Sângerează pădurea

Sângerează pădurea în zăpadă
Când venele-i tăiem cu fierăstrăul,
Ţipă oxigenu-n lumea toată,
În păduri se instalează hăul.

Pasările nu au loc de cuiburi,
Stelele nu le surâd în pene,
Căprioarele nu pasc din muguri,
Puiuţii lor nu-l au pe Moşul Ene.

Sângerează viaţa pe pământ,
Copiii noştri trăiesc în spitale,
Desenează lucrul cel mai sfânt:
Pădurile ce nu le ies în cale.

E-o amintire sau fi-va amintire
Sângerarea noastră-n propria viaţă?
Pădurea este leac de vieţuire,
Nu este preţuită doar în piaţă.

Opriţi-vă! Pădurea sângerează,
Ne inundă sângele-i mereu.
Ca să trăim, pădurea guvernează,
În sânul ei e însuşi Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea visând în alb

Pădurea
e contopită
în iarnă
şi lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-şi braţele
în covorul alb.

Nu încercaţi
să o treziţi,
pădurea pleacă,
dar nu piere.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădure nebună

--ocoliţi pădurea!
se aud şoaptele ploii pe pomeţii pietrelor fierbinţi
--lăsaţi pădurea în pace!
murmură vântul dansând cu colbul la braţ în văzduh

vânătorul speriat caută din priviri poteci ocolitoare
iar tăietorul se uită cu spaimă în luciul securii
şi cu fereală face cale întoarsă
de departe pădurea cu pleoapele închise vibrează a taină
iar lumea temătoare priveşte peste umăr şi
paşii grăbiţi, sfărâmicioşi se aud tot mai slab

pădurea nu ascunde un zmeu sau o ghionoaie
nu există farmece cumplite sau spirite neliniştite
nici o vrăjitoare nu-i aşteaptă pe hansel şi gretel
răufăcători puşi pe jafuri nu-şi au sălaşuri în poieni
nu afli ştreanguri în care atârnă oameni
traşi de picioare de angoasele sinuciderii

pădurea este o oază cu miresme de libertate
în care frunze catifelate valsează pe aripi de vânt
pe rămurele, din cuiburi, ciripituri vesele şi armonioase
trezesc la viaţă veveriţe jucăuşe ascunse în scorburi
iarba mătăsoasă se înalţă făcând loc florilor
să zâmbească razelor de soare în luminişuri
unde căprioare cu ochi timizi pasc în turme
picuri de rouă umezesc gleznele copacilor
în dimineţile urşilor cautători de zmeură.

poezie de Vasile Lungeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi să ne luăm după Biblie, Dumnezeu a creat încă din a treia zi, tot ceea ce-i verde, inclusiv pădurea. Mai constatăm că pădurea a fost creată înaintea soarelui şi a lunii(ziua a patra), înaintea vietăţilor(ziua a cincea) şi înaintea omului(ziua a şasea). Este oare întâmplătoare această ordine? Putea Dumnezeu să creeze la întâmplare? Cu siguranţă, nu! Pădurea a fost primul adăpost al omului şi are rol esenţial în menţinerea vieţii pe pământ. De aceea merită mai multă atenţie, apreciere şi protecţie.

Ionel Popa (14 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne cheamă pădurea

Veniţi, ai codrilor prieteni,
Veniţi la ei, cu suflet viu,
Veniţi cât brazii mai au cetini,
Veniţi cât nu e prea târziu!
Pădurea e izvor de viaţă
Şi-n ea strămoşii-au mers mereu
Ca-ntr-o biserică măreaţă,
În care cântă Dumnezeu!

poezie de Vasile Militaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu pădurea în gând

imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea
eu ştiu că viaţa nu-i o sindrofie
suspină cerul cu plângere de stea.

mă bântuie moartea ca o stafie
cu toporul în mână lasă urme prin nea
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.

vreau veselie în pădure să fie
să danseze urşii printre mure manea
să nu-i ucidă lumea plină de trufie
nici paradisul verde din conştiinţa mea.

imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea amintirilor

În pădurea care cântă cu petale-n primăvară,
Paşii mei urmează calea începută într-o seară;
Tu te-ndrepţi, pe o alee presărată cu suspine,
Spre o bancă ce păstreză amintirile cu mine.

