar razele de lună reci
îmi spun acum... că niciodată
nu mai treci.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu nu ştiu să scriu frumos ca alţi poeţi din lume,
Şi nu aştept plăţi pentru ce scriu de la nimeni,
Sunt doar o mesageră a rimelor divine
Şi am datoria lumii să le transmit.

poezie de Valeria Mahok (9 iulie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică

Într-o mare de femei
Care-admiră al tău vers
Ce contează-al meu condei
Care caută un sens

Dar râzând deschid fereastra
Nu-i furtună, nu-i nici ploaie
Zboara gândul meu sălbatic
Ce nu vrea să se îndoaie

Şi-alergând cu disperare
Nu e pumă, nu-i nici humă
Este doar parfum de floare
Şi un vers ce-i scris în glumă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

INCERCARE

Strig în vasta-mi singurătate
Cuvintele, singur nu le înţeleg,
Încerc din minte să le şterg
Dar ele stăruie pe mai departe.

Caut ca nepăsător să merg,
Să fac lucruri cât mai însemnate
Purtarea-mi să fie în fapte
Numai după real vreau să alerg.

Tac. Supus de forţe importante
Care sunt mici în a lor esenţă
Şi nu pot ocupa locurile vacante.

Dacă sunt trist în aparenţă
Interiorul mi-e pe culmile înalte
Din care iau doar câte o secvenţă.

24 noiembrie 1965 Baia de Arieş

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria primăverii

Mugurii plesnesc in vie.
Vântul cântă simfonie.
Zboară şirul de cocori.
Cerul este fără nori
Bucuria primăverii
O impart acum cu zeii,
Un Apollo si-o Diană
Un Orfeu in sânziană!

Flori imi colorează gândul
Si musteşte viu pământul
Soarele e-n căutare.....
Vrea să dea o sărutare,
Nu oriunde, nu oricum,
Mai piezişă, după ulm,
Să nu-l vadă nimeni chiar
Că e crai fără hotar!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni

Nu-i dor şi nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ţi se pare
Că se topeşte-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai şti de vieţii mai ai ceva să-i ceri...
(...)
Şi când pe alte ţărmuri te-o inveli pământul,
Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul...
Şi nimeni să-ţi recheme blândeţea unei şoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se întâmplă ceva neplăcut să nu ne mai permitem gândul că putea fi altfel. Evenimentele care au loc în lume, mici sau mari constituie o înlănţuire riguroasă a ceea ce se întâmplă în mod necesar. În conformitate cu aceasta, tot ce e real e în acelaşi timp ceva necesar, căci ceea ce nu s-a întâmplat, adică n-a devenit real, nici nu era posibil, deoarece cauzele fără de care nu putea în nici un caz să se întâmple nu au survenit nici ele şi nu puteau să survina în marele lanţ al cauzelor: era deci imposibil.

citat din Arthur Shopenhauer
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădare

da....
te-am trădat cu gândul,
păcatul nu e mare
doar faptele contează
dar câtă depărtare
există intre noi....
privirea spune multe
şi vorbe aruncate
lovesc la întâmplare
şi totul doare.
te simţi pierdut si singur,
nimic nu te aduce înapoi
doar gândul
care te-a trădat în zori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spini

Am ochii mari, deschişi între cuvinte,
Gesturile scriu albele tăceri,
Te-am lăsat mereu să-mi pleci din minte,
Fără urme multe de plăceri.

Un pod de gânduri mintea o-nfioară
Şi-aroma clipelor o simt intens,
Din multele vise de-odinioară,
Ce tind la renunţare, într-un sens.

Dezordonate aripi răzbat în zori,
Bezmetic timp, se scurge măsurat,
Promisiuni făcute pe cărări
Îşi şterg din adevărul comprimat.

Imagini scrise cu mâinile goale
Se şterg de ploaia stată dintr-o dat',
Mă-ntreb ce-a mai rămas dintre petale
Acelui trandafir, care-a brăzdat.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni

Nu-i dor, şi nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ţi se pare
Că se topeşte-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai şti de vieţii mai ai ceva să-i ceri...

