Sonetul gândului uitat
E doar un gând, și-l port ca pe o taină
ascunsă printre straturi de tăcere,
așa cum, uneori, o nouă haină,
maschează-n bucurie o durere.
Va fi mereu un gând, lipsit de graiul
ce ți-ar aduce vorbe nerostite
din care-ai înțelege cum e Raiul
de dincolo de corpuri dezvelite.
Îți mângâi pielea fină cu tandrețe,
și îți alint privirile cu mine.
În voia lor, șuvițele-mi răzlețe
ating un trup cu formele divine.
Te recompun din amintiri răzlețe
și te iubesc în gândul meu cu tine.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Umbre
A fost odată... Mai putea să fie
De n-ar fi apărut o gelozie
Și-un gând ascuns ori un secret, ceva
Ce te-a îndepărtat, iubita mea.
Ai reușit cu-acele vorbe, șapte,
Să îmi arunci iubirea într-o noapte
În care s-a pierdut ca un sfârșit
Al unei stele care-a strălucit.
Au mai rămas doar semne de-ntrebare
Prin gânduri străbătute cu mirare,
Și vorbe nerostite ce-ar durea
De s-ar putea rosti. De s-ar putea!
Și, dincolo de toate astea, eu,
Te mai gândesc, mai ești în gândul meu,
Dar nu cum îmi erai, nu cum ai fost
Când îți aveai la mine-n suflet rost.
Îmi vei lăsa noi urme prin ruine
Rămase-acolo,-n gândul meu cu tine,
Iar dacă, uneori, te voi urma,
Voi face-o ca o umbră-n umbra ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorul proscris
E doar un gând ce bate la poarta unui vis
Nerăbdător să intre, să facă o-ncercare
Și, poate, să-nceteze prea lunga-i căutare
Ce-l face, printre gânduri, un călător proscris.
Dormea, în noapte, visul, era în plină pace
Cu lumea de afară, cu el, cu lumea sa,
Iar gândul, observându-i privirile opace,
A-mpins, cu grijă, poarta ce totu-i ascundea.
Era ciudat acolo, chiar pentru el, un gând:
Imagini când mai clare, când șterse și pierdute,
Cu amintiri în zborul ce devenea mai blând
Atunci când, curioase, veneau să îl salute.
-Voi, amintiri din vise, în lumea neștiută
Pierdută în uitare și-n nepătruns abis,
Nu ați văzut pe-acolo, ascunsă și tăcută,
O amintire-anume, un gând rămas nescris?
-Noi am văzut, ți-am spune, zadarnicule gând,
Ți-am povesti mai multe din lumea cea străveche,
Dar visul se trezește, întreabă-l și, oricând,
El poate să te-ndrume spre gândul tău pereche.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea ta
Îmi trec prin gânduri pașii, mi-i petrec
de la un gând la altul, zi de zi,
în obiceiul meu de a trăi,
și o voi face pân-o fi să plec.
Mă mai oprește, uneori, un vis,
din mersul printre gânduri, dar plutesc
prin alte lumi și nu, nu mă opresc,
căci sunt, la tot ce-i nou, mereu deschis
și-mi place să te văd acolo-n el,
alături, cu privirile arzând,
iubindu-mă, dansând sau surâzând.
Privirea ta... știi tu, ai tu un fel
de-a mă privi, de-a-mi fi în vis și-n gând
pe care n-aș putea să-l uit nicicând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine-n gând
În visuri lungi, mereu te-am căutat
Când amintiri în brațe m-au cuprins
Și toamna a venit și m-a surprins
Cu gândul doar la tine, ne-ncetat
Cu tine-n gând și anii mei se duc
Și primăveri și veri cu flori...
Cu toamna m-am trezit în zori
Cad frunze galbene din nuc...
Cu tine-n gând, eu scriu acum poeme
Strivind o lacrimă sub pleoapa grea
Și rana-i încă vie-n inima mea...
