...și va fi dragoste
stau pe genunchi și-i spun lui Dumnezeu
că o să plec
respir sacadat
uneori
mă întorc în timp și mă ascult
spun în gând Tatăl nostru
sperând că-n următoarea clipă
voi fi altfel
mai mult decât atât
voi ști unde se tot duc oamenii
în pământul de sub pământ
sau în cerul de sub cer
voi ști sensul multor lucruri
pe care cu bună știință
le-am ignorat
voi împărți sfârșitul lumii
în cioburi
câte unul pentru fiecare
nu voi fi trist
din lumea mea se va naște
o altă lume cu un singur rege
supus sufletului
... și va fi dragoste
și va fi dragoste
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre știință
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșitul lumii
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre naștere
- poezii despre monarhie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
... și va fi dragoste
Stau pe genunchi și- i
spun lui Dumnezeu
că o să plec
respir sacadat
uneori
mă întorc în timp și mă ascult
spun în gând Tatăl nostru
sperând că-n următoarea clipă
voi fi altfel
mai mult decât atât
voi ști unde se tot duc oamenii
în pământul de sub pământ
sau în cerul de sub cer
voi ști sensul multor lucruri
pe care cu bună știință
le-am ignorat
voi împărți sfârșitul lumii
în cioburi
câte unul pentru fiecare
nu voi fi trist
din lumea mea se va naște
o altă lume cu un singur rege
supus sufletului
... și va fi dragoste
și va fi dragoste
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii a mea...
fii a mea domniță dragă,
fii a mea, nu întreba,
de te vreau o viață-ntreagă,
de mă vrei nu spune ba
te voi scrie între pagini,
versuri am să-ți dăruiesc,
tu vei ști a mele patimi,
tu vei ști că te iubesc
fii a mea în noaptea asta,
lasă trupu-ți să-l mângâi,
lasă mie clipa asta,
să îmi fie ca dintâi
te voi așeza în gânduri,
îți voi da un loc al tău,
îl voi lua printre mormânturi,
unde am să dorm și eu
fii a mea și niciodată,
n-am să spun, să povestesc,
voi fi mutul ce te iartă,
vei fi taina ce-o poftesc
te voi pune între stele,
toate care le-am iubit,
ai să strălucești cu ele,
clipele ce le-am trăit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre iertare
- poezii despre gânduri
Forma morții
ziua în care mor oamenii
are forma unei lacrimi
este cea mai scurtă
zi de pe pământ
vine dar
nu se știe când
mâine poate fi o altă zi
în care
voi găsi răspunsul
și o voi numi
după numele tatălui meu
încrustat pe marginea
ultimei lacrimi
dintr-o clipă numai a lui
apoi îi voi face
un transplant de timp
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre viitor, poezii despre transplant sau poezii despre superlative
Poate că... odată
când voi uita ce-i viața și voi privi-n pământ
voi ști că-i timpul pentru despărțire
și-o ultimă suflare mă va purta din gând în gând
privi-voi cerul ca pe-o mamă bună
ce m-o lua la pieptu-i să mă adoarmă
și verdele ca pe o mantie-împărătească
în care mă voi regăsi an după an
voi săruta gura de aer ce-n cerul gurii mi s-o culcuși
și ultima mireasmă o voi lua la drum
să mă petreacă de voi trece pragul
și să o las în loc de rămas bun
vă văd, v-aud, dar nu pot să v-ajut
eu timpul mi l-am tors cum am știut
mi-s urmele o ceață prefirată
și cel ce-am fost se toarce ca un fum
odată. în trecut sau poate-n viitor
am fost sau voi fi parte din întreg
dar încă nu e prag născut să mă oprească
și m-oi intoarce... umbră într-un colț de cer
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gură, poezii despre verde, poezii despre trecut sau poezii despre sărut
Voi ști
Voi ști că vin la Tine, Doamne
Voi ști că ești cu mine iar
Voi ști că Tu ești cel ce-mi spune
O rugăciune este-un har.
Voi ști că n-ai plecat departe
Că numai eu nu Te-am văzut
De-atâta plâns și întristare
Mi-a fost și sufletul căzut.
