Cântec par

îşi scutură cireşul florile roz pe lac
iar lebedele nopţii se-adăpostesc în undă,
perfidul întuneric îmi face iar pe plac
lăsând printr-o fisură lumina să pătrundă.

dar câtă-nţelepciune să-ndure liniştea
şi câtă strălucire vederea-mi să cuprindă,
pe mal plecat cireşul în floare cât să stea
când toaca ploii sparge a lacului oglindă?!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cât întuneric -
cireşul plin de floare
arată calea

haiku de Daniela Sorina Ciurariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul arcuş, lacul vioară...

Vântul arcuş înfioară
Unda lacului vioară;
Păsărilor de pe lac
Cântul lor le e pe plac.

Trestia unduitoare
Melomană o fi, oare?
De-ngenunchează pe lac
Vântului să-i stea pe plac!

Doar mie, pescar bătrân
Vântul îmi face probleme,
Dar cu toate astea-s bun
Nu cer de Sus... anateme!

Şi las vântul ca să bată...
Strâng şi plec, vin altădată!

sonet de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Doamne, pasăre ce sunt,
umbră deasă pe pământ,
cuibul lasă-mă să-l fac
între stelele din lac
să vâr ciocul sub aripă
somnul când vine în pripă,
să plâng, Doamne, să tot plâng
gâtul lebedei prea lung,
firul trestiei subţire,
peştele mut de uimire,
taina lacului adânc,
pântecul fără de prunc.

Doamne, inima-mi plăpândă
unda s-o lege de undă,
malul să-l lege de mal,
albă luna - ca un cal
setea să îşi potolească,
umbra-mi să se risipească
ba-n abis, ba spre înalt
spărgând noaptea de bazalt
şi-nflorind nuferii-n tină...

Izbăveşte-mă de vină!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înflorit cireşul

Cireşul tău
a înflorit
o explozie de alb
mi-a invadat
purpurul retinian
amintindu-mi de trenul
care iese din mine şi intră
trup călător
cărând în bagaje
suvenirurile copilăriei
şi în primăvara aceasta
de dragul tău
cireşul a înflorit
fără tine mamă…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt ca dependentul de morfină

Frumoaso, dintre florile din lume,
Plăpândă ca o floare de cireş,
Mă-ncântă cum mă chemi ades pe nume,
Când îţi recit poeme fără greş.

Cireşul ramurile îşi înclină
Şi scutură petale peste noi.
Mă simt ca dependentul de morfină,
Cu-aude triluri lungi de piţigoi.

Iubito, îngeri cotropesc grădina,
Ţesând din albe flori sublim veşmânt.
Îţi mai lipseşte voalul şi botina,
Mireasă să te fac prin legământ.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voalul gheişei
sub cireşul înflorit
ploaie de petale roz

haiku de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec infantil

de la cireşul din capătul curţii
până la gutuiul bătrân
în care se cocoţau găinile
după lăsarea serii
bine întinsă
sfoara de rufe
înjumătăţea luna
tot aşa cum aţa îndoită
cu atâta pricepere de bunica
tăia în două mămăliga.

era primul semn că toamna
luată în cioc de câte o cioară gălăgioasă
fusese dusă mai încolo
la marginea satului
unde bolovanii de pământ
se aliniau printre nori
şi aşteptau să fie ninşi.

dimineaţa
de la cireşul din faţa curţii
până la gutuiul bătrân
totul era acoperit
cu un strat gros de brumă.

oare să-şi fi scuturat haina
în noiembrie
omul din lună?

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşul

Sub cireşul meu din curte,
Sufletul mi-l răcoresc.
Grijile urâte, multe,
Repede mă părăsesc.

Perioada cea mai faină
Este-atunci când înfloreşte.
Când îmbracă albă haină,
Când coroana înverzeşte.

