Citeşte-mă, străino

Citeşte-mă, străino
cu palma, ca orbii,
să vezi ce-adăposturi
pot ciopli corbii.

Citeşte-mă, străino
când ai insomnie,
să vezi câţi nebuni
mi-au cântat noaptea mie.

Citeşte-mă, străino
când zorii te-alintă,
să vezi cum nebunii
încep să te mintă.

Citeşte-mă, străino
când noaptea te ceartă,
să vezi ce frumoasă-i
iubirea mea moartă.

Citeşte-mă, străino
ca pe-o ciudată poveste,
citeşte-mă-n doliu
şi-apoi dă-mi o veste...

poezie de Alexandru Gavrilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte-mă

Citeşte-mă încet, în noapte,
Filă cu filă mă deschide,
Păstrează-mă pe buze coapte
Şi-n unduirile-ţi avide.

Citeşte-mă în gânduri, taine,
Când felinare se vor stinge
Şi trupurile... făr-de haine,
Atâtea vise vor atinge.

Citeşte-mă... şi în regrete
Fă-mi lângă inimă un loc,
Când umbre dănţuie-n perete
Şi când privirile iau foc.

Citeşte-mă şi mă învaţă,
Să pot oricând a recunoaşte,
Cuvântul... care îmi dă viaţă,
Oglinda-n care voi renaşte.

Citeşte-mă... fără sfială,
Prejudecăţi, de vrei, aruncă,
Nimeni nu-ţi cere socoteală
Şi nici măcar nu te încurcă.

Citeşte-mă... apoi mă vinde
La orice călător... ce ştie,
Sintagma care va pretinde
Că tu-mi eşti dragă... poezie.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte-mă

Citeşte-mă încet, în noapte,
Filă cu filă mă deschide,
Păstrează-mă pe buze coapte
Şi-n unduirile-ţi avide.

Citeşte-mă în gânduri, taine,
Când felinare se vor stinge
Şi trupurile făr-de haine,
Atâtea vise vor atinge.

Citeşte-mă şi în regrete,
Fă-mi lângă inimă... un loc,
Când umbre dănţuie-n perete
Şi când privirile iau foc.

Citeşte-mă şi mă învaţă,
Să pot oricând a recunoaşte
Cuvântul care îmi dă viaţă,
Oglinda-n care voi renaşte.

Citeşte-mă... fără sfială,
Prejudecăţi, de vrei, aruncă,
Nimeni nu-ţi cere socoteală
Şi nici măcar... nu te încurcă.

Citeşte-mă... apoi mă vinde
La orice călător... ce ştie,
Sintagma care va pretinde,
Că tu-mi eşti dragă... poezie.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu, străino?

Cine eşti tu, străino?
Oare ce vrei de mă priveşti
cu ochii tăi de vânt?
Ocupi oglinda-n care anii mei
îşi torc tăcut
amarul lor cuvânt...

Cine eşti tu?
Şi ce vrei de la mine?
Nu te cunosc!
Ori... poate te-am uitat?
Pe sticla rece fantomatic vine
o umbră peste chipul meu ridat.

Cine eşti tu?
Şi fata unde este,
ce altă dată spre mine surâdea?
A-mbătrânit oglinda
şi-o ceaţă trece peste
imaginea ce se reflectă-n ea...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străino

De când ai apărut, minune,
Ca o Morgană întrupată,
M-am transformat dintr-un tăciune
În flacără învolburată.

Chiar nu-mi ajunge penitenţa
De a trăi însingurat?
Vii tu să-mi tulburi existenţa
Dorindu-te? Să-mi fac păcat?

Căci ard în propria-mi fiinţă
Să-mi mistui poftele păgâne,
Zăcând nebun de neputinţă
Mă descompun in mici fărâme.

Te plăsmuiesc adeseori
Şi mi te simt, aici, cu mine,
Mirosul tău, miros de flori,
Se duce veşnic şi revine.

Habar nu ai că te privesc
Cum treci în fiecare seară
Prin faţa mea şi nu-ndrăznesc
Să calc în urma-ţi princiară

Esti doar o umbră diafană,
Atât de eterată esti,
Nu mai pun geană peste geană
Pe lângă mine când pluteşti.

C-am să te-ador mereu, străino,
Din iadul meu întunecat,
Când noaptea te strecori, felino,
În gândul meu înflăcărat.