Mă ia de mână, Doamne, acum
Să mergem amândoi pe drum
Mă ia de mână, nu mai sta
Ca să mă pui la dreapta Ta.
Să fiu cu Tine împreună
Și să privești la chipul meu
Să-mi pui luceferii în mână
Și dragostea de Dumnezeu.
Să Te cunosc cum nimeni alta
La umbra Ta să odihnesc
Să-Ți spun apoi cutremurată
Isuse, Doamne, Te iubesc!...
poezie de Adriana Cristea (18 aprilie 2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre odihnă, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre cunoaștere sau poezii despre Dumnezeu
Te voi iubi
Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare și pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.
Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.
Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.
Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.
Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi și când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri și șoapte,
Te voi iubi... când mă înveți să zbor.
Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă știe,
Te voi iubi... și-apoi am să te fur.
Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi și voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.
Te voi iubi-ntr-o noapte de beție,
Te voi iubi... mărturisindu-ți trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre hârtie, poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre seară sau poezii despre plajă
Dragoste tarzie
Iată, e timpul să plec!
Ca toți nefericiții lumii de jos,
voi lua cu mine doar singurătatea.
Când voi trece peste înțelesul
ultimului stih,
cu o vorbă de duh voi plăti
prima vamă,
voi trage după mine zările,
pe care le voi zăvorî
cu ceea ce-ți plăcea ție cel mai mult;
cu lacătul care a închis pentru
totdeauna dragostea noastră
târzie, dar frumoasă și caldă
și nu de puține ori chiar toridă.
Ci tu, să-mi aduni umbra
din pulberea vremii,
în ștergarul cu aromă de busuioc
și-n loc de candelă,
să aprinzi în fiecare zi,
un gând tainic a tot ce-am fost
și a ce n-am fost.
Poate așa mă voi mântui!
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre singurătate, poezii despre plată sau poezii despre mântuire
Eu voi veni...
Eu voi veni la tine-n vis
Voi desfăta a ta făptură,
Cu vraja trupului învins,
Ce arde-ncet sub a mea gură.
Eu voi veni ca somnul lin
Și voi întra tiptil în tine,
In orice fibră, - să-mi alin,
Iubirea clocotindă-n mine.
Eu voi veni în al tău gând,
Mă voi prelinge prin ființă,
Voi urmări surâsu-ți blând
Și-ți voi jura pe veci credință.
Eu voi veni, te voi striga,
Te voi chema în altă lume,
Cu sfere noi te-oi intriga
Și universuri fără nume.
În lumea ce te voi chema,
Va fi mereu numai a noastră
Prin constelații vom zbura,
Tinzând spre zariștea albastră.
Eu voi veni, nu va fi vis,
Va fi poveste-adevărată,
Tu să m-aștepți și-necuprins
Ne vom topi ca altă dată.
poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre promisiuni, poezii despre constelații sau poezii despre albastru
Romanța stâncii de bazalt
Să nu mă întrebați nicicând
Cum am trăit
Căci n-am să spun,
Nu veți afla
Trăirea mea
Și, neștiind, nu veți putea trăi așa
O viață-ntreagă
De trăit
Și fericit.
Cum am iubit?
Nu spun și nimeni nu va ști
Că am iubit neîncetat
Și am privit, în nopți senine spre o stea
Ce-a fost a mea,
Dar nu vă spun și nimeni
Nu va ști.
Nu cred că ați putea și voi,
Ca stânca-n apele puhoi,
Să rezistați necontenit
Și nemișcați
În timp ce apele, prăpăd,
Se-agită,
Urlă,
Vă lovesc,
Și vor din voi, în lumea lor,
Ce nu le dați
Și n-ați voit
Să le cedați
Dar nu, nu cred că ați putea
Să fiți voi stânca ce-a căzut
Din locul ei
Din munte-nalt
Și s-a jurat
Să fie stei
Sub greu asalt,
Ca stâncă dură din bazalt.
N-am să vă spun cum am trăit
Dar spun,
Așa,
Doar pentru voi,
C-a fost frumos
Tot ce-am făcut,
Tot ce-am iubit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre frumusețe, poezii despre fericire sau poezii despre apă
Senin
Va fi un timp senin, un timp de imn.