Cu gândul doar la tine, de o vreme
Cu tine-n gând, ades eu mă trezesc
Și calc în lacrimi, urmele de pași
Aș vrea să uit dureri, dar nu mă lași...
Cocori plecând, de tine-mi amintesc...
poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând nou
Te cred, iubita mea, te-ai săturat
de zbaterile unui gând ce curge,
pe râul ne-mplinirii demiurge,
spre un apus mocnind, îndepărtat.
Nici iarna, ancorată de trecut,
nu reușește,-n luna cea mai rece,
să îți înghețe gândul, să îl sece
de răul ce există, nevăzut.
Îți uită gândul! Chiar de e cu mine,
alungă-l, și-ți trimit un gând mai nou,
c-un alt decor, senin, un alt tablou.
Va fi cu-albastrul zorilor marine,
sau cu al golului alpin ecou,
va fi... cum vrei, doar dorul să-ți aline.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stea cerească
Te modelez transpir
in gând
In gând te modelez
visând
Din albul lut eu te
frământ
Cu mâinile eu frec
pământ
Si ochii albastri ții
sărut
Îți mângâi coapsele
mai jos
Îți mângâi trupul cel
frumos
Tu esti in gândul meu
iubire
Luceafăr îmi esti
dumnezeire
Voi cere voie de la
soare
Să iau o raza lucitoare
Să-ti o asez jos la
picioare
Sufletul să-ti încălzească
Iar inimă îți pun o stea
cerească
Te-as modela din lut
mereu
Asa cum te doresc
doar eu
Să iau durerea de la
tine
S-o pun in suflet doar
la mine
Si te-ncalzesc c-o
sărutare
Tu simți cum inima mă
doare?
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un simplu gând
Mă-ntreb, când îl trimit mereu la tine,
de are formă, aripi sau culoare,
sau: cum se deplaseaz-atât de bine
un simplu gând. Al meu, cum o fi, oare?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar gând
Mă-ntorc cu rănile deschise
în scrijeliri pe trup, de zile,
de nopți, de neîmpliniri promise
înscrise-mi în sângerânde file.
Îmi oblojesc gânduri răzlețe
ce-adun de p-unde-or fi, de ieri
când nu știam că-i bătrânețe;
credeam doar veșnic primăveri.
Plutesc într-un eter mirific
de-opiaceu de endorfină
ce mi-o fac singur; mă certific
propriu călău, singur de vină.
Îmi port tatoo-uri de stigmat
pe carnea ce-am de împrumut
și-o pierd într-un sfârșit... Păcat;
nepregătit, că n-am știut!
Îmi fac din văi circumvoluții
și-mi sap amintiri de visare
să-mi spăl trecutul în soluții
de retrăit, eu, la-ntâmplare.
Nu pot să-mi stăpânesc alunec,
mă prăvălesc în avalanșă
pierzând respir în dulce întunec...
Axfisiat, m-adorm în transă.
Nu mă mai simt, nu mai sunt fizic,
căci nici nu vreau să fiu acum;
doar să rămân etern amnezic...
Pierdut pe drum, pe drum, pe drum...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara de vis
Când vreau să scriu, mă-nalț, ușor, spre nori
cu ochii-nchiși, cu sufletul tăcut,
cu pași treptat grăbiți, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.
Și mi se pare că acolo, sus,
e-o viață care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
și-o port mereu, ascunsă într-un gând.
Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.
Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
și recitesc ce, printre nori, am scris.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restul e tăcere...