Rămâi, frumoaso, doar în gând,
O, dulce, păcătoasă vină,
Să zac în iadul meu, arzând,
Tu, plăsmuieşte-te-n lumină...

poezie de Florentina Mitrică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă-n octombrie...

Iubeşte-mă-n octombrie, străino,
-Că în noiembrie deja-i târziu –
Fii pentru mine primăvara iernii
Şi eu o umbră, poate, c-o să-ţi fiu.

Alintă-mă în toamna desfrânată,
Ce chiuie în aburi dulci de must –
Ca-n lumea asta, de putere beată,
Iubirea să nu pară-un sentiment vetust.

Iubeşte-mă cu teamă şi ardoare
Căci zguri de plumb răsar pe veac...
Fii elixir speranţei care moare –
Ca eu tristeţii tale să-i fiu leac.

Apari duios din ceaţa ruginie,
Cu părul tău, de toamne răvăşit,
Iubirea ta molcomă şi târzie
Să-nvioreze sufletu-mi sfârşit.

... Iubeşte-mă-n octombrie, străino,
Că suntem fericiţi să ne minţim...
Prin pâcla veacului păşind, hai, vino -
Amanţi deplini să învăţăm să fim.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul poeziei

Ce mai faci, Miss?
Mi-e dor de necuprinsul poeziei tale,
de mugurii-ţi din suflet,
de albele petale,
ce-ţi ard în floarea ochilor căprii...

De-aceea, te întreb:
când ai să vii,
ca să sleim izvorul poeziei?

Când ai să plângi la marginile gliei,
de dorul Infinitului verzui?
Când ai să vii, tu, Miss,
de ce nu-mi spui?

Ori poate-n cerul tău
înfiorat de stele,
ai pus gând rău inimii mele?

Sau, cine ştie?, vreun clevetitor
ţi-a scris o telegramă pe un nor,
spunându-ţi, Miss, că eu,
la rândul meu,
lipsit de suflet şi de Dumnezeu,
aş vrea să-ţi fur şi inima, şi versul,
să chem la judecată Universul,
cerându-i, Miss, tribut şi socoteală,
că,-n poezia ta regală,
a introdus şi suflet, şi splendoare,
şi muzică, şi-arome de cicoare,
de toate florile din spaţiu,
iar lumea te citeşte cu nesaţiu...

De-aşa minciună, tu nu te grăbi,
ca să mă pui la zid, în zori de zi,
aşteaptă, ai răbdare, de-aproape
mă cunoaşte,
citeşte-mă în prima zi de Paşte,
citeşte-mă şi-n noaptea Învierii,
că-n versu-mi vei găsi dulceaţa mierii.
Aşa-i şi sufletu-mi, să ştii..

De-aceea, te întreb: de ce nu vii,
să punem punct melancoliei
şi să sleim izvorul poeziei?

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

De urarea mea
Citeşte-mă
Nimeni nu va scăpa

La îndemnul meu
Cumpără-mă
Te vei împrumuta

De sugestia mea
Să-mi zici că-s hărăzit

De Parce, nici bunul
Dumnezeu nu te mai poate
ÎNTOARCE!

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Astaloş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine să-i spui cititorului: "Citeşte-mă mai bine, reciteşte-mă!"; şi pe urmă să treci la altceva.

citat din Andre Gide
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte-mă în braille

Iubite, prinde-mi aripa beteagă
În arcul tău de timp, cât încă sunt!
Dar, prinde-mi-o de stele şi mi-o leagă
Cu firul tău de viaţă, să înfrunt

Furtunile ce vin, să-mi frângă zborul
Cu grindina îngheţului din ploi.
Doar tu mai poţi înveseli decorul
Tabloului în care suntem goi,

Unul de altul, rătăciţi prin vară,
Într-o degringoladă spre infern,
Intercalând distanţele de ceară
Între suspinul tău şi-al meu. Şi cern

Atâtea versuri sângerând astenic,
(Sunt norii plini de ele şi sunt grei),
Deasupra noastră-n peisaj edenic
Rămân să hiberneze anii mei.

Se-apropie o toamnă nemiloasă
Şi lungă precum ziua pe Mercur;
Nici dincolo de lume nu mă lasă,
Când voi rămâne doar un gând obscur.

Tu vei rămâne, macii, să-mi acoperi
Cu lacrima poemului dintâi;
Citeşte-mă în braille şi-ai să descoperi
Ecoul mut al rugii...''mai rămâi!''