Cu gestul meu voi linia văzduhul
și voi rosti doar vorbe fără pată.
Voi spune "cer, "izvor",
voi spune "soare"
și "lacrimă" și "muzică" și "dor".
Va fi un timp în care amintirea
Masacrului nu mă va mai atinge
Decât cu adieri de Poezie
cum, uneori, și sângele adie.
Din tot ce-a fost cândva promiscuu,
Doar sacrul va rămâne și-am să cânt
Contrastele iertate, iertătoare.
Voi spune "cer", "izvor",
Voi spune "soare",
și va fi cer, va fi izvor și soare
în jurul meu și-al lumii. Voi lăsa
vocalele să-și regăsească nimbul.
Va fi un timp sonor, un timp de nimb,
Un timp solemn și pur,
Un timp de imn.
Și va veni odată timpul. Timpul!
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre muzică, poezii despre imn, poezii despre dor, poezii despre amintiri sau poezii despre Soare
Am sa gresesc
Daca am sa gresec?
O sa ma mai opresc?
Daca am sa iubesc
Oare,ma mai opresc?
Nu voi mai fi trist?
Inima,nu-mi va mai fi chist?
Nu voi mai trai?
Oare, voi muri?
Si, nu voi mai plange?
Voi spune mi-ajunge?
Voi avea fericire?
Sau,e doar iubire?
Voi vrea sa plec departe?
Ca pasarile toate
Voi fi eu langa tine?
Ve fi,tu,langa mine?
poezie de Alexandr Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
Daca as sti
Dacă aș ști că-n loc de soare
Ar fi un bec strălucitor;
Dacă aș ști că-n loc de lună-i
O farfurie peste nori;
Dacă aș ști că-n loc de nouri
Sunt turme mici, turme de oi
Aș ști că-n fiecare zori de ziuă
Că viața nu-i pentru noi doi.
Pământul eu l-aș părăsi
M-aș îndrepta spre soare
Dacă aș ști că tu nu știi
Când nu te văd mă doare.
Misterul mării cea sărate
În care amintirea vieții zace
Ar fi mult mai ușor de răscolit
Dacă aș sti că nu m-ai părăsit.
În fine, dacă-aș ști că-n lume
O alta nu va exista,
Voi ști că toate sunt pe bune
Că doar tu ești aleasa mea.
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre existență, poezii despre becuri sau poezii despre Pământ
Să mă mir singur de gesturile mele cele mai simple, cum ar fi faptul că stau de vorbă cu un necunoscut. De emoțiile mele cele mai firești... De clipele cele mai tandre, ca aceea când îmi privesc soția care doarme lângă mine și mă întreb ce o fi visând. Și, dacă voi fi singur în pat, mă voi apropia de fereastră, voi privi cerul și voi ști că singurătatea este o minciună Universul îmi stă alături.
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Ziua de mâine"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate de Paulo Coelho despre superlative, citate despre soție, citate despre somn, citate despre singurătate, citate de Paulo Coelho despre singurătate, citate despre minciună, citate de Paulo Coelho despre minciună sau citate despre căsătorie
Renaștere
ascunde toate cadourile
ascunde toate poveștile de dragoste
ascunde toate amintirile vesele
lasă să plouă toată tristețea lumii
pe ramurile copacilor din grădina Paradisului
prinde-mă de mână
atât cât să nu-mi fie frică
nici de mine, nici de tine
am să-mi spăl fața în apele limpezi ale realității
am să mă reconstruiesc
din dimineți noi
voi parcurge
o altă nemurire
voi păstra o altă amintire
mă voi contopi cu noaptea
mă voi contopi cu ziua
voi aluneca de pe un val pe altul
spre câte un mal
unde voi îngropa câte o parte din mine
într-un târziu
împăcată
îmbrăcată
cu cea mai frumoasă
și aleasă rochie de mireasă
o să-mi îmbrățișez strâns
toată liniștea
poezie de Codruța Vancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre rochia de mireasă, poezii despre realitate, poezii despre rai, poezii despre povești de dragoste sau poezii despre ploaie
Pentru tine...
