Nebunul

Cum putem visa?
E noapte, iar somnul ca un demon nebun nu mai vine
Dimineaţa răsare soarele şi ne aşteaptă
Să păşim pe alee cu paşi repezi
Către un destin sau o iluzie necunoscută
Mă prind de braţele tale ca o ancoră
Ceasul e răbdător
Frunzele au putrezit
Continuu să te iubesc, fără a-mi putea răspunde întrebărilor
Numai dimineaţa ne descălţăm sufletele în rouă
Ca două păsări cuminţi pe un ram
Ferestrele devin oceane
Oceanele devin păsări ce zboară
Spre timpul destinat zeilor
Doar un nebun poate să-ţi spună ca mine că te iubeşte
Tristeţea îl apasă sau îl apasă visul
El îşi tot plimbă mâna pe trupul tău,
Până ce trupul său ajunge o albă lumină
Doar un nebun poate să-ţi spună ca mine că te iubeşte
E miezul nopţii
Aşteaptă-l dimineaţă pe acel nebun
Îi porţi numele său în pântec
Ca apa limpede ce se lumnează-ntr-o fântână.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate, dacă ştii că eşti nebun, nu eşti nebun. Sau încetezi să mai fii nebun. Te trezeşti.

Philip K. Dick în Omul din castelul înalt (1962), traducere de Mircea Ştefancu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncii

Adormim ca nişte prunci în miez de noapte
Cu gândul la pieptul săţios al mamei
Ne-am despărţit de ea, dar veriga
Ce ne leagă sufletele e atât de bine ancorată,
În pământul străbun.
Dormim cu ochii deschişi, visăm la cele mai frumoase clipe
Timpul ne ridică din ramuri
Ceasul s-a aliniat pe un perete proaspăt vopsit
Dimineaţa fredonăm cântecele ce în noapte le-am ascultat
E ora 08.00, când cerul se risipeşte
E ora când ferestrele devin oceane
Nu ar trebui să existe tristeţe.
Nebunul acela devine o istorie scrisă cu litere stinghere
Pe o coală albă de dor
Un nebun ce mă conduce prin zeci de mansarde
Unde inimile vorbesc trupurile trăiesc ultimele vise,
Iar inima nu doarme, ci retrăieşte o veche amintire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.

citat din Paulo Coelho
Adăugat de andreee bota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doream nebun

Doream nebun, a fi cu tine
La margine de drag şi dor,
Când stele-alunecă-n fântâne
Şi ceru-n pat, la noi, dobor.

Doream nebun, a te cuprinde
În noaptea albă, ca o lună
Şi în cearceafuri a te-ntinde,
Când visele... ni-se-mpreună.

Doream nebun, să am puterea
De a te face... să-nfloreşti
Şi de-a primi zâmbind, plăcerea,
În străluciri..... dumnezeeşti.

Doream nebun, pentru o clipă,
A-ţi dărui... tot ce doreşti,
Să te adun dinspre risipă,
Să te iubesc... să mă iubeşti.

Doream nebun, sărut a pune
Pe sâni arzând ca doi cărbuni,
Dar ai plecat... fără a spune,
De-atât amar... de săptămâni.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă şi noi ne iubim

Plouă trupurile stau cuminţi
lângă liniştea pietrelor
Mâna mea te mângâie pe trup
Orizontul îşi îmbracă vântul
în fulgi de zăpadă
Dimineaţa, iubirea ca soarele,
Curată în flori de nufăr se ascunde
Îţi cuprind mânile cu somnul
Şi liniştea păpădiilor
Eu ştiu să te iubesc cu apa
Şi focul cu seara şi dimineaţa
Ce ridică curcubeul, scăldat în soare
Acum timpul face din aripi magice
Culori albastre galben-verzi
Un zbor de cocori în translucida iubire.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dens, complet, nebun

Dens, complet, nebun...
Lumină în neant...
Clipa eternităţii...
Arde în sânge şi mă poartă asemeni unui torent
De nestăvilit.
Nu mă opun,
Căci trăiesc prin ea, în ea,
În mine, în sânge
O am în mine, dens
În mine, complet
În mine, nebun
Tumult de nestăvilit.
Agonizanta durere dulce
Ce mă face să fiu eu.
Viu,
Cel ce sunt reîntregit
În ea respir, visez, dăruiesc, mă ard
Nebun
Complet
Dens

poezie de Alin Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel nebun

Craterul vulcanului tău
visează cumva,
alintul jucăuş al vântului meu?
Cândva?
Puţin spre deloc?
Sau...