Sub acelaşi cer şi astăzi, ne târâm, din întâmplare,
Paşi din primăveri trecute, pe-o alee şi-o cărare,
Tu - cu gândurile tale, eu – cu tine-n ale mele,
Într-o seară când pădurea se acoperă de stele.

În lumina lor, cărarea pare-o vale presărată
Cu un praf de-argint ce curge spre aleea ce se-arată
Ca un râu cu unde line într-o noapte-ntunecoasă
Reflectându-mi dintre stele una, parcă, mai frumoasă.

Mă apropii de aceea cu speranţă şi uimire,
Dar pe bancă îmi luceşte, singură, o amintire.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri aiurea

Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.

Aiurea sau încotro,
Nici ele nu ştiu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?

Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toţi fugim.

Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste şi vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
În viaţa care-o mai trăim.
Bolnavi de cât ne-am amintit,
Când vom intra în asfinţit;
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Vor părăsi pădurea
De parcă nici n-au fost.
Se vor risipi în vânt,
Nu vor mai zbura nicicând.

poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au spus că nu văd pădurea din cauza copacilor. Apoi au tăiat şi copacii. Dar pădurea tot nu se vede.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga sau 14 13

14

13

Tras prin ac
căzut din copaci

Pădure

Arde pădurea

34

Înainte
La stânga
Mă sui pe copac

45

46

Trebuie să sar

Ard
Ard cu pădurea

poezie de Dominic Iiarksson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii

Lumea-i plină de nebuni
Ca pădurea de goruni,
Cum e lacul de ţânţari
Şi pădurea de stejari.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul Nebuniei (8 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost doar un vis

Tânără fecioară,
zveltă căprioară,
aleargă sprinţară
prin pădurea rară.
Roteşte privirea,
căutând iubirea.
Tânăra codană,
ca fata Morgană,
c-un cântec din gamă
iubitul îşi cheamă.
Prim pădurea deasă,
fecioara frumoasă,
tot umblând aiurea
îşi strigă iubirea.
Profund indignată
că-n pădurea toată
n-a aflat iubirea,
îi plânge privirea.
Pe frunze culcată,
în vis i se-arată
iubitul căutat
şi mult aşteptat,
care,
din ceruri coboară,
cu ea se însoară.
Nunta se porneşte,
lumea chefuieşte...
Dar,
când zorii s-au aprins,
visul ei s-a stins.
Păcat.
A fost doar un vis.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui pădurar leneş

În pădurea ce umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul;
Îl frământă o angoasă
C-au furat un lemn cu carul.

N-a călcat nicicând hotarul,
Lenea e mai sănătoasă...
În pădurea cea umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul.

La bocanci talpa nu-i roasă,
Călăreşte doar măgarul!
Nu munceşte-n câmp la coasă
Că-i plecat demult mahmurul

În pădurea cea umbroasă.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea gonită

Drumul ce duce la pădure
este mai lung.
Cândva era la doi paşi.

Nici nu ştiam
când ajungeam
la inima copacilor
ascultându-i tic-tacul
sevei ce pulsa în trup.

Acum maşina ce goneşte
mă poartă
spre marginea pădurii.
Oraşul a gonit
pădurea
din mine.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui pădurar leneş (var 2)

În pădurea cea umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul;
Îl frământă o angoasă
C-au furat un lemn cu carul.

N-a călcat nicicând hotarul,
Lenea e mai sănătoasă...
În pădurea cea umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul.

