Mirare

Rătăcită în tăceri te caut
Scormonind cu degetele-n umbre;
Mă lovesc de gândurile sumbre
Şi le-alung cu note dulci din flaut...
Răspândesc miros de amintire
Către poarta unde stă sărutul,
Paznic clipelor ce plâng trecutul
Şi te chem cu-n clinchet de uimire...
Rezemat ţi-e capul pe o mână,
Greu de-atâtea tainice trăiri.
Nu auzi chemarea şi te miri,
De ce clipa întruna te îngână...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt dureri ce strând inima-n pumn închizând cuvintele-n ea... şi-i atât de greu să le înveţi din nou să murmure...

citat din Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce-ai vrea tu să îmi cunoşti misterul,
Şi tainele care mă fac să plâng,
Când răscolesc cu-n frigurare cerul,
Iar mâinile de neputinţă-mi frâng?

De ce-ai vrea tu să-mi afli visele,
Pe cine strigă noaptea până-n zori,
Când disperate rătăcesc cărările
Şi-mi scutură petalele din flori?

De ce-ai vrea tu, să afli de ce-mi cântă
Sufletul, şi-n paşi de vals dansează,
Când ofurile toate se împlântă
În inima ce din adânc oftează?

De ce ai vrea tu, să afli cine-s eu
Ce gând ascuns te-ndeamnă către mine
De ce eşti curios şi mai mereu
Mă strigi duios chemându-mă la tine?

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Când trec cocorii către ţări străine
Prin sufletele triste de poeţi,
O teamă de-ntuneric cade-n mine,
Cu nostalgia-acestei dimineţi.
Pe frunze cerul plânge ruginiu
Prin ochii tăi trec umbre către mâine
De mine mi-este foame şi nu ştiu
De ce mănânc cuvintele pe pâine...
Suspină vântu-n versuri nerostite
E ca o rană vie, poezia,
Septembrie-i cu visele ciuntite
Şi-şi varsă amară-n lume frenezia...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Hergheliile de dor
Şi-au pierdut potcoavele-n
Stepa arsă-a viselor,
C-au secat izvoarele
De iubire şi lumină
Sub dogoarea vorbelor
Şi-n zorii de zi senină
Îngeri fără aripi mor...
Plâng cireşii pe coline
Că nu-ţi mai bat inimă,
Sunt doar dor ce dor în tine
Arzând ochii-n lacrimă.
Umbra mea nu-ţi mai e umbră
Şi nici soare nu-ţi mai sunt,
Clipa trece tot mai sumbră
Peste părul tău cărunt...
Agăţat de-o amintire
Cu mirosul de verbină
Scuturi cerul de safire...
Sufletul când îţi suspină...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Lasă, Doamne, ploile să curgă
Peste lumea plină de păcate,
Cu gângănii mici şi îngâmfate
Gurile să-şi umple, şi să smulgă
Iarba rea din inimi, şi s-ajungă
Să redea lumina ce răzbate
Către om dinspre divinitate!

rugăciune de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Crapă, Doamne, bolta-n două
Peste noi îngeri să plouă,
Să dispară tot amarul,
Să bem bine cu paharul,
Să uităm greu tot ce-a fost,
Mâna-Ţi fie-ne-adăpost!

S-alungi nopţile din gânduri,
Să-nflorească-n inimi cânturi,
Să-mpreuni mână cu mână,
Ură-n noi să nu rămână,
Să picuri în glas dulceaţă,
Să facem din versuri viaţă!

S-alungi, Doamne, umbrele,
Să ne-aprinzi sufletele-
Candele spre nemurire,
Ce lumină-n noi iubire,
Să dispară tot ce e rău
Când rostim numele Tău!

rugăciune de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai ieşit...