Spiritul grădinii are.
Chiar şi pe cel al pădurii.
O plăcută desfătare
Din multe ale naturii.

poezie de Dumitru Delcă (16 iunie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

ninsoarea e albă
ninsoarea e gri
oglindă de gheaţă
pe lac se ivi.

o fată dansează
un vals, menuete
patine de argint
descriu piruete.

de-atâta încântare
cireşul înflori
petalele albe
petalele gri.

poezie de Leonard Graţian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori nemuritoare

Pe costişa unui mal singuraticele flori
Gingaşe se oglindesc în a lacului splendoare,
Cu privirea lor senină înspre cerul fără nori
Frunţile îşi descreţesc îndreptându-le spre soare.

Veşnic păstrează în taină ale iubirii fiori,
Luptă şi răzbat din greu prin coline, prin ponoare,
Pe costişa unui mal singuraticele flori
Gingaşe se oglindesc în a lacului splendoare.

Soarele coboară-ncet înroşind întreaga zare,
Se-nchid ale lor petale supărate uneori
Că nu ştim să preţuim florile nemuritoare,
Luna tremură pe lac, dorm în dulce alinare
Pe costişa unui mal singuraticele flori.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste vreme - lui Mihai Eminescu

Pe lângă plopii fără soţ,
Când trec seară de seară,
Îmi pun în buzunarul stâng
O floare - albastră, rară,

Iar blânda lună, peste deal
Aşterne umbre fine
Tot repetând iubirii-n şoaptă:
"Rămâi, rămâi la mine!"

Şi dacă stele bat în lac,
Lumina lor mă arde.
Pe lespezi triste de pământ,
Un suflet întins şade...

Adânc, în codrii de aramă
Aud glasu-ţi divin.
Eşti tu oare? Nu eşti tu.
E umbra lui Călin...

Cutreier prin pădurea toată.
Aştept, dar nu mai vine!
Luceafăr blând, nemuritor,
Coboară tu la mine!

Şi umple-mi de lumină viaţa,
Pe deal, seara când lasă
Iubirea să îmbrace-ncet,
A lunii grea mătasă!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iar sfeştanie -
în cireşul dinspre drum
troznete noaptea

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune în faţa unei blonde

Ei, bine, draga mea, nu e o taină
Că micii-mi plac mai mult ca orişicine,
Dovadă,-n buzunarul de la haină,
Am scobitori, da-mi place şi de tine,

Şi... nu te amărî de gelozie!...
Seminţele îmi plac, de bostănel,
Sărate... şi de floare, însă, mie
Îmi place şi de tine tot la fel...

Iar de-mi apari în spume, tot un drac!
Sau, rece cât ai fi, nu mi-e ruşine:
Alunele prăjite, iar îmi plac,
Dar, îţi repet, îmi place şi de tine...

Aşa că,-mi cer iertare, când eşti goală
Şi după ajutor mă vezi că sar
Până-n tavan, strigând, băgat în boală,
"Mai adu' înc-o halbă, ospătar!"

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebedele

La intrarea în parc,
pe apa lină a lacului
în a cărui oglindă
se reflectă chipurile noastre, tremurânde,
dovadă peremptorie
că suntem vii,
vâslesc necontenit lebedele ninse
sfidând gerul iernii
şi spintecând, semeţe,
pojghiţa de gheaţă,
o infimă stavilă
în drumul lor spre lumină,
într-o desăvârşită tăcere.

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broaştele

Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de trestii dormeau cu foşnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Şi-n fiecare undă o piatră de rubin.

Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuţi adânc în apă
Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.

Ostroave mari de umbră închipuiau corăbii,
Iar papura, mişcată în treacăt de zefiri,
Nălţa mănunchi în aer tremurătoare săbii,
Prin pânza de lumină a undelor subţiri.

Şi broaştele semeţe cântau cu glasuri multe
Pe când, din înălţime, privindu-şi faţa-n lac,
Un nour singuratic stătea uimit s-asculte
Cum bat ca toaca toate şi-o clipă toate tac.

