Deşi mângâiaseră pielea ta, degetele nu-mi transmiseseră arsura, deşi le atinseseră pe ale tale, buzele nu simţiseră dogoarea jarului, ochii nu desluşiseră bucuria jertfei, voinţa neînfricată a sacrificiului din privirile tale, în râsul tău nu deosebisem mugurii extazului neîmblânzit, sălbatic, nici la plânsul tău tăria de a te umili până la autonegare şi autodistrugere, pentru ca sentimentul să fie primit şi să facă să rodească şi piatra.

Dumitru Popescu în Cenuşa din ornic
Adăugat de Dorina Huluta
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume

Nu-mi plac ochii tăi.
Au marginile strânse
Şi genele moi,
Au pleoapele calde
Şi retina grea.
Dar niciodată
Nu-i iubesc mai mult
Ca atunci când
Mă priveşti
Cu ochii-nchişi
Şi vezi în mine,
Clar,
O lume...

Nu-mi plac mâinile tale
Au degetele crunte
Şi liniile fine,
Au pielea calmă
Şi ridurile mici.
Dar niciodată
Nu le iubesc mai mult
Ca atunci când
Mă mângâi,
Fără să mă atingi,
Şi strângi în mine,
Cald,
O lume.

Nu-mi plac buzele tale.
Au vârfurile crude
Şi colţurile-n zâmbet,
Au doruri în vorbe
Şi plinul roşu.
Dar niciodată
Nu le iubesc mai mult
Ca atunci când
Mă alinţi,
Fără cuvinte,
Şi sapi în mine,
Senin,
O lume...

Nu-mi plac tăcerile tale,
Au întrebări pe ecouri
Şi goluri în forme,
Au răspunsuri în zâmbet
Şi dureri în absenţe.
Dar niciodată
Nu le iubesc mai mult
Ca atunci când
Mă iubeşti,
Mut,
Şi-aprinzi în mine
Tăcând,
O lume...

poezie de Gabriela Chişcari (5 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina Gorgo (se trezeşte, pentru că Leonidas îşi plimbă degetele pe spatele ei): Buzele tale au să termine ce au început degetele... sau Oracolul ţi-a răpit şi dorinţa?
Regele Leonidas: Vorbele unei adolescente beţive nu sunt suficiente ca să mă facă să nu te mai doresc.

replici din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adoraţie

Ţi-a spus vreodată cineva
Că ochii tăi
Îngenunchează demoni
Şi buzele tale
Îi transformă în îngeri?
Obişnuiam
Să te devorez privindu-te,
Până când ochii tăi
M-au descoperit
Şi au pus stăpânire
Pe sufletul meu...
Acum, gura ta
Se hrăneşte cu mine,
Iar eu sunt
Servitorul dorinţelor tale,
Un înaripat demonic
Care ţi se închină
Zvârcolindu-şi iubirea
Pe buzele tale
Ca un animal încolţit
De propria-i pasiune carnală...
Aştept să mă ucizi
Cu plăcere!

poezie de Florin Răileanu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să învăţam iubirea

pentru început lasă-ţi ochii să plutească liber pe apele întrebărilor
şterge orice urmă de îndoială şi îmbracă-te în lumină
lumina are nevoie de lumină pentru confirmare

lasă buzele să-şi caute locul într-o rugăciune mută, susurată
şi buzele vor învăţa sărutul umezindu-se uşor
preluând controlul întregului fior

mâinile tale vor cădea secerate şi doar degetele vor descifra
notă cu notă serenada nopţilor cu lună
într-un freamăt prelung

trupul va învăţa rigoarea arcului vibrând la orice atingere
şi dogoarea soarelui se va ruşina văzându-ţi ardoarea
iar punctul de curgere va fi scris în fiecare celulă

nu. iubirea nu intră în nici un manual.
şi nici patul lui Procust nu o încape
şi mai ales... iubirea se trăieşte nu se învaţă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele tale fac flori timpurii

Degetele tale fac flori timpurii din
orişice lucru
părul tău mai ales îl iubesc ceasurile;
linişte blândă care
cântă spunând
(chiar dacă iubirea-i doar pentru o zi)
să nu te temi, noi ieşim în împrimăvărare.

Picioarele tale cele mai albe rătăcesc.
Mereu
ochii tăi limpezi se joacă de-a săruturile
a căror ciudăţenie mult
spune; cântând
(chiar dacă iubirea-i doar pentru o zi)
pentru ce fată vii flori aducând?

