În plămânii tatălui meu

în plămânii tatălui meu creşteau holde
şi copaci înfloriţi în mijlocul lui noiembrie
căci respiraţia este cea mai simplă
probă posibilă
dacă spicele ar coace metafore şi tata
ar tuşi sânge şi singurătate
aş şti că am respirat paisprezece ani degeaba
copacii înfloriţi s-ar culca la pământ
iar fumul de ţigară şi rugăciunea n-ar avea glas
să-l mângâie şi să-i hrănească spaima
toţi suntem într-un vis ritualic
în care n-avem picioare şi ne târâm
dar eu m-aş târî până în plămânii tatălui meu
unde cresc holde şi copaci înfloriţi în mijlocul lui
noiembrie

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castanii înfloriţi

Pe când vecinii se-ntrebau,
Eram doi tineri fericiţi
Ce mână-n mână se plimbau
Pe sub castanii înfloriţi.

Noi lacom ne sorbeam din ochi,
Eram de vrajă aburiţi,
Făceam descântec de deochi
Pe sub castanii înfloriţi.

Zburdam ca mieii pe imaş
Pe şotii doar eram croiţi
Fugeam la gândul "prinde-te-aş
Pe sub castanii înfloriţi"!

Şi ne-ntâlneam ades pe drum,
Eram iubiţii mult doriţi,
În urmă-ne lăsam parfum
Pe sub castanii înfloriţi.

Credeam în fericire şi
Vrăjiţi, păream desăvârşiţi,
Până ce vrajba ne ieşi
Pe sub castanii înfloriţi.

Nici nu mai ştim ce troglodiţi
Din ce meleaguri reveniţi,
Fac să visăm, îmbătrâniţi,
Pe sub castanii înfloriţi.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

poate că vântul de noiembrie
îndulcit cu miere într-un pahar de unică folosinţă
îşi pierde textura
aroma
densitatea
şi poate că niciodată nu e prea devreme
să transformi un pahar de noiembrie
în cenuşă
cine spune că universul nu e decât
un glob cât o coajă de portocală
sau cine nu-mi dă voie să-l
desprind de pe axă
să-l bag în buzunar
şi să mi-l cos pe frunte
ca semn că nu sunt învinsă
ci am învins

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul vremii

De m-aş întoarce în vâlvoarea vremii
Să sting până la urmă 'ntregul foc
Şi în cenuşa gri să fac mătănii,
Secundele încremenind pe loc,

Atâtea primăveri ar locui-ntr-o floare,
Atâţia muguri mi-ar pocni la tâmple,
Nu s-ar mai pregăti, ca de plecare,
Cireada viselor mereu flămânde.

În iarba verde, verde mi-ar fi braţul,
Genunchiul l-aş înfige în pământ
Şi-aş strânge cu putere-n juru-mi laţul
Iubirii crude - veşnic legământ!

'Napoia vremii dacă m-aş întoarce,
Reinventând alte bătăi de ceas,
Aş sechestra la mine în torace
Doar verile ce n-ar avea sălaş.

Şi m-aş culca adesea-n miazănoapte.
Şi m-aş trezi, fireşte-n miazăzi,
Cu pielea arsă de intensitate,
Plămânii respirandu-mi pe câmpii.

De m-aş întoarce vremii să-i sting focul
Lăsându-i poate-o urmă de scânteie,
Aş prinde în podeaua toamnei tocul
Temperamentului vulcanic de femeie

Şi pasul meu - căderea altor frunze -
Ar mirosi a struguri între fructe.
Cu bruma dimineţilor pe buze,
Gura mea ar mai şti să te sărute.

Cum vremea însă curge într-un sens,
Acela-n care sufletul discerne,
Veni-va iarna şi-am să-i rup, în mers,
Imagini - amalgamul de poeme.

Iar focul, un perpetuum mobile
Va arde în a timpului livadă
Lăsându-şi urma lemnului în file:
Cenuşa amintirilor grămadă!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

copaci înfloriţi -
soare de primăvară
ascultând vântul

haiku de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

copaci înfloriţi –
ciorchinii de glicină
atârnând pe ram

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

primăvară-n sat –
în curtea bunicilor
copaci înfloriţi

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

copaci înfloriţi –
pe alei între blocuri
e primăvară

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

copaci înfloriţi -
albinele culegând
nectarul din flori

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

copaci înfloriţi –
din livada satului
doar cânt de păsări

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe şesurile Flandrei

Vara, în Flandra, maci roşii precum focul
Printre mii de cruci obrazul îşi întorcu-l,
Veghindu-ne somnul greu, de plumb, sub glie;
Deşi pe cer vesel cântă-o ciocârlie,
Sub bombe n-o auzim, n-avem norocul.

Suntem cei Morţi. Mai ieri, nu sosise-încă sorocul.
Vedeam soarele-n zori, înflorind ca siminocul;
Iubeam, eram iubiţi – azi în lut ne-am găsit locul
Pe şesurile Flandrei.

