Poetului

poetului i se plimbă cuvinte prin
măduva spinării
el le ignoră căci e captiv în
forma buzelor muzei
nu e nimic altceva decât liniştea pe care
o calcă în picioare strigătul lui lăuntric

poetul regretă că muza nu e altceva decât
o pipetă
cu care acesta îşi introduce nuanţă
printre prelungirile neuronale
căci ce sunt eu, dragă muzo,
sau cum îmi strălucesc poemele
în întuneric

îmbrăcată în versuri rătăcesc
din cuib în cuib în căutarea
ta
căci n-ai de gând să te arăţi la braţul paharului de vin
sau al ceştii de cafea, dragă muzo,
ce nu ştii tu e că paharul este gol de ceva timp
iar cafeaua se găseşte doar întru
poet

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti... eşti fragă...

nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire

nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
şi-acum îmi eşti iubirea toată,
nu spune nimic, e marţea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată

nu spune nimic, dragă, îţi ştiu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniştea ei să stingă fierea

nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
şi-aşa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune

nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să ştie lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi eşti... eşti fragă.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintotdeauna, oamenii şi-au căutat un loc în care să se refugieze: casă la ţară, pe malul mării sau la munte. Acesta este un însemn al oamenilor obişnuiţi; este însă în puterea fiecăruia de a se retrage în sine. Căci nicăieri, nici în locul cel mai linistit, nu scapi de griji, doar în sufletul tău. Îţi găseşti liniştea atunci când gândurile sunt foarte paşnice. Liniştea nu e nimic altceva decât o bună ordine mentală. Acordaţi-vă acest refugiu permanent şi vă veţi reface.

citat celebru din Marc Aureliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

poemul se descompune pe umerii mei
ca lemnul putred
căci moartea e aproape şi o simt respirând;
florile de tei curg în cana cu apă
iar peste cinci minute vine ora când va trebui
să mă împingi
de pe turnul fără ceas
către masa de biliard care străluceşte ca o stea
de data asta am de gând să închid ochii
căci prin văzduh trec pelerini
iar vârful spre care tind nu are culoare
ci doar gust;
întunericul e o lămâie putredă cu degete
iar eu sunt aceeaşi bolnavă mintal
căci am iarăşi
praf stelar pe buze şi sub unghii.
medicamentele au rămas lângă Adolescentul lui Dostoievski
şi mă vor aştepta până când îmi voi mima căderea
de jos

în sus
în sus
în sus

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineaţă

Am aşteptat, cu sufletul la gură,
s-apară dimineaţa, la cafeaua
ce-a devenit, de-atâta timp, damblaua
‘n-a Fecebook-ului mare aventură.

Ea n-a venit, eu mi-am aprins ţigara
şi mi-am băut cafeaua cu tristeţe
privind în gol sau printre cerculeţe
de fum cu o aromă de curara.

Mă mai uitam prin câte o postare,
dădeam şi câte-un like de alintare,
căci eu vedeam pe desktop chipul muzei,

c-un zâmbet dulce,-ascuns în colţul buzei,
ce parcă îmi spunea, în locul scuzei,
"Iubitule, beau ceai de anghinare"

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altceva

ceea ce îmi exprimi tu
e altceva

altceva decât ceea ce electrizează alte inimi
altceva decât ceea ce face natura să înflorească
altceva decât ceea ce adună laolaltă lumea în biserici

ceva ce într-o poezie s-ar simţi ca într-o menghină
ceva mult mai presus de ceea ce oamenii profanează adesea
mutându-şi sufletele sumar îmbrăcate
de la o adresă la alta
ceva mult mai îmbietor decât orice expresie a luminii
ceva ce nici un muritor nu poate exprima cu acurateţe

da. altceva
altceva decât un zăcământ neexploatat de inspiraţie
altceva decât un simplu capriciu al sângelui meu adesea efervescent
altceva decât o simplă podgorie de dorinţe
care se aşteaptă degustate

ceea ce îmi exprimi tu
nu se spune, nu se vede, nu se-aude
este o extensie a infinitului în simţuri
este dorul sfinxului de apă
este pofta nou născutului de viaţă
este ceea ce, întins într-o grădină primăvara
îşi imaginează orbul
despre flori

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu rugăciunea, e ca şi cum cineva ţi-ar zice: "Dragă, uşile stau larg deschise. Intră! Totul e pregătit..." Iar tu n-ai nimic altceva de făcut decât să intri!