Îți voi împrejmui grădina sufletului
cu trandafiri albi,
sălbatici
cățărători,
nimeni să nu te rănescă
prin cuvânt.
Ca să știi că sunt mereu
lângă tine,
din loc în loc voi pune
câte unul galben,
pază peste
cei albi.
Îi voi stropi
cu lacrimi de bucurie
și voi răsădi printre ei
dragoste.
Aș ruga toamna vieții
să-i lase înfloriți
pentru totdeauna.
Dacă și numai dacă
ar începe să-și scuture floarea
de tristețe,
voi face un parfum
din ei
și- l voi numi
petale de suflet.
poezie de Angelina Nădejde (4 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre trandafiri, poezii despre toamnă, poezii despre galben sau poezii despre cuvinte
Menire
Nu pot cuprinde-ntreg pământul
Și toată-nvățătura lumii n-o voi ști,
În biblioteci închis va sta cuvântul
Ce-a căutat răspuns la tot ce-nseamnă a fi.
Eu nu voi ști de ce mi-a fost menirea
Să fiu iubire și lacrimă și zbor,
Prin lume rătăcind să caut moștenirea
Ce strajă fi-va-mi, cu ochii s-o măsor.
poezie de Lavinia Bud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre moștenire sau poezii despre biblioteci
Față în față cu mine
azi stau față în față cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună și
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră
azi voi învăța cât
să dau vieții
cât morții și cât să
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur
poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toți rătăciții pământului
și când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe
departe...
poezie de Teodor Dume din Cartea: Devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre minciună, poezii despre adevăr și minciună, poezii despre adevăr sau poezii despre acasă
Quiproquo
Azi nu-ți spun decât că te iubesc...
Dar cât timp te voi iubi nu știu -
Mâine, noul meu roman pe care-l scriu
Poate nu voi mai fi dornic să-l sfârșesc...
Dar cum eu voi fi-ntregit de tine,
Marea bucurie de-a mă ști iubit
Va lungi romanul meu la infinit
Numai dacă tu mi-l vei citi la fel cu mine...
Dar tu, vai!...
Nu-mi vei citi decât o filă -
Prima filă -
Fila cu-al tău nume,
Care va produce oarecare vâlvă-n lume,
Ca o nouă prorocire de Sibilă...
Eu, în schimb, mi-l voi citi mereu,
Până ce,-ntr-o bună zi,
Eroina din romanul meu va-nnebuni -
Și cuminte voi rămâne numai eu!...
Iată!...
Eu ți-am spus tot ce gândesc...
Dar tu, dacă crezi că știi ceva mai mult,
Spune-mi tot ce știi -
Că eu te-ascult...
Poate-mi voi sfârși romanul,
Fără să te mai iubesc!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (octombrie 1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre lectură, poezii despre infinit sau poezii despre bucurie
Poate... continuare
Am adormit și am uitat
de unde am venit aici,
cred că am plâns cu lacrimi mici
de-acolo de-unde am plecat.
O să adorm cândva și-aici
și voi fi sigur dezlegat,
de ceea ce mă simt legat
cu funii pline de sclipici
Voi păși în altă lume
și nu voi ști ce am visat,
să rostesc făcând și glume
Voi fi din neguri luminat
fără umbrele postume
și de alt soare încântat.
sonet de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre uitare sau poezii despre lumină
Unde mă voi duce ?
nu sunt alesul și nici singur
nu mă voi chema
risipa nu-ntr-adins mă știe, nici harul
urma mea prelinsă-n vaietul lumii satului românesc
mă va naște din nou, din același părinte
din același sunet
ce mă voi face când
asfaltul va înveli ca o epidermă a diavolului toate satele?
Unde mă voi duce să mor ultima oară?
Nu sunt singur în exilul dezrădăcinării cum nici răul
nu-i perfect
Am vietăți cu mine mai multe chiar decât Noe
unde să le duc, cine-mi arată că susul e sus
și că noaptea-i aproape
?
Speranța, hristica respirație
abia îmi învață numele sau
mi-l pierde-n dâra nechemării
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre sunet, poezii despre perfecțiune, poezii despre draci, poezii despre animale sau poezii despre România