... Şi nu ţi-ai fi în stare să te întrebi pe tine
De nu cumva în minte-ţi s-o fi gândind altcine
Târziu îţi pare-o şoaptă ce inima ţi-o strânge -
De mult, de mult, pe-o groapă doar vântul de mai plânge...
Din lunga-i depărtare atât de blând te cheamă,
Că nu-ndrăzneşti nici capul să ţi-l întorci, de teamă
Să nu cumva s-o sperii...

Şi când pe alte ţărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul...
Şi când pe alte ţărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul...
Şi nimeni să-ţi recheme blândeţea unei şoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

Aştept un gând
Să vină inspre mine....
Aştept o ultimă sclipire
De bucurie si-mplinire,
S-aud că nu te-ai supărat,
Că m-ai iertat
Si-n rozele
Ce stau ca să răsară
E gândul tău de primăvară
Cu frunze verzi
Si umede de rouă!

Azi simt cum doare
Acea singurătate
Când nu aud
O voce de departe...
Dar mult aş vrea
Si mi-aş dori
Ca glasul tău să-mi spună
Intr-o zi:
-Nu te-am uitat
Si voi veni...
Aştept să-mi scrii.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

umbrele se şterg în zori
răsar pe mal albi nuferi
eu scriu cu pana înmuiată în noroi
durerea în cuvântul dintâi
cuvântul se zbate în mine
căutând timpul ce vine
mă scurg pe pagina goală
cuvântul în taina Ta se întrupează
eu scriu în cuvinte nevăzute
chipul şi minunea de a fi
o lacrimă de înger peste pleoape
e zbor presărat cu stele
adie lin, în chip de flori peste câmpiile sufletului
eu caut să scriu în slove
chipul şi minunea de a fi în vers
lumina Ta
în noaptea din noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperişul lumii

îmi şterg de crinolina nopţii
otrava scrisului cu gust de tei
transpiră prin toţi porii sufletul
ce-mi creşte-n palme ca o zi de ceară
la colţ de lumi tu bei acelaşi vin neutru
cu buzunarul plin de ziare versuri iubiri şi staţii

scriu un prozopoem despre lumea
pe care o porţi în pantofi
ai însingurat ferestre şi am rătăcit
arborii lunii
doar tu ai cheile de la mansarda
unde femeia-poem
îşi dezbracă orgoliile

de pe pe acoperişul lumii
privesc nopţile ca pe nişte poeme
de zile mari
şi nu-ţi scriu decât cu aripi de păun
sinceră de la înălţimea sufletului meu,
cal de pustă, stea rubicondă, cer diluvian...

soarele îmi pictează norii
cu albe consoane
femeia-poem râde sardonic
întinsă leneş în patul tău

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, una, nu scriu pentru recenzori. Cu siguranţă, nu scriu pentru a-mi măsura puterile cu alţi scriitori. Nu scriu nici pentru a eleva minţi. La asta, se pricep toţi ceilalţi, mai citiţi şi mai aprigi decât mine. Eu scriu, ca să ajung la inimi.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii moderni se şterg la nas cu tissue. Primitivii se şterg cu batiste de pe vremea....... noastră.

citat din Beatrice Vaisman (19 octombrie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ascuns în gândurile tale

M-am ascuns în gândurile tale,
De nimeni să nu fiu găsit.
Să simt îmbrăţişări fatale...
Să mor din dragoste rănit.

Privesc de aici... tot cerul meu,
De este nor sau de e înstelat.
În gândul tău... sunt prinzioner mereu,
Şi tot în gândul tău... mă simt eliberat.

Rămas fără un timp al meu
E timp pierdut ce nu îl mai găsesc.
Dispare gândul meu în gândul tău,
Şi-apoi... în tine... mă topesc!

De-i frunza veştedă pe ram
Şi n-am căzut jos la pământ.
E că în mintea mea te am,
Şi-adorm mereu cu tine-n gând.

Şi m-aş ascunde-n infinit.
Să pot să beau al tău nectar.
Nectarul vieţii fără de sfârşit,
Că doar pe tine în suflet te mai am.

Tulburător... dar parcă prea real,
Îţi simt sărutul dulce pătimaş.
O clipă să visez... şi-apoi dispar
Din gândul tău cel mai gingaş.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!