Se ridicau departe prelungi bătăi din palme
Şi note-adânci de flaut ieşeau de jos, din stuh.
Părea că lapidează tăcerea nopţii calme
O grindină de note zvârlite în văzduh.

Şi cum deasupra apei s-amestecau întruna
Umplând singurătatea de freamăt viu, părea
Că toate laolaltă apostrofează luna.
Că fiecare broască se ceartă cu o stea.

Erau ocări în larma lunaticei orchestre
Şi rugă arzătoare în tainicul ei zvon.
Spuneau Nemărginirii durerile terestre
Cu imnul lor zadarnic, solemn şi monoton...

Cum le-ascultam din umbră acvatica fanfară,
Sub cerul vast al nopţii cu ele-am retrăit
O noapte luminoasă din era terţiară.
Nefericit şi singur ca primul troglodit.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodia ploii

toată noaptea cântă broaştele pe lac
emit incantaţii ploaia să revină
fără apa sfântă pământul e sărac
arbori şi flori mor fără nicio vină.

atunci să vină ploaia cea mireană
rapsodia izvoarelor să se audă iar
pe dealuri să răsune fericirea codreană
în lac să se-nmulţească armonii de cleştar.

pe scenă intră vântul norii păstoreşte
minunaţii scutură diafanii stropi
curcubeul răsare când cerul zâmbeşte
cu lumini ce nu se-mpiedică de gropi.

agheasma cerului glia o sfinţeşte
mult mai profund ca un sobor de popi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna de la etaj

Se aud paşi rari în noapte
Pe strada din faţa blocului
Sunetele nopţii sunt deşarte
Zărindu-se lumina geamului

Şi ca-n fiecare seară
Femeia priveşte cerul
Aprinzând o ţigară
Resimte misterul...

Iar luna veghează
Doamna de la etaj
Şi gândirea ei luminează
O inima plină de curaj

O idee, o scânteie îşi face loc
În mintea doamnei unde sunt
Secretele faimei şi ca un joc
Mai creează un veşmânt:

" Ştiu că mii de gandiri
Pline de speranţă
Atrag aprecieri, priviri,
Când lucrurilor le dau viaţă

Jocuri relaxante şi plăcute
Au fost de Dumnezeu făcute
Ani întregi să dureze
Prin cel ce ştie să viseze

Astăzi puţini sunt oamenii
Ce ştiu să pătrundă visele
Iar frica de a evolua
Le îngheaţă puterile
Căci spaima dispare
Când crezi în tine
Doar să ai încredere
În forţele divine. "

Aşa doamna gândise
Şi pe foaie se născuse
Un tandru şi modern veşmânt
Al femeiei cu sâni ce sunt
Acoperiţi de materialul
Transparentei bluze
Lăsând imaginaţia şi gândul
Să te poarte către ale ei buze.

Diva doamnă priveşte ceasul
Lăsând oboseala să-i închidă pleoapele
Şi aude glasul
Îngerilor din oglindă, ce porţi, aurii, au să deschidă.

poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul copilăriei

bunica ştergea ferestrele
cu o fâşie de pânză
clătită în lumina dimineţilor.

de fiecare dată
pomii căpătau flori
florile căpătau glas
şi glasul se pierdea
în urechea mea de copil
asurzind-o.
gardul ce separa
curtea păsărilor
de grădina cu zarzavat
devenea mai înalt şi mai alb
ochii mei nu puteau să-l cuprindă
dar vedeam cum un şir de furnici
urca treptele-n tindă
sau cum se retrăgea melcul
în casa lui cu o singură încăpere...

"bunico,
pot să curăţ fereastra cu iarbă
dacă melcul îmi cere?"

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

târg de vechituri -
sub cireşul în floare
filigrane noi

haiku de Mirela Brăilean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

moşul oftează
sub cireşul în floare –
petalele cad

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!