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi această nefericită oglindă care are acum imaginea ei (a Cordeliei), dar n-o are şi pe ea, care nu-i poate păstra chipul în ascunzătorile ei tainice, smulgând-o vederii lumii întregi, căci nu ştie altceva decât s-o arate altora cum mi-o arată mie acum! Ce supliciu pentru un bărbat dacă ar fi în locul oglinzii! Şi cu toate acestea, nu sunt oare destui bărbaţi care au întru totul trăsăturile oglinzii? Care nu posedă nimic decât în momentul în care arată altora, care nu sesizează decât aparenţa lucrurilor, iar nu substanţa lor.

Kierkegaard în Jurnalul seducătorului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare este Dumnezeu monopolul unei religii sau vreunui presupus fiu a lui "Dumnezeu"? Pentru că Iisus Hristos nu a afirmat niciodată o astfel de trăsnaie? EL a spus, eu şi Tatăl unul suntem, dar tu cum de eşti a doua? Cum de exişti tu şi Dumnezeu? Când te-ai desprins de EL, de ai devenit sclava unei religii primitive? Oare câţi dintre creştini realizează că se închină la mintea lor şi nu la Dumnezeu, sau Hristos? Şi ce altceva ar fi asta decât cretinism, înapoiere mentală? Pentru că dintre agnosticul sau ateul care nu crede în nimic şi creştinul care crede în mintea lui travestita în Dumnezeu, adevărat, adevărat vă spun, căci primii doi sunt mult mai apropiaţi inimii mele, sunt mult mai apropiaţi libertăţii, decât ultimul? Doar în numele unei religii cretine, oamenii sunt purtaţi în războaie, sunt arşi pe rug, iar simbolul chinului lui Hristos şi nu viaţa LUI, le devine o mortuară călăuză, pretinzând căci crucificarea, ne aduce aminte de chinul lui Hristos şi nu de cât de cruzi şi imbecili sunt oamenii. Ceea ce i s-a întâmplat acum 2000 de ani lui Hristos continuă şi azi, să îi fie crucificată învăţătura iubirii lui, ca şi cum crucificarea ar fi o virtute?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Românie

Tu, Românie dragă, tu, ţară minunată,
Ajuns-ai o ruină, căci prea puţini muncesc...
Vai, sunt atâţia oameni cu mintea-nceţoşată
Ce dorm ca nişte balegi pe plaiul strămoşesc

Tot aşteptând să vină de-afară o salvare
Sau poate chiar din ceruri un dar dumnezeiesc.
Tu, Românie dragă, din ţară-nfloritoare,
Ajuns-ai o ruină, nimic nu-i nefiresc.

Tu, Românie dragă, cu plaiuri carpatine,
Ajuns-ai vai de tine, atâţia lenevesc
Şi vor ca toată lumea s-o ducă foarte bine,
Dar ei nu fac nimica, doar fură sau cerşesc.

La noi se fură-ntruna, pe faţă, pe la spate;
Pe cei ce-s prinşi, din milă, tot hoţii i-au iertat
Sau proştii ce le-acordă prin vot imunitate,
Lăsându-i să mai fure, c-aşa le-a fost lor dat.

Tu, Românie dragă, tu, ţară minunată,
Ajuns-ai de ruşine, vezi?, alţii ne privesc...
Din toată Europa, noi suntem neagra pată
Adesea confundată cu neamul ţigănesc.