Ai ieşit din ape ca o răsuflare
Către cer a mării - un oftat de dor;
Şi-ai ales, aşa, privind la-ntâmplare
Sufletu-mi ce malul bătea călător...
Şi-ai ieşit din noapte ca un far pe mare,
Să cuprinzi în ochiul tandru de lumină
Rătăcitu-mi suflet ce îţi întretăie
Calea ta şi-şi face din asta grea vină...
Şi-ai ieşit din moarte ca o apa vie,
Să-mi redai speranţa altui început,
Ca o respirare dinspre veşnicie
Ce închide-n neguri clipa ce-a trecut...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silabisind litanii

O ţii-ntre pleoape vis de noapte bună
Şi o-nveleşti în gândul nerostit
O rugăciune cerului să spună
Ce în tăceri, ascuns, stă osândit!

Şi inima în palmele hulpave
I-o modelezi după cuvântul tău
Silabisind litanii din ceasloave
În dialog perfect cu Dumnezeu

Ca în lumina crudă-a zorilor de zi
Să recompui aevea din cerneală
Cu măiestrie -vers în poezii-
Ca o răsplată pentru osteneală-

Eteric trup, femeie deopotrivă,
O parteneră a nopţilor pustii,
Acestei lumi găsind alternativă
Ca-n zborul ei tu aripa să-i fii!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne folosim de oameni şi-apoi îi aruncăm, fără să ne pese că şi ei au, totuşi, suflet...

aforism de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum spre nicăieri

Circul prin mintea mea
ca un pieton desculţ
pe o stradă cu dus şi-ntors
şi nu ştiu niciodată
dacă e noapte
prea târziu
sau doar vreme bună
şi trec căutând din priviri
chipurile trecătorilor
încerc să le recunosc
le aud gândurile,
mai mult... le simt trăirile
şi mă umflu ca un burete
lăsat în ploaie...

alteori sunt singurul pieton
şi-i atât de linişte
că nu-mi aud nici paşii
nici gândurile
şi nu trece nimeni
să-mi arate încotro-ul...
înainte sau înapoi?

şi mă trezesc într-un tunel
unde întunericul
e frate cu moartea
şi frigul ţipă la oasele mele
că sunt prea obosite
iar carnea mea musteşte a renunţare

apoi vin uşile...
uşile acelea închise
în spatele cărora
simt că e ceva important...
poate cuvintele?
poate gândurile de altă dată?
poate... ceva ce va sparge
liniştea asta obositoare
ce mă face să ţip

alteori doar rătăcesc
cu visurile de mână
ca într-o poveste
căutând urmele anilor
în ridurile sufletului
până cad în vidul acela violet
ce absorbe în el orice simţământ
şi nu mă mai recunosc...

speriată încep să spun alfabetul
de teama tăcerilor
ce mă lovesc peste urechi
până ajung la numele tău
şi atunci îmi revin
şi încep să te caut
printre trecătorii grăbiţi...
ca un pieton desculţ
circulând pe o stradă imaginară

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Când primăvara se arată
Alunecând pe cerul de opal,
Iar ghiocelul capul saltă,
Într-un surâs fără egal.
Plecandu-mă
Vă rog frumos
Din inimă trimisă,
Primiţi urarea de mai jos,
Pe-acesta filă scrisă:
"La piept un ghiocel,
Surâsul său pe faţă,
Iar primăvara-n suflet,
Să vă-nsoţescă în viaţă!"

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Priveşte cerul trist către pământ
Prin nouri de amar şi suferinţă...
Ţi-e pusă azi credinţa în cuvânt
Cuvântul însă-ţi cere stăruinţă,
Supunere, şi-ţi dă un chin cumplit,
Cu tine Moartea e-n duel mereu!
Că-n lutul literelor, vers cioplit
E o creaţie de Prometeu.
Iar viaţa însăşi un poem ce-i scris
De un poet cu sufletul amar
Şi-orice cuvânt de tine s-a dezis
Când moartea-ţi joacă rima pe un zar!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Caut, caut, nu-ş' ce caut pe câmpia înverzită,
armonii de nai şi flaut, încântare şi ispită,
ce-am avut pare pierdută, inimă neprihănită,
cucerită ca redută, rătăcită ori sucită,
dar nicicum, nicicând uitată, muzică neizbutită,
zorii zilei mă îmbată, speranţă bine gândită,
draga mea, muza câmpiei, roua din zori făurită,
se ridică abur gliei, dragoste nelămurită,
s-a-ncropit izbânda noastră, când pierdută, când găsită,
rămâi floarea mea albastră, oaia vieţii rătăcită,
nu pot trăi fără tine, răbdarea îmi e strunită,
încântările-s depline: tu să fii binevenită!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonii de flaut