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe, cine ştie...

Departe, cine ştie în ce oraş ploios
Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,
Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros –

Departe... cine ştie în ce oraş ploios...

Cu fruntea sprijinită pe degetele pale
În ochii tăi, străino, aduni melancolie
Răsfrângi tristeţi de toamnă în lacrimile tale –

Cum stai aşa... cu fruntea în degetele pale...

Afară plouă... plouă... şi vântul toamnei bate
Cântând întristătoarea şi vaga-i melodie,
În jurul meu s-aşterne pustiu... singurătatea –

Afară plouă... plouă... şi vântul toamnei bate...

Şi mă gândesc la tine, frumoaso de departe,
La ochii-n cari se stinge un dor de mângâiere,
La soarta nendurată ce calea ne-o desparte –

Şi mă gândesc la tine, frumoaso de departe...

În sufletu-mi coboară tristeţi sfâşietoare
Şi golul din odaie se-mprăştie în mine.
Durerea ta, străino, pustiul tău mă doare –

Şi-n sufletu-mi coboară tristeţi sfâşietoare...

Şi-acum, când cade seara din cerul somnoros,
Când tot mai larg se-ntinde în jurul meu pustiul
Te stingi şi tu, ca mine, urzind un vis frumos –

Departe, cine ştie în ce oraş ploios!...

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veselie de primăvară

ascultaţi cum cântă pădurile
şi cum se joacă prin ele vântul,
ascultaţi râurile pe toate gurile,
ascultaţi păsărilor cântul.

s-au sculat toţi codrii bătrâni,
îi bucură căldura şi soarele,
ascultaţi doinele la români,
ascultaţi cum susură izvoarele.

priviţi şi prindeţi în palmă,
soarele, raza lui dulce şi viaţa,
lumina de ploaie, limpede, calmă,
când cade peste noi dimineaţa.

jucaţi-vă noaptea cu stelele,
jucaţi-vă cu iubita de-a dorul,
intraţi în hora-mare cu ielele,
că suntem pe pământ călătorul.

umpleţi cu vin ulcioarele lunii
şi beţi din licoarea tare şi veche,
jubilaţi şi cântaţi ca nebunii,
cu ghiocelul alb la ureche.

iubitul pe iarbă în pâlcul de brazi,
te-aşteaptă în seară, hai vino,
e fără de-ntoarcere ziua de azi,
când te legăn pe braţe, străino.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavi de lectură

nimeni nu-i poate lua omului cunoaşterea, nici măcar sărăcia
adună-mă strigă orice foaie rătăcită
citeşte-mă spune cuvântul
şi totul care te-înconjoară
nu aşteaptă decât o privire curioasă
şi o întrebare. a câta oare?
sunt oameni care îşi dau somnul pe câteva pagini
sunt oameni care îşi pun mâinile sub pernă
şi sunt oameni care nici măcar nu ştiu ce să facă cu mâinile
citeşte-mă spune cuvântul
dar cine mai are timp
şi cine-i mai aude şoapta?
cititul te fură din lume şi te duce departe
dar oricât de departe te-ar duce tu nu eşti singur
alături de tine sunt eu, povestea
şi poate şi povestitorul
sufletele noastre sunt la unison
noi cei bolnavi de lectură
suntem alungaţi din cetate
pentru că riscăm să îmbolnăvim lumea
noi, cei bolnavi de lectură
putem discerne
putem zări lumina
şi celorlalţi le e teamă de lumină
iar soarele cade sfărâmat în bucăţi pe pământ