Tu, Românie dragă, tu, ţară minunată,
Erai cândva grânar, erai un Eminescu,
Acuma vei rămâne pe veci prostituată
Căci te-au vândut doi peşti ce se termină-n "escu".

La noi se fură-ntruna, pe faţă, pe la spate,
Iar cei care nu fură, se văicăresc pe Net;
Tu, Românie dragă, prea plină de păcate,
La ce mai ai nevoie de încă un poet?

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori, cuvintele pe care le foloseşte un om ca să te descrie pe tine (sau pe alte persoane) reprezintă realitatea sa interioară. Fie că te laudă, te jigneşte, te critică, te ridică în slăvi sau te ridiculizează, ţine mereu în minte faptul că oamenii vorbesc din propria lor realitate şi că majoritatea lucrurilor pe care le spun nu sunt altceva decât proiecţii. Astfel, nu lua nimic la modul personal, ci ascultă cu atenţie ce cuvinte aleg să folosească pentru că nu fac altceva decât să se descrie pe ei înşişi. Iar în funcţie de ce auzi, gândeşte-te dacă îţi doreşti în viaţa ta un om care are acele calităţi sau caracteristici.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exista ceva în ea care o făcea să pară mai matură, ceva dintr-un om care trăise multe. Nu părul, şi nimic altceva din aceste semne naturale, ci un lucru nedefinit, sufletesc. Poate privirea. Dar pînă unde privirea omului este ceva fizic? Sau poate era felul în care îşi strângea buzele, căci, cu toate că gura şi buzele sunt elemente fizice, felul de a le închide şi cutele din jur aparţin sufletului. Sau poate era chiar felul ei de a visa.

citat clasic din Ernesto Sabato
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O devenire se numeşte naturală când ea provine din natură. Lucrul din care provine ceva îl numim materie; acel ceva prin care provine e un lucru ce există în chip natural; lucrul provenit este sau un om, sau o plantă, sau altceva de acest fel, şi acestea sunt lucrurile pe care noi le numim mai ales substanţe. Toate fiinţele a căror devenire e datorată fie naturii, fie artei, au o materie, căci fiecare din aceste fiinţe are posibilitatea de a fi şi, totodată, de a nu fi, iar această posibilitate constituie pentru fiecare lucru materia lui.

Aristotel în Metafizica, VII, 7
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între buzele mele

iarna adoarme între buzele mele
crengi de brad îmi cad sub pleoape
eu le luminez cu lanterna
odată cu venirea dimineţii.
cafeaua are gust de nectar
zăpada are 300
de metri
de minute
de pagini
eu tot nu mă pot decide dacă trandafirul
îşi va pierde astăzi toate petalele
sau dacă va mai rezista câteva ierni
în aşteptarea supravieţuitorilor.
în jurul cănii
zboară gandurile poetului
aşteptând un cuvânt de împăcare
dar eul meu lăuntric a murit mai devreme
şi în urmă totul e gol
totul arde
lipsit de substanţă.

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuib gol

l

Stând în noapte pot să văd
un cuib care va dispărea în curând.

De pe stâlpul de lumină
un pui a căzut
până la cerul său.
Tatăl îl priveşte resemnat
pe cel care care nu era pregătit
să zboare.

Îl cheamă de două sau de trei ori, dar
el rămâne nemişcat
Corpul lui nu mai are nimic strălicitor;
acea rugăciune
de uitare fără cuvinte;
acel cântec
întunecat
în aer liber.

Mi-e frig la picioare,
mâine
cineva va mătura cerul.

Cum e posibil să uiţi
atâta frumuseţe abandonată?
mă gândesc.

