Rondelul adulterului

Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer,
Căci nu mai am nici un reper,
-Însingurată le parcurg.-

Chem amintirile, cal murg,
La trap, prin burgul auster.
Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer.

Se stinge lampa în amurg,
Noaptea-l cuprinde-n adulter,
Şi se nasc stele ce decurg
Din întuneric şi mister,

Acestor nopţi care se scurg.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scurg prin propria-mi clepsidră...

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi nu ştiu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua şansă.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.

E legea scrisă în celulă,
Manualul vieţii pe Pământ,
Deasupra noastră-i o pendulă,
Ce se opreşte când şi când...

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ascultându-te de-a lungul acestor o mie şi una de nopţi, ies cu un suflet adânc schimbat, şi voios, şi îmbibat de bucuria de a trăi.

în O mie şi una de nopţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Di, căluţii mei

Un cal roib şi unul murg
Trag clipele ce se scurg,
Departe până spre amurg.

tristih de David Boia (11 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt nopţi

Sunt nopţi în care văd poeţi
Cu stridenţa gândirii lor piezişe
Şi simt vântul vesel
Înălţându-şi coama... vuind ...

Sunt nopţi în care îi simt atingerea
În palmă, iar sufletul lui vibrează
Sub arcuşul lui Enescu, ca o aripă
Sub care, eu, mă adăpostesc.

Sunt nopţi în care simt parfumul
Cerului încărcat de roze
Şi aud suspine sparte
De suflet în metamorfoze.

Sunt nopţi în care simt cum florile
De afară, cu grijă absorb
Viaţa celor morţi şi aud bătând lent
Inimile celor meniţi
...doar să viseze.

poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe nopţi

Multe nopţi am tot visat
Chip din stele ce-l furam,
Multe nopţi iar am uitat
Că visam.

Plânge luna prin fereastră
C-o ignor în continuare,
Al meu dor în noaptea albastră
Când răsare.

Gânduri noi şi amintiri
Sufletu'-mi apasă,
Din oceanul de sclipiri
Hai acasă!

Te aştept demult să-mi iei
Doruri şi tăceri,
Se desprind zâne din tei
Sau păreri?

Multe visuri destrămate
Să le-adun nu pot,
Rătăcind înaripate
Peste tot.

Multe nopţi am ascultat
Toamna cânt de ploi,
Multe nopţi ne-am căutat.
Tot pe noi.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara devreme

primul prag de trecut/ gestionarea durerilor astfel încât să fie
un tot unitar / în care să creşti ca o omidă caldă şi pufoasă

când dormi înfăşurat în cearşafurile albe şi calde / cu o mână sub cap

şi-mi spui/ fereşte-te de geamurile prin care intră lumina toxică a soarelui

spune da întunericului care te mângâie
ca un animal uriaş cu blana neagră şi deasă

acolo e lumea în care ai vrea să trăieşti

la zero grade kelvin / într-o primăvara casantă
care se va sparge în mii de bucăţi ori de câte ori respiri

// ultimul prag de trecut / gestionarea tuturor acestor dorinţe
despre care nu ştii nimic/ lăsarea pradă gurii flămânde a animalului ce-ţi
toarce în poală şi înghiţirea acestor mulţi fluturi grei/ grei / în întuneric.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea se măsoară în nopţi nedormite.

aforism de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele se scurg
Oamenii se scurg şi ei
La ore târzii.

haiku de Mihail Mataringa (13 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scurg...

mai am o viaţă cea netrăită
nici măcar nu ştiu ce
am fost sau
ce aş putea fi
am uitat totul
până şi plecările din mine
au rămas fără Dumnezeu

se face târziu
am ochii mici şi mă scurg...

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama...

Ce întuneric... o... ce negură deplină
Aici, în inima se-aşterne...
Nu sunt nici stele, nu-i nici luna...
E doar o voce care geme.

O voce stinsă, blândă, care plânge...
E-nchisă colo de mult timp.
Pe-obraz se scurg lacrimi de sânge
Şi plânge pe acelaşi ritm.

Abandonată de-al său înger
Cu care a-nvaţat să zboare
Priveşte tristă către cer
Şi se întreabă: "De ce oare?"

Singurătatea o învinge
Şi chiar de-ar vrea, nu poate spune
Ca suferinţă se va stinge...
Pentru că teama o răpune.

poezie de Marius Ionuţ Andronache
Adăugat de Marius Ionuţ Andronache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa din privire

Tot curg, mă scurg, şi nu pot să-mi opresc
Atâtea curgeri, înspre tine, toate,
Pe drumuri vii, de suflete gravate
În hărţi ce, niciodată, nu greşesc.

Mă urmăresc privirile din mal
În mersul meu, când leneş, când năvalnic,
Atunci când munţii mă încearcă, falnic,
Şi îmi transformă curgerea în val.

Mă-ndrept spre tine, undele îmi curg
În şoapte încărcate cu iubire,
Iar tu le-aştepţi în zorii de amurg,

Prin strălucirea clipei din privire
În care dulcea ta ademenire
Mă cheamă şi m-aşteaptă şi... mă scurg.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălbatice nopţi - Sălbatice nopţi!

Sălbatice nopţi - Sălbatice nopţi!
Cu tine de-aş fi
Sălbaticele Nopţi
Luxuria noastră ar fi!

Zadarnice - Vânturile -
Unei inimi în port ancorată
Nu-i pasă de Busolă -
Nu-i pasă de Hartă!