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe de zbucium

Iubita mea, te simt aşa departe...
Mi-ai pus pe frumte mâinile subţiri,
Dar, ca un zid puternic, ne desparte
O pânză de cernite amintiri.
Fiinţa mea întreagă când te cere,
Tu stai visând, nici ochii nu ţi-i mişti,
Şi câte taine pline de durere
Se pierd în noaptea ochilor tăi trişti!
Eu chem osânda care mă omoară,
Sălbatic vântul patimii să bată,
Eu cer icoana ta de-odinioară,
Pe care n-am văzut-o niciodată.
O, cum aş vrea durerea să mi-o-nşele!
Atâtea nopţi pustii am adorat-o,
I-am dat şi jertfa tinereţii mele
Zâmbind... Tu numai inima mi-ai dat-o.
Mi-ai dat-o! Floare gingaşă de munte
Ce stă deasupra unui larg abis...
(Şi chiar acum, când mă săruţi pe frunte,
Tu mă săruţi cum se sărută-n vis!)
Căci sufletul, ca tristele ruine,
Păstrează-n el lumina altor vremuri,
Şi când o rază-ajunge pân’ la mine
Atunci te simt, iubita mea, cum tremuri:
Ea luminează-n tine, fără veste,
Prăpastia trecutului întreg...
Şi-atunci duioasa inimii poveste
Eu o ascult, - dar n-o mai înţeleg.
........................
De-aceea-n sara asta mi-e totuna,
Sporeşte-mi iar durerea sau alin-o,
Te-ntreb, - pierdută pentru totdeauna:
De unde vii şi cine eşti, străino?...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti o străină

Azi mi-ai spus că pleci şi ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.

Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.

Un gând rece şi întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?

poezie de Dragomir Mihai-Viorel (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne-ntâlnim

Să ne-ntâlnim, preacuvioaso... mâine,
Pe-o pajişte ascunsă de priviri,
În braţe să îmi arzi precum o pâine
Coaptă la focul unei mari... iubiri.

Să ne-ntâlnim, preacuvioaso-n taină,
Când răsăritu-abia de mai respiră,
Scăpând încet de fiecare haină
În iarba care încă se mai miră.

Să ne-ntâlnim, preacuvioaso... totuşi,
Lăsând irepetabilul... să se repete,
Când înflori-vor în ispită... lotuşi,
Atinşi de miezul cald... al unei fete.

Să ne-ntâlnim, preacuvioaso... unde,
Preludiu-i pregătit ca un festin
Şi trupul meu in trupul tău pătrunde
Mustind şi transformându-se în vin.

Să ne-ntâlnim, preacuvioaso... vino,
E anotimpu-acesta... inegal
Şi-ţi voi sorbi şi numele... străino,
În dulcea clip-a ultimului bal.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzică: suflu-al statuilor, poate

Muzică: suflu-al statuilor, poate:
tăcere-a imaginii. Tu, grai, unde graiuri
sfârşesc, tu timp
în verticală pe direcţia pierdutelor inimi.

Simţiri pentru cine? O, tu, metamorfoză
– a simţirii în ce? –: în peisaj ce se-aude.
Muzică: tu, străino. Spaţiu al inimii
crescut deasupră-ne. Străfund al nostru, ce depăşindu-ne,
ne părăseşte – sacră plecare:
când adâncul ne-nconjură
ca o zare mult încercată, ca cealaltă
parte-a văzduhului,
pură,
uriaşă,
ce nu mai poate fi locuită.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menajerie

Iată-mă-s câinele tău cu blană de franjuri
Şi dinţi de săbii ca să te muşc, să te latru
Iată-mă-s şarpele tău ca să te ispitesc
Cu mărul soarelui să te otrăvesc
Iată-mă-s rinocerul tău în tunică de clown
Jonglând cu popice ca să te fac să râzi
Iată-mă-s girafa ta. Majusculă
În textul zilei, citeşte-mă A
Iată-mă-s vulturul din asfinţit
Cu inima în cioc aprinsă ca un lampion.

poezie celebră de Max Blecher din Corp transparent (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

SMS

Mi-ai scris că nu mă vezi la mall,
Că nu mă vezi la catedrală,
Că fără mine parcu-i gol,
Că nu mă vezi mergând la sală.

Că nu mă vezi la vreun protest,
Că nu mă vezi pe bulevarde,
Că de la est şi pân' la vest
M-ai căutat, şi nu-ţi mai arde...

Din ziua când te-am invitat
În parcul mare, lângă gară,
Regret enorm c-am evitat
Să-ţi spun că locuiesc la ţară.

poezie de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Louis: Târfo! Mincinoaso! Hoaţo! Nu vezi? Nu vezi că nu pot respira fără tine? Că nu pot trăi fără tine? Chiar nu vezi? Nu vezi cât de mult te iubesc?

replică din filmul artistic Păcat originar
Adăugat de Loredana Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum te gândeşti la procese şi curţi de judecată când vezi un avocat, la boli şi dureri când întâlneşti un medic, tot astfel îţi aminteşti de Dumnezeu când vezi un adevărat credincios.

citat din Sri Ramakrishna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!