Te rup din mine,ieri...

Te rup din mine, ieri, atat de calma si tacuta
Ma rup din tine, azi, la fel de calma si de muta
Ingenunchez pe marul lui adam si ti l-as frange,
De as putea opri aceasta rupere, cu sange

Ma dori atat de crancen, in aripa,
Ma dori in ieri, ma dori in fiecare clipa...
Iar ochii tai devin atat de mici si grei
Incat acum nu mai incap nici c-un pantof in ei

Hai spune-mi tu de-i drept, si daca vrei
Vom face dragoste in zece, nu in trei
Ne vom destrabala in baie, pe masina de spalat,
Si-n dormitor,(jos pe covor)ca-i indicat

Ironic zici? Habar n-ai tu ce se ascunde aici
Cata durere... sa fac plici
Dar nu te iert, te rup in continuare
Si ca sa nu te strici, cand termin jur ca torn si sare

poezie de Cătălina Stănescu
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai atat de aproape

Stai atat de aproape
Ca au inceput sa se amestece visele,
Nu mai stiu, daca gustul din gura mea,
E de la marul din mana ta
Sau …?

Stai atat de aproape
Ca imi doresc sa fiu sarut,
Sa-mi pot atinge sanul drept
Si alunita, din coltul guri tale.
Zambesti tu sau eu?!

Stai atat de aproape
Ca tremurul maini tale obosite
Imi sopteste poezii de amor,
Ca tineretea trupului tau,
Devine tineretea mea
Si …?
Am inceput sa te iubesc.

poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram atat de liber!

Ea imi spuse:
iubitule, matasea are culoare
culoarea are gust de miere
mierea este soare
soarele este intuneric
eu, numai eu spun:
acestea nu sunt vise!
intinde mana, sunt aproape
piramidele ascunse sub pleoape
priveste pana-n fundul pamantului
si daruieste-ti sufletul!

eram atat de liber
cand Ea care ma intemnitase
mi-a spus:
poti sa pleci daca vrei…
eram atat de liber
incat am spus:
raman!

poezie de Alin Micu
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probabil universul nu este nici finit nici infinit, cuvintele finit sau infinit fiind doar expresii care nu vor sa spuna nimic. Daca nu poti sa-ti imaginezi finitul sau unfinitul, dar nici ceva nici-finit, nici-infinit, lucruri care sunt atat de elementare, atat de simple, incat ar trebui sa fim creati astfel incat sa le putem intelege, ce putem face altceva decat sa nu mai gandim?

Eugene Ionesco în Însinguratul
Adăugat de Dumitrascu Stefania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea care duce spre fericire este uneori atat de ingusta, incat pe ea nu incap doi, daca ei nu formeaza un intreg.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enghidu

A murit Enghidu prietenul meu
care ucise cu mine lei.
I

Priveste-ti mainile si bucura-te, caci ele sunt absurde.
Si picioarele priveste-ti-le, seara, drept cum stai, atarnand spre luna.
Poate ca sunt mult prea aproape ca sa ma vezi,
dar si aceasta e altceva decat nimic.
Ma voi face departare, ca sa-ti incap in ochi,
ori cuvant, cu sunete de marimea furnicii,
ca sa-ti incap in gura.
Pipaie-ti urechea si razi si mira-te ca poti pipai.
Pe mine insumi ma dor, in scurta trecere.
Mi-am intins privirea si ea a intalnit un copac,
si el a fost!
Umerii priveste-mi-i, si spune-ti ca sunt cei mai puternici pe care i-ai vazut, dupa iarba si bivoli,
caci fara pricina sunt asa.
Cu ei mut departarea, ca pe un sac de piele
la moara de vant.
De-aceea cand ma ard in strafundul ochilor
niciodata atinsele de mine lumini,
suava durere albastra-mi intind peste crestet
sa-mi tina loc de cer.
Si daca ma dor pe mine insumi, cu rauri,
cu pietre, cu o dunga de mare,
atat cat sa-mi fie toate un pat,
totdeauna neincapator gandul meu
in vesnica crestere, o, n-am sa stiu ca si tu
te dori pe tine asemeni, si nu sunt eu acela
cu care vorbesc!