Talpa la nu-i roasă,
Călăreşte doar măgarul!
Nu munceşte-n câmp la coasă,
Că mai bine-i cu samarul

În pădurea cea umbroasă.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurile noastre

Trăiesc din ea şi Statul şi-atâtea Societăţi
Şi zeci de mii de braţe muncitoare
Şi mai trăiesc într-însa atâtea vietăţi
Numai pădurea, moare...

epigramă de Eugeniu Petrovanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea de bambus

(Lui Net)

Pădure de bambus
Frumoasă, frumoasă,
Tu să nu pleci niciodată
De-acasă!
Fie ca muzica glasului tău
Să-ncânte pământul şi cerul mereu.
Muşchiul era moale sub tălpile tale
Şi-n loc de buze aveai două petale
Care rosteau ca un greieraş:
"Am văzut un mic fluturaş
Un fluturaş alb, alb am văzut"
Zbura prin pădurea ta
La-nceput.

Pădure de bambus legănată de vânt
Născută prin biruinţa acelui CUVÂNT
Ce mi-a adus atâta mângâiere
Cât cuprinde pădurea ta adiere.
Doar eu înţeleg ce se-ascunde sub pleoape
Când izvorul de lacrimi stă gata s-adape
Căprioarele ochilor tăi neştutori,
Eu te-am ţinut în braţe până-n zori.

Pădure de bambus
Frumoasă, frumoasă...
Tu să nu pleci niciodată de-acasă
Până când nu voi pleca eu prima,
Căci vreau să-ţi alint până-n
Ultma clipă tâmpla şi mâna.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tremolo

O, cât de vrăjită-i pădurea
Şi nici un copac de prisos,
Trosnesc crengi uscate pe jos,
Se sperie păsări aiurea.

Îmi arde obrazul privirea
Cu care mă învălui duios,
O, cât de frumoasă pădurea
Şi nici un copac de prisos.

Un tremolo îmi e toată firea,
În vaierul scurt, voluptuos,
O simt a frunzelor lină plutirea
De verde intens, luminos,

O, cât de vrăjită-i pădurea.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeiuri

când îmbrăţişezi infinitul,
îl răstigneşti pe o coloană brâncuşiană,
plimbându-te prin cuvântul finitudine,
când mergi prin pădurea de argint,
mergi prin cuvântul pădurea de argint
plimbându-te plin de argintul lunii pe tălpi,
şi pleacă să plimbi ielele până-n asfinţit,
când iubeşti o copilă cu buze trandafirii
mergi prin cuvântul iubire alergând
până la capătul logodnei pământului cu cerul
când cunoşti, mergi, chiar fără să ştii,
prin templul cunoaşterii cu tâmpla prin lumină,
când rătăceşti, mergi prin cuvântul rătăcire
ca fiul rătăcitor
căindu-te şi întorcându-te la cale cea dreaptă,
numai când mergi prin viaţă
şi pătrunzi mai adânc în ea,
mergi prin temeiul vieţii,
fiindcă, tot ce străbate omul are temei,
iar cuvântul este logodit cu temeiul,
încât nu poţi rosti decât ceva întemeiat,
-orice-ai spune-
când iei viaţa la picior prin temeiul ei
mergi prin cuvântul moarte
moartea nefiind punctul terminus
al călătoriei sufletului prin halele ei,
doar cei ce merg prin pădurea deasă,
doar aceia ajung să taie cale
până la înţelesurile şi temeiurile ei.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă cum plânge pădurea

Ascultă cum plânge pădurea,
Pe strune de vifor cumplite!...
Ascultă cum plânge pădurea
Pe ramuri de vânt răsucite!...

Ascultă cum geme pământul,
Când focul din pântece-l scurmă!...
Ascultă cum geme pământul
Şi cum se cutremură-n urmă

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Frumoasă eşti, pădurea mea,
Când umbra-i încă rară
Şi printre crengi adie-abia
Un vânt de primăvară...

Când de sub frunze moarte ies
În umbră viorele,
Iar eu străbat huceagul des
Cu gândurile mele...

Când strălucesc sub rouă grea
Cărări de soare pline,
Frumoasă eşti, pădurea mea.
Şi singură ca mine...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!