Aluzie la colesterol

La o vecină merg a-i cere
Nişte ouă, dar sunt rele...
El, c-o sadică plăcere:
- Ia-le atunci pe ale mele!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Moşule, să-mi faci cadou
Un Merţan, de Anul Nou
Şi o vilă cu piscină
Pentru... noua mea vecină.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Moşule, să-mi faci cadou
Un Merţan, de Anul Nou
Şi o vilă cu piscină
Pentru... noua mea vecină.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dowloading

Merg pe uliţă merg merg merg
merg merg merg uite un capac
merg aud un claxon
am intrat în buruieni
Merg prin buruieni merg merg merg
merg merg merg merg iau o floare
merg mi-e cald
dau de asfalt iar
merg puţin pe asfalt merg merg merg
am traversat
am călcat un melc
merg merg merg
opa am ajuns la tine.

poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou proiect

Invazia-i de "dânsa" şi se cere
Orice proiect de lege repectat...
Sunt mulţi bolnavi (cronici, parol) de lene,
Însă proiectul abia e promulgat.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea din jur

În noaptea din jurul meu
Degetele îmi sunt lumină.
Îmi sorb sentimentele
Ca pe o cană de cafea cu aromă
De ciocolată.
Neuronii se întind
Ca nişte melci lipicioşi
Cu sparte cochilii.
Îi simt cum trec prin porii sufletului meu,
Le aud ecoul sentimentelor
În labirintul în care
Culorile se îmbrăţişează.
Acolo îmi caut liniştea,
Acolo este ghidul inimii mele.
Îngerii au plantat fulgi albi
Pe braţele mele.
Nu-mi mai trebuiesc globii oculari!
Sunt oar cercuri care se rotesc
În jurul unui punct.
Oh, orb, alunec în lumină
Şi dispersez întunericul,
Modelez iubirea
Şi devin înger...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Re-naştere

Mă nasc acum întâia oară,
Carne din lutul pământesc
Şi îngeri vin să-mi dea sărutul
Pe aşternut dumnezeiesc.

Săruturi fade cad în umbre
De sângeri şi de chiparoase...
Voi vreţi să trec nepăsătoare
Către întinderile-albastre?!

Vin să-mi alunge suferinţa
Cei dragi, în alte lumi plecaţi,
Merg spre nuntire cu divinul...
Nu plângeţi, nu vă întristaţi!

Plec să îmi caut întrupare
În dulce duh, cu Dumnezeu,
Căci doar în pace şi credinţă
Voi fi acelaşi suflet, eu.

Mi-e sufletul nemărginire,
Clopot şi taină... Te-am găsit,
Oh, Dumnezeu credinţei mele!
De-acum sunt iarăşi mântuit...

Re-naştere în trup de stele,
Cu infinitul cununat,
Sunt OM! Furtuna vieţii mele
În trupuri noi m-a întrupat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, când tac şi privesc în gol, indiferent de împrejurare, cînd nu spun nimic nici în afara mea, nici în mine, mă cert în gândurile mele cu o altfel de "eu", caut să o înţeleg pe aceea, să o consiliez, s-o descopăr, într-un mod cât mai corect posibil. Şi atunci lumea aceea pare fără sfârşit şi fără egal, nu mai ştiu ce iubesc în ea şi ce nu, nu mai ştiu ce se infiltrează în mine şi ce, în expansiune, dilată universul meu limitat şi se avântă spre cer. Atunci interferez cu muzica universului şi devin notă pe portativul uitării de sine. Atunci parcă nu mai sunt eu, cea din fiecare clipă, văd adâncul din mine şi prăpastia din afara mea. Atunci sunt alchimistul ce-şi schimbă propria viaţă din dragoste pentru semeni.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurcatură

Constat că-n calendarul meu de-acasă
Azi lucrurile mele sunt cam varză.
Că-i de Bruxelles, ori de-aia românească,
Eu zic că parcă nici nu mai contează.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt persoane care dau dovadă de laşitate şi atunci lovesc în oglindă, ca piatra să-ţi ricoşeze în suflet.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În deplina singurătate a bătrânului parc, ne simţeam ca nişte bătrâni solitari, argaţi rătăciţi în timp, ai castelelor medievale. Am fi putut începe iar lumea, aşa cum o făcusem de mii de ori în gândurile noastre, dar unde ar mai fi fost atunci respectul, teama şi ruşinea pentru acel trecut?! Fiecare secundă este un fir din cenuşa trecutului. Şi atunci ar însemna să ne îndepărtăm conştient şi tăcut de acest prezent mişcător şi să-l renegăm.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns... la stomatolog

Cu aplomb şi cu durere
Pacientul meu mă ceartă:
Am o plombă care cere
Covrigei şi ţuică fiartă.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşinile bâzâiau ca nişte cărăbuşi, într-o goană nebună, neînţeleasă şi dură.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sondă

Sonda nu-i făcea plăcere...
Lucru foarte adevărat.
Şi acum dau cu subsemnatul
Cei ce sonda i-au băgat.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care-mi citise nişte versuri

Ce zici de versurile mele?
De, nu pot zice că sunt rele;
Pe care însă le-am brodit?
Pe care nu mi le-ai citit!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Specialist modest

Specialişti în toate cele,
Sunt pricepuţi în medicină,
În vise, fotbal, duhuri rele...
Eu mă pricep la o... vecină...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plata femeilor

Femeia e făptura cea mai dulce,
Da-ţi cere pentru un pupic acont.
Să vă mai spun cât de uşor te duce
Lăsându-te fără de bani... în cont?!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce îmi, sau ce ne lipseşte cu adevărat, la nivel de societate?! Sănătatea, înţelegerea şi comunicarea... Zadarnic atâtea câte sunt! Ne simţim goi pe dinăuntru şi căutăm pacea divină, dar ne lipseşte şi aceea... Iată motivul neliniştillor mele!

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea de Crăciun a poporului român

Moş Crăciune, blând şi bun,
Te rugăm în cor acum:
Când te duci în Parlament
Să duci daruri, fii atent!
Nu te du doar pentru-a da,
Du-te şi pentru-a lua.

De dat, dă-le sănătate,
Dă-le minte, bunătate,
Dă-le gândul bun şi drept,
Că e criză-n parlament.
Dă-le lor înţelepciune
Pentru a face legi bune,
Dă-le-un strop de umilinţă,
Pioşenie şi credinţă,
Dă-le-n suflet omenie
Şi învaţă-i cum să fie
Cu gândul la ăst popor,
Patroţi în ţara lor!

De luat, ia-le trufia,
Aroganţa şi prostia,
Ia-le, Doamne, ignoranţa
Pentru-a ne reda speranţa.
Ia-le gândul de mărire
Şi de-a lor înavuţire,
Ia-le setea de putere
Şi-obsesia pentru avere.
Ia-le din sânge hoţia
Şi salvează România!

Ruga noastră e făcută
S-omplineşti sută la sută.
Dacă nu poţi A LUA,
Moşule, te rog, NU DA!!!

Asta-i ruga de Crăciun!

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori ne transformăm identitatea, făcând ca viciile să pară virtuţi, într-o dedublare coordonată voit spre nişte parametrii inuman de umani.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă!

Iartă-mă!
Nu mă poţi ierta, ştiu,
Poate e prea târziu...
Dar te-ai gândit vreodată
La zbaterile mele, la lupa cu viaţa?!
La faptul că îmi doresc mângâiere,
Ci nu doar la faptul că prezint interes
Pentru felul în care gândesc?!
Iartă-mă! Că plâng în mine
Pentru a nu-mi uda pleoapa
De cenuşa neîncrederii.
Şi când deschid poarta cuvântului
Nu sunt înţeleasă...
Unde pot spune "acasă"?!
Acolo nicăieri nu mai pot fi,
Nici tu nu vrei să mai ştii.
Sunt vulcanul ce transformă-n cenuşă
Iubirea, tot ce-a clădit
Şi în ce a crezut...
Şi atunci pentru ce sunt?!
De ce să aleg această luptă nedreaptă?!
Cu ce mă fac vinovată?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!