VI

Eu mor cu fiecare lucru pe care il ating,
stelele rotitoare ale cerului, cu privirea;
fiecare umbra pe care o arunc peste nisip,
sufletul mai putin mi-l intinde; fiecare lucru
il privesc cum as privi moartea, rareori
uit aceasta, si-atunci, din nimic fac dansuri
si cantece, imputinandu-ma si smulgandu-mi
bataia tamplelor, ca sa fac din ea
coroane de mirt.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima de roua

Nu stiu cand vantul
m-a atins cu mangaierea lui…
Nu stiu cand tu,
steaua mea cazatoare,
ti-ai lasat culoarea
in sufletul meu.
Nu stiu cand merele domnesti
si-au copt aroma pe buzele mele
iar tu ai cules-o
ca o himera ratacitoare.

Nu stiu de esti rasarit sau apus,
sarut sau durere,
necuvant sau iubire,
tacere au adevar.
…dar stiu
ca ma cauti
in fiecare dintre cerurile tale
atat de inalte
incat ceilalti nu pot intelege
ca DOAR NOI
putem visa acolo...
…dar stiu
ca soarele se aprinde
pentru ca intunericul din noi
sa devina mirarea primului sarut,
pentru ca verdele frunzelor
sa se raspfranga in apa ochilor tai,
pentru ca nespusele inca vorbe
sa atinga infinitul.

Nu stiu daca esti azi sau ieri…
Sau MAINE… care inseamna mereu
prezenta ta ce ma simte
ca pe o lacrima de roua
pe buzele
unui trandafir alb.

poezie de Lelia Mossora
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliac alb

Adieri de suflet
pe fire de liliac alb…
Gustul buzelor tale
uitat pe o margine de vis…

Nopti cu stele
atat de calde
incat ploua
cu liniste…

Si …
atat de albe
incat chipurile noastre
par scanteieri
pe o catifea albastra.

Mirare in ochi,
chemari in tacere,
tremur pe pleoape…
maini intinse
spre trupuri
cu miros de verbina…

Asteptare…

Clipe prelungite
cu dor,
cu durere,
cu sarutari,
cu secunde
ce devin
tot mai des…amintiri…

Clipe care trec,
clipe care isi ard ecoul
in gesturi
de ieri,
de maine…

Adieri de liliac alb
pe suflete
ce se apropie obsesiv
de cifra… 1.

poezie de Lelia Mossora
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe

Atat de departe
si totusi in mine,
Esti in sufletul meu,
Dar mi-e dor de tine...
Inchid ochii si te pot vedea,
Te simt, dar imi lipsesti
Si chiar de te-as chema,
Nu vii acum la mine.

Asi vrea sa pot opri
pentru o clipa timpul,
Sa zbor spre-a ta fiinta,
Si sa te privesc...

Nu mai exista nimeni
Doar numai tu in mine
Pentru a te-atinge o clipa,
In mine ratacesc.

Si alerg si cut,
Si totul in abis,
Oricum tu etsi departe,
Desi la mine-n vis.

Si zborul meu se frange,
Desi nu te privesc,
Oricum sunt langa tine
Si simt ca te iubesc.

poezie de Anna Panovici din Clipe (15 februarie 2007)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complicat

Atat de multe locuri
Abunda de frumos,
Atat de multe chipuri
Ce ma fac curios,
Atat de multe fete
Cochete, minunate,
Si as alege una
Dar parca nu se poate.

Atat de multe ganduri,
Ma lupt sa inteleg,
Ce-ar trebui sa-mi placa,
Ce-ar trebui s-aleg?
Prea mult in asteptare
Am stat, ce-am rezolvat?
Caci sa aleg imi pare
Chiar si mai complicat.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum de e posibil sa imi simt inima atat de grea cand ea e atat de goala?

Anna Todd în Nimic mai putin
Adăugat de Bogdan Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie pentru mamă

Nu e viata atât de tristă
Precum ţi se pare ţie
Hai sa faci pace cu moartea
Şi din moarte viaţa învie.

Nu e viaţa atat atat de tristă
Ştiu că te-ai cam săturat
Dar o viaţă fără lecţii
Oare ai fi preferat?

Nu e viaţa atât de tristă
A fost şi a mea la fel
Dacă credinţa persistă
Capeţi mari puteri de Zeu.