Dacă iubești nu îți mai aparții
Exiști doar pentru a mărturisi
Iubitei ce se-ntâmplă și ce simți
De te-nchini iubirii și la sfinți
Dacă iubești cu-adevărat
Ești trist și uneori îngândurat
Nu mai trăiești doar pentru tine
Nu ai în gând ziua de mâine
M-am întrebat într-un trecut
De ce eu te iubesc atât de mult
Am să îți spun cuvinte simple
Eu doar pe tine te am în minte
Tu ești tot ce am mai scump
Minunea mea pe-acest pământ
Ai fost întotdeauna feminină
Așa frumoasă și așa de fină
Tu să pictez m-ai îndemnat
Doar ție la pian ți-am mai cântat
Și când plutim pe-al muzicii fior
Ne place s-auzim cum plâng viori
Când mă iubești și te iubesc
Simt cum pe loc întineresc
Îmi dai motive să trăiesc
Dacă mă lași să te privesc
Și dacă uneori ne mai certăm
Fără ca vreun motiv să avem
Pe loc ne gândim la împăcare
Și vine o sfântă îmbrățișare
Dacă trăiești într-o iubire
Nu te gândești la despărțire
Să trișezi în dragoste, nu-i greu
Doar de regrete urmărit vei fi mereu
Trăiești doar când iubești
În restul timpului nici nu exiști
Și dacă vrei să fi iubit
Atunci iubește în mod cinstit
Vreau să-ți mai scriu un singur vers
Doar când iubești în viață ai un sens
Chiar de trăiești clipe de disperare sau durere
Restul e tăcere...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
De-ai ști, iubita mea, ce tare plouă,
și cum se ceartă norii-acolo, sus,
ai face, ca și mine, tot ce nouă
ne place: s-o privim. Nimic în plus!
Am sta, la adăpostul, casei noastre
și-am urmări cum stropii se iubesc,
în ropote și-mbrățișări măiastre,
cu florile ce par că le zâmbesc.
Mi-aș răsfăța privirile cu tine,
și te-aș apropia de pieptul meu
să-ți simt sărutul buzelor divine
și să ne pierdem într-un curcubeu.
Să știi, iubita mea, când plouă tare,
Eu am, în suflet, raza mea de soare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino-mi în gând
Vino-mi în gând
La ceasuri de seară
Să fim iarăși doi prigoniți
De îngerul blând
Pe ritm de chitară
Din Raiul cu îngeri și sfinți.
Vino-mi poveste
În inima feie
Să scriem romane-n sărut
Mai dă-mi iar de veste
Că-ți sunt odisee
Și-n tâmplă un gând așternut.
Vino-mi ardente
În nopțile triste
Să ard în neștire cu tine
Mișcările lente
Din visele-ți ninse
Să-ți fie iubirea din mine.
Vino-mi poemul
Cu versuri mioape
Pe trup tatuaj permanent
Citește blestemul
Cu litere șchioape
Iubirea ce-o port doar în stern.
Vino-mi păcat
În noaptea-nstelată
Să fiu prigonită din Cer
Tu înger plecat
Din lumea uitată
Iubește-mă-n dulce mister.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa de gând
Călătorești prin gândul meu
Mereu, mereu...
Și te-aș opri să-mi stai o clipă
Să faci din ochii tăi risipă
De-al scânteierilor sărut
Să-mi amintești, din trup tăcut,
Plăcerea vechilor povești,
Să-mi spui, din nou, că mă iubești,
Că iarna, iată, a trecut
Și încă-mi ești.
O clipă doar?
Dar ea trecu
Lăsând în mine urma rece
A glasului ce spune "Nu!"
Pe drumul iernii care trece
Și-n sufletul îngândurat
De tot ce-a fost,
De ce-ai fost tu,
De tot ce-n urmă ai lăsat
Când ai plecat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine
Cu tine in gând adorm
In frigul nopții
Cu tine in gând
Răsar in zorii dimineții
Cu tine in gând
Mă incălzesc
In soarele de iarnă
Cu tine in gând
Privesc pe stradă
Trecatorii..
Si dacă intr-o zi
Voi pierde gândul?
Cum voi putea trai
Făr-a gândi la tine?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de tăcere
Dincolo de tăcere
Se află o lume plină de durere
O lume în întuneric apusă,
Unde visele au încetat să bată la ușă.
Dincolo de tăcere,
Eu te aștept pe tine
Ca pe o rază aurie,
Ca pe o clipă de speranță
În această lume întunecată,
Să cobori dintre nori
Să iubești printre muritori
Să fim doar noi doi
Printre mii de flori
Printre mii de vise
Două suflete închise.