Înalţ din mine către mine,
O rugă pentru vindecare,
Apoi o rugă către Tine,
Să ne ajuţi pe fiecare

Să nu-mi laşi grijile s-apese
Pe unde răni nu-s vindecate,
Sunt prea adânci şi mult prea dese
Şi încă mai zvâcnesc în noapte

Sub pleoapa existenţei sfinte,
Un ochi închis ar vrea să vadă,
Te rog frumos adu-mi aminte,
Ce mintea nu mai vrea să creadă

Şi mă întreb unde să caut,
Într-un ecou sau înlăuntru?
În armonia unui flaut
Ce cântă-n suflet... dinăuntru?

Înalţ din mine către mine,
O rugă pentru vindecare,
Apoi o rugă către Tine,
Să ne ajuţi pe fiecare

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbor

Când mâna ta pe fruntea mea e floare
Şi-nfrigurat cealaltă mână-ţi caut,
Mi-e sufletul ca lanul verde-n soare
Şi cugetul ca zvonul unui flaut,

Dar când departe paşii tăi îmi sunt
Şi sânul cu miros de busuioc,
Mă simt un arbor greu către pământ,
Încins între perdele largi, de foc.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când joc o scenă în care plâng serios, mă îndrept către un loc cu adevărat întunecos din interiorul meu. Aproape mă torturez scoţând la iveală trăiri din trecutul meu.

citat din Ellen Pompeo
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt

O zbatere de suflet, aripă tremurândă,
A-nfiorat tăcută aerul dintre noi.
Şi rezonând de viaţă-ntr-o inimă flămândă
A revărsat seninul în lacrima din ploi.

Un porumbel se naşte sub geana unui vis
Şi se avântă-n ceruri pe aripi de dorinţă
Dar vorbele, sunt lanţuri ce zborul i-au ucis
Şi mările de lacrimi l-adorm în suferinţă.

Cu ochii-ntunecaţi în două-ai frânt lumina
Şi-a lăcrimat albastru sub cerul azuriu
Stingând în dor şi glasul ce nu-nţelege vina
Că te-a strigat mereu... dar, poate prea târziu.

Ascuns în resemnare, acoperit de umbre
Un gând jeleşte dorul, lovit atât de crunt
De vorba ce ucide cu tonurile-i sumbre
Iubirea... dar ajunge, de-azi lacrimi nu mai sunt!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Azi râde soarele către pământ,
E sărbătoare mare în grădină;
Ne bucurăm că floarea din cuvânt
Ne umple sufletele de lumină!

Înmugurind mlădiţele zâmbesc
Înviorând speranţele în noi
În verde crud iubirile vorbesc
Cu mierlele ce cânta în zăvoi

Copilăria-n suflet se trezeşte
Şi bucuria inima cuprinde
Cuvântul prinde aripi şi ţâşneşte
Când primăvara braţele-şi-ntinde!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga unei şoapte triste

Vino, mamă, când se crapă
ziua-n dungă aspr-a zării,
Să-mpărţim o mângâiere,
Rid săpat de urma sării.

Să-mi las dorul să colinde
Cărărui din palma ta,
Să-mi adun copilăria
Rătăcită pe-undeva...

C-o să-i fac pripon de şoapte
Timpului fără habar
Ca din nesfârşita noapte
Să te-ntorn la viaţă iar.

Să-mi mai dai, măicuţă, (una)
- Pe-a mea frunte - sărutarea
Când ţi-adoarme-n palme Luna
Şi mi-e somnu-adânc ca marea...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!