Preia tu lupta noastră, dar nu şi nenorocul:
Căzând, spre tine noi aruncăm zălogul
Luminii, torţa-i la tine-acum, păstrează-o vie.
Rămâi sub jurământ cu noi, altfel în vecie
Nu vom avea somn – cât maci ne-or scrie epilogul
Pe şesurile Flandrei.

NB- "Remembrance day" ("Ziua Comemorării" ) este sărbătorită de Marea Britanie şi de întregul Commonwealth în cea mai apropiată duminică a lunii noiembrie de data de 11 noiembrie. Pe 11 noiembrie 1918, orele 11:00, s-a semnat tratatul de pace care punea capăt primului război mondial
Poemul "Pe câmpurile Flandrei" a fost scris de medicul militar canadian John Mc Crae după cea de a doua bătălie de la Yepres, 2 mai 1915, unde a murit prietenul său, locotenentul Alexis Helmer. Alături de imaginile câmpurilor de maci înfloriţi, poemul este un alt simbol major le amintitei sărbători.

poezie de John McCrae, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zumzet de albine
printre
copaci înfloriţi
doinesc
o toamnă bogată

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voalul sufletului

Stau la fereastra
cu geamul de cristal
şi sufletul mi-e ca piatra
cea sclipitoare,
ce fuge prin tunelul
lung şi întunecat,
ce duce al meu voal,
fluturând ale mele neguri,
căutând lumina soarelui.
Sufletul meu zboară apoi,
ca un cocor spre primăvară
şi simte lumina caldă,
cu copaci înfloriţi
într-o lume ce doare,
iar durerea e piatra pe umerii mei
şi duce ecoul ascuns de vijelie
şi cântă la soare ca o privighetoare
ce aduce un zâmbet iubitor,
iar eu trăiesc din nou.

poezie de Eugenia Calancea (16 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

iar primăvară –
toţi copacii înfloriţi
zâmbesc la soare

buburuze şi fluturi
zboară din floare-n floare

tanka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Festivalul Qingming

În ziua Festivalului Qingming cade o ploaie măruntă şi deasă.
Oprit în mijlocul drumului călătorul este dezolat;
Întreabă unde ar putea găsi un adăpost.
Un ciobănaş i-arată cu degetul, în depărtare, satul Caişi Înfloriţi.

poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie şi probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireşilor înfloriţi pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilăreşti ale îngerilor nevăzuţi şi neauziţi.

Camelia Opriţa în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

primăvara aduce bucurii în suflete
cu ghiocei şi rândunici
berze şi copaci înfloriţi
natura renăscând cu voioşie
după gerul iernii

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deodată, în poveste

Ca şi cum aş fi intrat în poveste de la mijloc
copacii nemulţumitor de sterpi pluteau în tunici de zahăr
de parcă ar fi crescut direct aşa
cu trunchi şi ramuri alb murdare
dar strălucitoare
bineînţeles că totul era ireal şi frumos
nici nu mai vreau să văd copaci
aşa cum îi desenam la şcoală
ce primitiv!
ce nepotrivit pentru mijlocul poveştii
acolo unde-ţi dai seama că nu mai ai de ales
nu mai poţi spera că seamănă cu viaţa
confuzia dispare, e doar o poveste
dacă vrei, citeşti până la capăt
dar la sfârşit devii primitiv
vei găsi numai copaci verzi, galbeni sau arămii
şi nu decorul fabulos alb-gri
pe care l-am zărit deunăzi la mal de stradă.
Dacă aş fi pictat pădurea de îngheţată
la ora de desen, mi s-ar fi făcut foame
dar nu e vina nimănui
suntem primitivi pentru că murim
nu ştiu un lucru mai primitiv ca moartea.

poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra Pârvan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cereasca boltă de noiembrie e rece şi întunecată, iar frunza lui noiembrie e ruginie şi uscată.

citat din Walter Scott
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronica Mars: Am avut de ales. Să rămân alături de tata sau alături de Duncan şi de familia a cărei fiică ucisă a fost cea mai bună prietenă mea. L-am ales pe tata. E o decizie cu care trebuie să trăiesc zi de zi. Şi ştiţi care e ironia? Că nici nu mai ştiu ce să cred. Poate că toţi ceilalţi au dreptate. Poate că tata a încurcat investigaţia. Poate că am renunţat la cercul meu de prieteni - la viaţa mea - din cauza unei erori de judecată a tatălui meu.

replică din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Fiul Tatălui a coborât pe pământ, a adus cu sine Dragostea. Dar cum oamenii înţeleg Dragostea numai ca suferinţă şi sacrificiu, au ajuns să-l crucifice. Dacă nu era aşa, nimeni n-ar fi crezut în Dragostea Lui, pentru că toţi erau obişnuiţi cu suferinţa zilnică a propriilor iubiri.

Paulo Coelho în Jurnalul unui mag
Adăugat de Raluca Holzinger
Comentează! | Votează! | Copiază!