A apus și ultima rază de soare,
Moartea încearcă să mă doboare.
Chiar dacă nu mai am speranță,
Dragostea mă ține în viață...
poezie de Manuel Gabriel Danca (11 martie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi adun gândurile
Când soarele încălzește pământul
Secatuiti de o secetă nebună
Ies afară la tine mi zboară gândul
lmi doresc sa mergem iar de mână
Să alerg prin codru ca data trecută
Si să mă asez pe iarbă cu trifoi
Beau din izvorul cu apă ne ncepueta
Vreau să râdem si să visăm amandoi
Am întins mâna să te prind era tăcere
Doar foșnetul de ulmi m a întrebat
De ce iubesti acum cu atâta durere
Iar cerul mă privea de nori brânzdat
Rază sugubeata printre pomi a apărut
Si mi mângâie chipul cu multă blândețe
Mi alunecă o frunză pe fată ca un sărut
Îmi adun gândurile nu le mai las răzlețe
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de mama
(poezie închinată mamei mele
Maria Tiron)
La tine mamă mă gândesc mereu,
De câte ori durerile m-apasă,
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum îmi zâmbeai,
Chiar și atunci în clipa de durere.
C-o lacrimă, furiș, mă mângâiai,
Cu sufletul și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin
Duioasă mamă, să-mi răzbun necazul,
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie obrazul.
La tine mamă, doruri de se frâng
Tu știi să le acoperi cu tăcerea,
La tine mamă, gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.
La tine mamă astăzi mă închin,
Icoană sfântă-a sufletului ramă
Și gândul rătăcit de tine-mi este plin
Și cât de dor, îmi e de tine mamă!
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tine, mamă...
La tine, mamă, mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar și atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiș, ne mângâiai,
Cu sufletul... și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin.
Ca tine mamă... să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.
La tine mamă... doruri de se frâng,
Tu știi să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Eu la margine de gând
Plouă în neștire azi, toamna plânge pribegind
Fă-mi din frunza ta un cufăr, să-nchid lacrima si un gând.
Ca să nu mai strâng la sân doar tristeți și amăgiri
Toamnă lacrimă de gheață, sufletul nu-mi rătăci.
Eu la margine de gând, visele le-am semănat,
O speranță să răsară, și cu lacrimi le-am udat.
Și o clipă de tăcere, răsădit-am lângă-un gând
Azi mă pierd cu înserarea, să prind visul rătăcit.
Ziua bună, toamna mea, cu tristețea te aștept,
Stai alăturea cu mine, spune-mi unde ti-am greșit?
Tu nu știi că iarna vine, singură-s azi și mi-e frig,
Și cărările din frunze, pentru mine-au dispărut?
Am fost doar un vânt pribeag, pe un țărm la malul mării,
M-ai lăsat pe un câmp pustiu, pașii mei au rătăcit.
Valuri-se întorc la mal, eu unde să mă întorc,
Azi, distrusă și tăcută, unde oare să m-ascund?
Gândurile mele toate, devenit-au amintiri
Viața curge înainte, tot mereu către amurg.
Cu regret te-treb pe tine, plâng degeaba si oftez,
Ce-ai avut viață cu mine, de mi-ai dat cruce să port?
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele cu gând
Învăț de-o viață, dar nu îmi ajunge
Să deslușesc ceva din Univers
Și, ce nu pot cu mintea a străpunge,
Încerc să învelesc, acum, cu vers.
Mi-e greu, când gândul zboară printre stele,
Să îl opresc doar să privească-n jur,
Iar el trimite gândul său la ele
Continuând al galaxiei tur.
E tatăl gândurilor infinite
Fixate-acum prin stele, în rețea,
Sunt singure, pierdute, irosite,
Și poate-i prea târziu a le-aduna.
De-aceea, eu, în nopțile senine,
Încerc să aflu, doar cu mintea mea,
Cât pot de mult. Iau gândul lângă mine
... Și sufăr când mai cade câte-o stea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!