He, he...
chiar eu!
Acel nebun,
dintr-un timp
şi dintr-un spaţiu
dispărute demult!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog de lună

Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ţi-i prind cunună
Şi-ţi cern argint în păr de stea.

Mă rog de lună... să rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăşi culc pe mână
Şi o topesc în aşternut.

Mă rog de lună... să-nţeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândeşte noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.

Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Şi braţele să te cuprindă,
Lipindu-te, uşor, de mine.

Mă rog de lună... şi de stele,
S-adune diamant din şoapte,
Să-ţi cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.

Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu ştiu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul nebunului

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că ce-l cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Ei mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prienenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...

Lor nu le place amanta Mea...
Mie nu-mi place amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanta Mea...

Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri în tăcerea nopţii

În întunericul de nepătruns,
vara, în tăcerea nopţii,
Stau rezemat, cu gândul dus,
sprijinit de stâlpul porţii.
Am trimis gândul la tine
ca să-ţi spună dorul meu.
Să-ţi spună că nu-mi e bine.
Fără tine-mi este greu.
Tăcerea nopţii mă-înfioară.
Tremură inima-n mine.
Ne lipseşti de-un an şi-o vară.
Rătăceşti prin ţări străine.
Nu mai ştiu de eşti în viaţă.
La copii, ce să le spun?
Cănd dă soare-n dimineaţă,
îşi plimbă ochii pe drum.
Oare-ai să mai vii acasă?
Dorul de ei nu te-îndeamnă
să te-ntorci? Să stai la masă.
Copiii să-ţi spună, MAMĂ!

poezie de Dumitru Delcă (7 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele nebun...

Hai mai mută încă o dată în mine
Să fiu, eu, regele nebun,
Cu chipul înclinat spre tine
Precum, Manole, la zidul lui imun.

Un nebun de lângă piesa albă
Ca într–un joc de şah pe trupul tău,
Din podul palmei tale fără nici o grabă
Să–mi adap năravul ce–mi scapă din frâu.

Eu sunt nebunul de pe diagonală
Cu iubirea presărată în rău,
Pornit în cruciada demnă de finală
Pe câmpia ninsă cu verdele tău.

Printre atâtea turnuri mişcătoare,
Noi să fim un joc de primă ligă,
O partidă plină de candoare,
Unde regina dă şah şi regele câştigă.

Tu eşti regina mea şi eu nebunul rege,
Doi actori de gală cu mantie şi scut,
Pioni pe tabla vieţii unde calul merge
La păscut pătrate spre necunoscut.

poezie de David Ionel Romulus (29 decembrie 2013)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine e înţelept, este înţelept pentru că iubeşte. Cine e nebun, e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.

Mariah Ciobanu
Adăugat de Mariah Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea-i de tăciune

Linişte! Noaptea-i de tăciune limpede ca apa,
Ca bobul de struguri.
Licuricii lumii mai zâmbesc la lună,
Povestind în galben, firul înţelepciunii
Icoana de taină cu chip îngeresc
Mai rămâne marea, singura poveste.
Ne lipseşte apa stropilor de ploi
Treaz e orologiul umbrelor-mestecăni
Ce îşi spun adio dezbrăcaţi în ploi.
Un mileniu vine, altul se topeşte-n ani,
Măsurând clipe efemere.
Pietrele marine s-au cioplit în terme,
Obosindu-şi braţul
Octombrie revine ca o stea polară, ca o cântăreaţă,
Mandolină albă arsă dintr-un os,
Pusă în prescură, în rubin, în mare
Clopotul de aur tot crescând în lapţi
Pajuri de ferigi - chipul tău frumos,
Trupul de femeie împlinită.
Mâna ce te mângâie,
Ochiul ce te sărută până dimineaţa.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pură dimineaţa

Pură dimineaţa
Se arată cu soarele la răsărit
Cerul se vede-n oglindă
Ca un tablou de cristal
A mai trecut un veac
Fără odihnă, al nopţii val
În care se pătrunde liniştea
Caii sunt orbi şi eu departe
În galbene culori discrete când, răsărind
Când asfinţind, până la moarte
Mă tot colindă dragostea de tine
Aş vrea să zbor dar tot se fringe a minţii mele
Aur e talaz se aşterne mare,
Contopindu-şi norul în sfere de lumină pe obraji
Râd şi plâng ca în vechea rânduială
Săgeţi spre cer cu trupul de pământ
În ochi privindu-se statuile
Coboară din mit în nemurire spre pământ.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră...