Nu e viaţa atât de tristă
Roagă-te pentru lumină
Ştiu ca durerea insistă
Roagă-ti Zeii, cere milă.

Nu e viaţa atat de tristă
Tristă e inima ta
Dacă n-ai credinţă-n suflet
Omu-i trist şi viaţa-i grea.

Nu e viaţa atat de tristă
Câte în Cer atâtea în viaţă
Dac-ai crede un pic mai mult
Ai privi de sus la viaţă.

Nu e viaţa atat de tristă
Precum a fost viaţa ta
Dacă Moartea îţi vrea viaţa
Ridică-te, spune DA!

poezie de Nicoleta Petre (30 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Pe ce Te-am cunoscut? Nu Te-am vazut
Si nu Te-am auzit; dar am stiut
Ca Tu erai Acela… N-am simtit
Nici falfairea hainei; neclintit
Era in casa totul si inecat
In bezna, cand deodata s-a miscat
Ceva, dar n-am stiut: in mine fu
Miscare, sau in juru-mi. Stiu ca Tu
Ai fost Acela. Nu, n-ai stralucit
In slava mare, nici nu Te-ai ivit
Sa-mi dai sa-ti pipai urmele de cuiu.
Dar Te-am simtit si n-as putea sa spuiu,
Cum ai venit si iarasi, cum Te-ai dus.
Simteam ca o putere de nespus
Ma-nvaluie, rapindu-mi suflul tot
Al vietii in varteju-i. Cum nu pot
Sa scriu, pe ce Te-am cunoscut? Orbit,
Tot sufletul imi tace ca un schit…
Pe ce cunosti ca-i zi, chiar de nu vezi,
Si stii ca-i noapte, chiar daca veghezi?
Putea-voi sa gasesc vreun de-al Tau,
Cand gandul, ametit, se pierde-n hau,
Si-n minte-abia de pot sa-l mai cuprind?
Ce punte pana la Tine voi sa-ntind,
Pe care Tu sa vii, senin in jos?
Eu te-am simtit asa de luminos
Ca n-am putut sa vad. O vreme-am stat
Cu ochii-nchisi ca moarta. Nemiscat
Ai stat si Tu in mine, undeva,
Si eu in Tine. Dragostea era
Aceasta neclintire? Nu mai stiu…
Dar mi se pare lumea un pustiu
Si ziua, intuneric nesfarsit,
De cand in noapte, Doamne, Te-am simtit,
Atat de-aproape. Dragostea era?
Stateam pierduta-n Tine, undeva,
Invaluita cald in Dumnezeu …
Si Tu erai in mine, Doamne-al meu!

poezie de Zorica Zlatcu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost o vreme...

A fost o vreme in vietile noastre,
Cand inimile ne erau astre,
Si vietile ne erau nori de margean,
Iar acum, atat de banal, ne desparte-un ocean.

A fost o vreme si pentru noi,
Cand ne-aratam unul altuia goi,
Ne sarutam pe gura cu foc,
Si luam viata ca pe un joc.

A fost o vreme cand in ger si viscol taios,
Eram langa foc, ofrandele Zeului Eros,
A fost o vreme cand sub lună plina de Mai,
Eu te iubeam, tu ma iubeai.

A fost o vreme ce nu va mai fi,
Si va fi o vreme cand noi vom muri,
Iar sub astre vor mai ramane,
Doar poemele noastre.

Dar va fi o vreme si pentru noi,
Cand amintirile vor deveni strigoi,
Iar prezentul, iubirea mea, ni se va parea firesc.
Atat timp cat nu vei uita, ca eu
TE IUBESC!

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am decat o singura dorinta, si întreaga mea fiinta si toate puterile mele tintesc spre implinirea ei. am dorit-o atat de multa vreme si atat de neclintit, incat sunt convins ca se va implini.

Emily Bronte în La răscruce de vânturi
Adăugat de cris
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ar fi daca lumea s-ar termina maine, dovedindu-ne ca ne pierdem vremea cu totii, muncind atat de mult si dormind atat de putin?