Vâslind în Eden -
Ah, Mare! - de-aş putea
La Noapte - să ancorez
În unda Ta

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crize

1

Sunt şanse
ca măcar de data asta
cerul
să-l zdrobesc
cu
ţeasta

2

Vreau
să scap
de
zaţul infernal

Al acestor
nopţi albe

Şi
scriu

La
lumina
ochilor

3

Trupul
închizându-se
în urma
ta
iubito

Iată
infernul

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii, alături de profesori, preoţi şi ceilalţi oameni de bună-voinţă din satul-comună Mogoşeşti-Iaşi sunt mereu alături de copiii lor, cu sfaturi, cu exemple de educaţie, cu pilde şi poveţe în spiritul datinilor, tradiţiilor, păstrate de înaintaşi şi perpetuate de părinţii şi fraţii noştri, întru continuitatea Spiritului acestor meleaguri, ce vor fi pururi vii amintiri în conştiinţa noastră, oricând şi oriunde ne-am afla, noi, fiii acestor locuri, fiii acestor oameni minunaţi şi gospodari, numiţi cu simplitatea modestiei de care dau dau dovadă: mogoşteni.

Constantin Anton în Mogoşeşti, Fiinţa mea - vol II
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenţă...

Mă scurg pe o stâncă de vis
Ca un ultim picur de ploaie
În marea ochilor tăi
Şi mă pierd.... în tuşul din foaie;
Mă fulgui încet spre o turlă
Ce încă a clopot răsună
Mă cheamă să-ţi răcor divinul
Din dimineţi până-n lună;
Mă dizolv prin voci de pământ
Prin priviri deocheate
Să mă-ntrupesc mai târziu
Să-ţi mângâi suflările toate;
Mă prefac că nu-s prefăcut
Din lut cu-adiere.
Dar ştiu, doar un lucru e sfânt
Tu eşti lapte şi miere;
Aştept să mă scurg,
Să mă pierd,
Să mă fulgui,
Să fiu chemat,
Să mă dizolv,
Să mă-ntrupesc,
Să mă din toate ca dintr-un nimic
Pentru tine... căci tu eşti tot ce iubesc!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi să mă strecor

printr-o clepsidră umplută cu pietre
preţioase de câteva zeci de mii de euro?
să curg în firicele fine prin gâtul
de sticlă suflată de un meşter
sticlar care respiră mai greu la soare

să mă scurg ca un fir de nisip
legat în chinuri dezmembrat îmi spun
numele pe care-l citesc pe cartea
tipărită doar pe lacrimi de fată

ce-ar fi să mă scurg din lanţul de argint
smerit să mă descompun la picioare?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surse de lumină

cred în cuvintele surse de lumină
spre eternitate multe doruri parcurg
de Sfânta Treime nu mă simt străină
absorb învăţături ca izvorul mă scurg.

în suprema detaşare las regretul în urmă
infinite aleanuri le primesc de la cer
Maica Dumnezeie suferinţa-mi curmă
îmi spune că în viaţă totul e efemer.

nervi necontrolaţi se calmează-n raze
nutresc la blândeţea din lumini îngereşti
conştiinţa timpului o despic în fraze
în nopţi insomniace stau cu sfinţi la poveşti.

lupt cu plictiseala visând între Zaraze
descifrând mistere, miracole lumeşti.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Rămăşiţele unor nopţi
Au făcut cuib de amintiri
În rugăciunile mele.
Îmi este foame de durere,
Trecutul înglobează sălbăticia ororilor,
Culorile unor răni coapte se scurg
Peste trupul neînsufleţit al
Trădărilor...
Tovarăşi de carne,
Zburăm cu aripi de slove,
Tu prin paturi putrede
Căutând versuri umede.
Eu...
Nu te-am iertat niciodată.

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inventarul întunericului

Sunt fete tinere umezindu-se cu stupoarea broaştelor
Şi cadavre putrezind singure
În nopţi fără lună

Sunt oameni care s-au născut c-o gaură-n piept
Şi lumânări fierbinţi pentru alienarea fecioarelor
În întunecimea lunii

Sunt torente de lacrimi mărinimoase care ard
Şi care se tânguie ca un ochi în podea
În nopţi fără lună

Sunt saltele perfide-asemănătoare unui cristal pur
Şi prieteni veninoşi ca şopârlele-n aşteptare
În întunecimea lunii

Sunt femei care rod cele mai delicate viori
Şi fiare ruginind voioase ca nişte pierde-vară
În nopţi fără lună

Prin speranţe şi prin uragane
Cu pleoape care răsună şi cu încheietura mâinii tremurătoare
În întunecimea lunii

Mai e aerul greu al cămăşilor de noapte uzate
Agăţate de pulpele noastre ca un copil înspăimântat
În nopţi fără lună

poezie de Camilo José Cella, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea dorinţelor

şterg praful aşezat pe vechiul vis
privesc clepsidra cu două emisfere
noapte şi zi se scurg prin scris
muza a venit daruri să-mi ofere.

slove optimiste se scurg din condei
tăcerea-i o durere şi de ea fug
ninsoarea dragostei se-aşterne pe idei
pornesc spre stele ca un transfug.

privesc în pieptul cerului albastru
stele îmi povestesc despre revelion
ele mă recunosc ca pe un astru
timpul meu străluce ca un medalion.

alung din inimă suspinul dezastru
punctez o dorinţă dintr-un milion.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!