Să fii buzele tale e lucru mult dulce
şi mic.
Moarte, spun că eşti bogată mai mult
decât ţi-ai dori, dacă prinzi asta,
orice altceva pierzând
(chiar dacă iubirea-i doar pentru o zi
şi viaţa nu e nimic, sărutul mai dăinuie)

poezie de E.E. Cummings, traducere de Mircea Ivănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă

Mi-ai citit în palmă,
răscolind pasiuni adormite-ntre vise.
Cu degetele scormonitoare
ai descuiat uşi zăvorâte
pe care nu ştiam
că sufletul le are
descătuşând dorinţele nebune.
Mi-ai dat foc inimii
iar sângele, şuvoi de lavă,
îmi arde carnea.
Buzele tale fac crevase
în pielea mea ce strigă
după acoperământul palmelor tale...
Sărută-mă... să mor şi să învii
în braţele ce mă înlănţuie
ca un cerc de foc
din care nu vreau să scap.
Iubeşte-mă, arătându-mi
o nouă dimensiune a vieţii!
Dezleagă misterul trupului meu,
învăţându-mă pe mine,
despre mine,
în şoaptele ce desenează fiori
sub pielea mea acoperită
de roua pasiunii tale...
Învaţă-mă să iubesc
citindu-mi în palmă
secretele destinului...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele tale

Sunt degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ţinut de gheaţă şi de pârjol te mută
Fiinţa mea, plecată prin lume, după vreascuri.

Mă simt ca o femeie bătrână şi săracă,
Plecată prin pădure să strângă nişte vreascuri,
Eu degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Le simt cum dau căldură ca vremea să-mi mai treacă.

Atât îmi mai rămâne, pădurea au furat-o,
Pădurea au schimbat-o pe aur şi avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
Să-mi zăbrelească ochii şi fruntea rece, iat-o,
Să-mi încălzească duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăzneşte...

Îndrăzneşte,
atinge-mă cu buzele tale!

Nici nu ştii că sunt eu,
cea pe care ai iubit-o odat':
foc si vârtej sălbatic,
zâmbet neterminat.

Acum,
sunt această ceaşcă,
din care obosit,
îngândurat,
şi poate încercănat,
bei acelaşi capuccino,
al cărui gust...
cu mine l-ai aflat.
Eu azi sunt rece,
el incă-i cald.

Îndrăzneşte,
atinge-mă cu buzele tale!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul acesta-nflorit cu privirile tale

cu flori de raze
soarele ne zâmbeşte
iar cerul
ne împleteşte pe palmele vântului cu
farfurii de aer
până în curcubeul acesta înflorit cu privirile tale
ca o aducere aminte a tot ce-i frumos pe
pervazul timpului

ni se oferă
cântecul
pe fiecare strună a zilei
când clipa aceasta cu ochii deschişi
ni se suprapune cu
fiecare idee
cu fiecare pas
pe hârtie aşternut sau
în ochii umbrei

idee
flori
cuvinte
versuri

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menestrelul

Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Pentru că din gâtlej
Ies cântece duium,
Tu nu crezi
Că mi-am stăpânit plânsul
Şi durerea
Până acum.

Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Tu nu auzi
Plânsul care ne desparte:
Pentru că picioarele mele
Iubesc dansul,
Tu nu ştii
Că sunt pe moarte.

poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de cuvinte pe flori de aer

mi-am
îmbrăcat ochii în
privirile tale
umbră
lăsată de vânt
pe palmele acestei zile gingaşe
stropită cu
cântecul toamnei

mi-au
rămas palmele vântului
în buzunarele mele
să
se mai încălzească oleacă

îmi
caut privirile uitate
în paharele acestea ale zilei
înflorite cu
paşii umbrei tale
până la
o aruncătură de cuvinte
pe flori de aer

nu ne
mai priveşte ziua cu
atâta îngăduinţă
şi
pentru fiecare pas al clipei
ni se cere parola
ca să ne avântăm
în coşul acesta cu ciuperci ale toamnei la
o aruncătură de frunze căzute
sub privirile acestea ale nimănui prin dosul
surâsului tău zugrăvit
în umbra cuvântului

poezie de Ioan Daniel Bălan (27 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am să-ţi spun că te iubesc
acum când începe meciul cu ronaldo
chiar dacă el nu-mi place
dar mi-mi plac cireşele negre şi amare
din care-mi promiseeşi dulceaţă
după care mor
mai ales în clătite
dulci ca şi buzele tale
toate buzele tale

în sfârşit e vară şi nu sunt

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grota

mă tulbura pentru că era înaltă
nu reuşeam să mă lovesc
cu capul de tavan niciodată
şi asta mă necăjeşte
când te loveşti de pragul de sus
vezi pragul de jos
doream să văd ce e jos
să cobor pe pământ să fiu
tulburat ca toţi oamenii
obişnuiţi cu râsul cu plânsul
să dorm pe un pat plin
de seducţie de dezmăţ
să plâng cântând la chitară
degetele să le tăvălesc pe clapele
unui pian fără coadă
să scriu poeme cu buzele
pe pielea ta catifelată
voi înşira versuri
grota mă face să cerşesc
o viaţă obişnuită
vârsta să nu mi-o cunosc
să nu mă simt bătrân