Anna Todd în Inainte de noi
Adăugat de Bogdan Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intreaba Universul

Intreaba Universul, dragul meu,
Pe ce poteci am alergat cu gandul,
Sub ce coroane de copaci am stat,
Pe umbrele de frunze tremurand a frica.
Intreaba soarele, iubirea mea,
Prin ce gradini mi-am lasat lacrimi,
Cate petale am intristat cu ele,
Si cata sare-am pus in frumusetea lor.
Intreaba iarba verde plina de suras,
De cate ori eu am calcat pe ea,
Cu pasii repezi reci si tremurand,
Sa prind macar parfumul tau din par.
Intreaba luna ce-mi era un bisturiu,
In ochii prinsi cusuti de stele,
Ce refuzau sa vada stralucirea lor,
Atata timp cat tu lipseai din ele.
Intreaba pietrele batrane,
De talpile ce-au fost pe ele,
Cata furtuna si fuga au simtit,
In diminetile cand alergam sa te gasesc.
Intreaba norii ce mi-au stat in spate,
Atat de grei si plini de teama,
Cand trupul meu era atat de strans,
Un ghem de gheata in plina vara.
Intreaba Universul, dragul meu,
Daca si-acum te caut,
Si poti afla usor raspunsul,
Din tot ce-atingi, din tot ce vezi,
din vise ce-ti saruta somnul.

poezie de Adelina Cojocaru (29 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In doi

hai sa faurim o lume in doi,
sa fim in ea numai noi,
sa nu lasam in ea
decat fericirea, nimic altceva.

asa ne-am simti bine numai noi doi,
sa nu fie nici zmei, nici eroi,
sa nu trebuiasca sa lupt
cu fosti inamici din trecut.

hai sa cladim acum temelia,
cand ne stapaneste doar veselia,
si daca o construim indrazneata
ne va fi cea mai buna fortareata.

nu spune nu inainte sa vezi
ce se ascunde in ochii-mi verzi,
da-mi o speranta numai atat,
sa pot sa rezist si sa lupt.

poezie de Florin Deroxas
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atat

Simte mana rece peste sanii tai
si gura dulce de pe gat
inconjurata de vapai
si-atat.

Simte buza calda ce coboara peste trup
si mana mea cea suava cat de cat
si clipele din rai parca se rup
si-atat.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare e chiar atat de simplu?

Oare e chiar atat de simplu?

E ciudat, sa fi un artist,
Dar sa nu mai poti crea nimic;
Sa fi un poet,
Dar sa nu-ti mai gasesti cuvintele.

E ciudat...Dar, asta simt acum,
Nu mai pot gasi o cale de a lupta,
De a fi cine am fost;
Si in acelasi timp cine am ales eu sa devin.

Sunt nimicuri, care pot deveni un colos;
Timpul si spatiul
Au ajuns sa se rezume, uneori, la prea putin
Iar alteori, sunt exagerate,
Atunci cand sunt masurate cu inima larg deschisa;

Nu pot spune ca e greu,
Dar nici usor nu e,
Cateodata, viata se joaca, se amuza
Te ingroapa, pentru a te reinvia,
Pentru a-ti reda sclipirea ulterioara;

Sti cum e sa simti maturitatea ca pe o nevoie?
Sa-ti doresti sa fi puternica,
Sa nu mai fie sensibilitatea o problema, o boala
Ceva ce trebuie ascuns?

Iar intr-o zi sa constati cu seninatate
Ca esti mai puternica, mai putin naiva,
Mai mult cum vrei sa fi...

Oare e bine asa?
Oare daca nu mai suferi la fel de mult
Inseamna ca esti fericit?

Toata lumea are ceva de spus...
Dar poate daca ar reusi sa pastreze o clipa tacerea,
Ar vorbi putin sentimentele;

Eu i-as aprecia mai mult...
Ador sinceritatea, ador sa traiesc inconjurata
De sentimente, de lucruri simple;

Dar oare e la fel de simplu sa le gasesc,
Sa le am, sa ma bucur de ele?
Oare?

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dupa cum in lumea naturala fiinta zoologica se mladiaza cu atat mai putin cu cat e mai tare, tot asa, in lumea sociala, omul, cu cat e mai puternic, cu atat sa mladiaza mai putin, cu atat are posibilitatea de a face el, schimbari in acest mediu. Si, fiindca omul s-a emancipat mult de mediul natural, problema adaptarii lui si, deci, a fericirii lui se pune mai ales pe terenul social.

citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!