Ce ar trebui să simţim noi
când ni se întâmplă acelaşi lucru?

poezie de Enrique Solinas din Din poezia Americii Latine (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de poet

mai bine să-ţi asculţi inima şi să greşeşti
decât să trăieşti cu regrete tardive
mai bine să investeşti în dragoste şi suferinţa ei
decât să-ţi vinzi sufletul
pentru o stare de bine
doar pentru o stare de bine

poetul tot poet rămâne
şi chiar dacă-i rătăcitor printre cuvinte
sau exilat departe pe o insulă pustie
poetul tot poet rămâne
cu inima lui uriaşă
cât o patrie
bătând în pieptul unui copil

căci asemenea unei plante fără lumină
în trupul omului fără dragoste
creşte o mătrăgună
înveninîndu-i sângele

numai cine cunoaşte singurătatea
va stăpâni cuvântul
numai cine cunoaşte durerea
va stăpâni timpul
numai cine greşeşte şi recunoaşte
îşi va primi iertarea

nu, nu, aceasta nu este o poezie
şi nici o lecţie de viaţă

este oglinda
în care se priveşte un poet
cu inima lui uriaşă
cât o patrie
bătând în pieptul unui copil

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie totuşi să faci ceva, să te validezi într-un fel? Atunci fă atâta linişte până când dispari dizolvat în ea, ca ea. Doar atunci vei vedea că doar Liniştea face Totul! Zgomotul minţii nu face nimic altceva decât să sufoce lumea, el face doar războaie şi conflicte. Aşa că rămâi Tăcut, nu fă nimic altceva în afara Tăcerii! Ce e mai valid decât conştiinţa tăcută infinită în faţa căruia orice gând este mereu invalid? Doar fă/fii linişte!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, aşa cum îl concepe existenţialismul, dacă nu poate fi definit, se datorează faptului că nu este la început nimic. El nu va deveni decât ceva pe urmă şi va fi ceea ce el însuşi se va fi făcut... Nu există realitate decât în acţiune... omul nu este altceva decât propriul său proiect, nu există decât în măsura în care se realizează pe el însuşi, nu este nimic altceva decât ansamblul actelor sale.

Jean-Paul Sartre în Existenţialismul este un umanism
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta e poetul

Acesta e poetul ce-l vedeţi
Mâna lui scrie cu condeiul şi cu sapa,
Nu are plete lungi şi nici pomeţi
Dar ştie ce-i lopata, dar şi mapa.

Am o inimă în piept
Ca orice muritor de rând,
Sfârşitul vieţii mi-l aştept
Care sigur va veni curând.

Cum te neglijăm, Mărite Timp
Care curgi în voie printre noi,
Tu vii departe, din Olimp
Odată cu al anilor şuvoi.

Senine ceruri, nesfârşite
Prin care priveai în timp.
Evitând multiplele ispite
Altceva cerem în schimb.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronicăi mele

O cafea lungă, Veronica
şi hai să colorăm amintiri în groapa asta din asfalt

mă simt ca-ntr-un vernisaj pe care
nimeni nu-l cunoaşte deşi toţi trecem zilnic
pe lângă/pe sub/prin el

ochii tăi se cristalizează în cana
pe care o săruţi cu patimă
iar apoi mă laşi să le privesc verdele
care ne este comun

nici Van Gogh n-ar fi putut picta
iazurile distilate peste care clipeşti

cafeaua e pe terminate
tu priveşti în gol în continuare
în timp ce şuviţele luminoase ţi se răsfrâng pe obraji
şi-mi închipui iar că în cerul gurii tale creşte hyperion
nu-i aşa că-mi vei citi poemele tale, Veronica?
nu mă înveţi şi pe mine să pictez dimineţile circulare
în vitrină
în oglindă
nu-i aşa că mă plimbi ţinându-mă de mână
prin livada ta de portocali
şi că hyperion va plânge
dacă te voi rupe şi te voi
purta în pălărie?

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina se ascunde în întuneric şi dreptatea dincolo de zidurile fericirii. Depinde de noi dacă vom fi sau nu fericiţi vreodată, căci dreptatea şi fericirea, adevărul şi loialitatea sunt laturile egale ale unei existenţe ce nu este altceva decât starea ce ne elibereazaă de tensiunile din afara noastră...

citat din Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!