Se pune piatră pe piatră şi se face ziuă
Inima-i tot mai adâncă şi se face ziuă
Târziu ochiul din mine se clatină ca platoşa zeilor
Stăm pe prispă afară aşteptând,
Păsări zboară prin marea de foc
Eu mă acopăr cu mâinile tale
Tu cu privirea mea de foc
Departe luna şi soarele au devenit pământ
Eu te privesc în ochi şi tot mai departe
Devii cifra cinci a inimii mele,
Aprinsă ca o dimineaţă de toamnă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă, iubito

Iubeşte-mă, iubeşte-mă, iubito!
Aşa cum numai tu poţi să o faci
În clipa care tocmai a zbughit-o,
Spre o câmpie roşie... de maci.

Iubeşte-mă, iubito! mă iubeşte,
Cu îndrăzneli şi unduiri... feline,
În patul care visele-mi sfinţeşte,
În dimineţi de rouă şi rubine.

Iubeşte-mă, iubeşte-mă iubito!
De parcă asta-i clipa de final,
În care inocenţa.. ţi-ai pierdut-o
Întâmplător, accidental... banal.

Iubeşte-mă, iubito! mă iubeşte,
Pasional, nebun şi indecent,
Atinge-mă şi mă înnebuneşte
Cu trupul ireal, incandescent.

Iubeşte-mă, iubeşte-mă, iubito!
Ascuns în infinituri de argint
Şi mă învaţă tu! neprihănito,
Plăcerile... ce sufletele mint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sau nu sunt. Nebun. De fapt la atâta se rezumă întrebarea. Mult prea ades, nemiloasele dureri ne-mping spre hotarul nevăzut dintre raţiune şi demenţă. Dar poate cineva să jure cu mâna pe inimă că nu e nebun? Măcar puţin. Sau să definească normalitatea? Cu vorbe limpezi. Mi-e greu să cred. A fi în stare să dorm liniştit, prefăcându-mă că nu ştiu nimic - sau a nu fi slab de înger. A fi în stare de veghe până mă răzbun - sau a nu fi capabil de o totală jertfire de sine. Prea multe întrebări.

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T5 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dor nebun de dragoste

Un dor nebun de-un vis şi-o amintire
Trecutul din uitata zare,
Amplifică o panică simţită-n diafragmă.
Şi simt iubirea cum îmi curge-n vene
Şi inima cum bate-n tâmplele-mi.
Mi-e dor de noi, de-a ta privire
De glasul dulce ca o mângâiere
Şi nu ştiu ce aştept de nu pornesc spre tine
Căci sufletu-mi tânjeşte de-al tău dor...
De un sărut, de-o îmbrăţişare.
Mi-e dor de un gest
De-un semn ce îl aştept
Ce tu mă laşi doar ă-l ghicesc...
Mi-e dor de dragoste, de tine
Şi poate de-un sărut în plus...
De toate câte nu am spus...
Căci încă sunt nebunul ce mereu iubeşte
Ce n-a ştiut până mai ieri
Că-n mine zace o poveste de iubire.
Te-am strâns în braţe tremurânde
Simţindu-ţi pielea şi mirosul
Ce a trezit în mine sentimente,
Crezute moarte, gânduri bune şi sentimente profunde.
Un sentiment sublim de dragoste şi amintiri...
Vreau să te re întâlnesc, iubire!
Şi de o lacrimă îmi va scăpa,
Va fi de fericire.
Acum, decât, un visător nebun,
Ce- aşteaptă vocea destinului spre a iubi,
Trăind, visând scriind, iubirea,
Prin litere rugându-te, te-mbie să îi dai voie
Să îţti ofere dragostea lui pe vecie!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropiere

Mă arde-apropierea şi gându-ţi cel nebun
Ce naşte pasiuni şi versuri debordante
Mi-s buzele legate şi totuşi vreau să spun
Că nimeni pân' la tine nu m-a ştiut răzbate.

Mi-e trupul răvăşit de ale tale mângâieri
Parcă mă rupi din tine când mă iubeşti duios
La miezul nopţii arde poemul cel de ieri
Căci îi ia locul altul în zbor de albatros.

Nici gândul nu mai este în tâmpla-mi de copilă
Căci s-a mutat la tine cu dorul ce mă cheamă
Dezbracă-te de mine şi du-mă fără milă
În lumea-ţi de poveste, în Cerul de aramă.

Atinge-mă în noapte, căci trupul mi-este zbor
Să-ţi simt iubirea pură cum mă ridică-n Cer
Să mai rămânem aştri şi glasul unui nor
Ce fără noi se stinge ca tragicul mister.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina şi apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spaţiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranţa spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna şi mă priveşte atent
Sunt doar un om... visez şi mă luminez...
Timpul se risipeşte în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipeşte în zori...
Cuvintele vor reacţiona
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Şi vom risipi valurile tulburi ale întunericului.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!