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie doar de tine

Şi nu am nevoie de somnifere, tu eşti cel mai bun medicament,
Iar vocea ta pentru inima mea a fost mereu un pansament
Te-am iubit din prima clipă deşi te-am alungat de atâtea ori
Singurul care ani întregi m-a ţinut cu capul în nori.
Şi nu am nevoie de cineva, eu am nevoie de tine,
Doar buzele tale, braţele tale ştiu cum să mă aline
Şi ochii tăi căprui. Iar sărutul mi-a lipsit luni la rând
În fiecare seară mă trezeam cu dor şi plângând.
Mi-am dat seama în anii ce peste noi grăbiţi au trecut
Că ai fost motivaţia mea, tot ce mai drag pe lume am avut.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 decembrie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine ar fi dacă ne-am privi lumina ochilor şi am recunoaşte că nu existăm când e întuneric, decât pentru a aştepta lumina. Am înţelege că importantă nu e fineţea obrazului tânăr, nici bucuria trecătoare a buzunarului plin, ci mâna căutând şi găsind degetele pe care să le îmbrăţişeze până la sfârşit, chiar şi când unghiile strâng pielea de durere, nu numai când mângâie fericirea de a le descoperi pielea.

citat din Gabriela Chişcari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laude

Chipul tău, ce ador să-l privesc...
E ceresc.
Părul tău frumos şi lin...
E divin.

Ochii tăi mari şi pătrunzători...
Sunt strălucitori.
Buzele tale apetisante...
Sunt tentante.

Glasul tău înduioşător...
E liniştitor.
Zâmbetul tău des, de neuitat...
E minunat.

Râsul tău vesel şi adorabil...
E observabil.
Inima ta caldă şi iubitoare...
E mare.

Sufletul tău pur şi curajos...
E frumos.
Voinţa ta, de fier, impunătoare...
E uimitoare.

Iubirea ta, de toţi, simţită...
E infinită.
...
Clipe dulci ce îmi lipsesc...
Te iubesc!

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abecedar

Ziua sfârşeşte în ochii tăi.
Ziua izvorăşte din ochii tăi.
Apa izvorăşte din gura ta.
Florile seamănă cu gingiile tale.
Aerul e tânăr în glasul tău.
primăvara vine din rochia ta.
Păsările le-ai făcut cu mâinile tale.
Umbra se ascunde în unghiul trupului tău.
Lacrimile sunt lumini pentru urechea ta.
Râsul e un cântec pentru dinţii tăi.
Seara e o vrajă a părului tău.
Somnul e o clipă din sânul tău.

poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disimulare

Se crede că epigramiştii râd uşor,
Deşi în lume-s multe fapte rele,
Dar râsul le e pus în ghilimele
Şi-ascunde plânsul lor interior.

epigramă de Nicolae Ivan din ziarul "Viaţa Buzăului" (2 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elizabeth Childers

Ţărâna din ţărâna mea,
Şi ţărâna cu ţărâna mea,
O, copil care ai murit intrând în lume,
Mort o dată cu moartea mea!
Fără să fi cunoscut respiraţia, deşi ai luptat din greu,
Cu o inimă care a bătut cât ai trăit în mine
Şi care s-a oprit când m-ai părăsit pentru a intra în Viaţă.
E mai bine aşa, copilul meu.
Tu nu ai parcurs niciodată
Drumul lung, lung, care începe cu anii de şcoală,
Când degetele mici abia se văd prin ceaţa lacrimilor
Care cad peste litere contorsionate.
Tu n-ai cunoscut cea mai timpurie rană,
Când un mic prieten te părăseşte pentru alt prieten,
Nici boala şi nici chipul
Spaimei de lângă sau din pat;
Nici moartea unui tată sau a unei mame,
Sau sentimentul de ruşine pentru proprii părinţi, sau săracia;
Şi nici primul regret acut când anii de liceu au luat sfârşit;
Ţi-a rămas necunoscută perversitatea naturii oarbe care te face să bei
Din cupa iubirii, deşi ştii că este otrăvită.
Cine va fi ridicat floarea feţei tale?
Ce searbăd botanist?
Sângele cui va chemat sângele tau? –
Pur sau corcit, nu contează,
Întotdeauna sângele cuiva va striga după sângele nostru.
Şi, apoi, copii tăi – oh, ce se va fi ales de ei?
Ce mâhniri te aşteptau?
Mai bine Copil in Eternitate decât în Viaţă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Era de ziua nunţii tale,
Când viu se-aprinse chipul tău,
Deşi norocu-ţi zâmbea în cale
Şi lumea, doar iubire-n jurul tău.

Şi-n ochi o slavă luminoasă
(Oricare putea fi)
Fu tot ce pe pământ privirea-mi dureroasă
A putut-Încântare-privi.

Poate acel foc era pudoare
-Drept asta trece-ncai-
Deşi el deşteaptă o mai cumplită ardoare
În pieptul aceluia, vai,

Care, de ziua nunţii tale,
Văzu cum viu se-aprinse chipul tău,
Deşi norocu-ţi zîmbea în cale,
Şi lumea, doar iubire-n jurul tău.

poezie clasică de Edgar Allan Poe din Tamerlane and Other Poems (1827), traducere de Dan Botta
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!