Înstăpânire

Tu n-ai ştiut că ochiul meu e-o trapă,
Care-nchizându-se te va răni,
Că-mi vei rămâne prizonier sub pleoapă,

Şi că iubind te voi înstăpâni,
Tu mi-ai citit în palmă ca-ntr-o frunză,
Când toamna n-a putut a preveni

Dezastrul iernii care mă acuză,
Că te-am închis în aurore boreale
Şi am întins zăpada ca o pânză

Deasupra suferinţelor reale.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză, surată...

Frunză de toamnă chircită
Pe creangă neagră-n copac,
De ploi şi vânt năucită,
Îmbracă-ţi portul sărac.

Te voi culege în palmă,
Ca pe un vis obosit,
Roşul din tiv ne condamnă
Vinei că ne-am irosit.

Hai să ne-ascundem surată
Prin filele unei cărţi,
Ca la un fel de serată,
Vino să tragem la sorţi!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solilocviul iubirii

Iubite, zăpada e doar un pretext,
Sunt alte mâhniri care stau între noi,
Zăvoare blocate, pe uşi, în context,

Tristeţi ca soldaţii ce vin în convoi...
Tu lasă-mi ca semn, undeva, un poem,
O stavilă-n faţa acestui puhoi,

Îmi pare că-mi scriu propriul meu requiem,
Opun veşniciei o noapte şi-atât,
A noastră, trăindu-ne taina-n tandem,

Noi ştim că zăpezile nu sunt decât
Palavrele iernii, de-a ţine pe loc
Speranţele; până acolo încât

Să-ţi pară iubirea doar un soliloc.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţa îţi dă catehismul cunoaşterii. Şi putinţa selecţiei. A unei selecţii la care poţi rămâne, pentru că ai pus în alegere ochiul care-a văzut şi care a ştiut să vadă, mintea care, rumegând, a putut apecia. De aceea eu te-am voit aşa cum ţi-am spus că te-am voit.

Leon Kalustian în scrisoare către Dora Aronovici (1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O flacără de dans...

O flacără de dans cu ochi cuminţi,
desculţă, ca un răsărit de soare,
eu te-am iubit când ai ştiut să minţi,
chiar te-am iubit mai mult ca pe o floare.

Pasul tău, plăcerea şi tăcerea,
În visul nopţii râvnitoare doamnă,
De dragul tău mângâiam durerea,
Şi-n frunzele îngălbenite-n toamnă.

Eu iţi dezmierd şi paşii dacă trec,
Iar mi-ai lăsat tăcerea să mă doară,
În nopti târzii aş vrea să te petrec,
Să ne iubim la fel ca prima oară.

O viaţă voi rămâne vinovat,
Căci dragostea-mi plânge-n piept cu jale,
Din răni adânci mereu te-am dezgropat,
Şi-n ultim ceas pe-a vieţii mele cale.

Speranţele rămas-au spini de toamnă,
Să-mi alinte în gânduri astăzi chinul,
Tu n-ai minţit atunci stimată doamnă,
Când mi-ai promis să-mi schimbi pe veci destinul...

poezie de Mihail Janto (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am văzut

Te-am văzut strigând la ceruri
Te-am văzut strigând din hău
Când murind pe cruce, Doamne
M-ai chemat la pieptul Tău.
Te-am văzut în noaptea care
Se-ntinsese pe pământ
Te-am văzut cerând iertare
Şi-am ştiut că Tu eşti sfânt.

Te-am văzut iubind o lume
De venetici şi tâlhari
Şi-am văzut curgând din ceruri
Picături de lacrimi mari.

Te-am văzut intrând prin nouri
Sus în cer la Dumnezeu
Şi-am ştiut că înainte
Ai rostit numele meu...

poezie de Adriana Cristea (5 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vina de-a fi

Nu mi-ai furat numai culoarea-mi dragă,
Ce vină mi-a tot fost de când mă ştiu;
O nadă mi-ai întins ca să m-atragă
În plasa ta de hoţ şi fustangiu.

Nu te-am ştiut avid de-a şti mai multe,
Minciuni şi bârfe-ai ascultat şi-ai vrut,
Să fii cocoş, şi vrute, şi nevrute
Mi-ai îndrugat şi eu ce-aş fi putut,

Să fac, când lacrima-mi striveai cu ură
Şi nu vedeai decât un adevăr,
Şi doar otravă îţi ieşea din gură,
Când eu îţi ofeream cu drag, un măr?

Nu-ţi sunt duşman şi nu-ţi voi fi vreodată
Călău, osânditor sau ucigaş;
Dar să nu mă asemeni niciodată
Gunoiului ce zace în făraş!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de romanţă

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă

Mă-ntreb cum vei fi străbătând
Această cea mai lungă zi,
Probabil că vei fi flămând,
Şi-n gând îţi vei reaminti...

Acest solstiţiu vehement
Care îmi râde-acum în nas,
Curând va fi în faliment
Şi va rămâne de pripas!

De mâine nopţile vor fi
Mai lungi cu-o lacrimă în plus,
Orice s-ar cere a jertfi,
Ne vom supune-ndeajuns.

Pe degetul arătător
Voi prinde firul argintiu,
Ca un sărut vătămător,
Urzeala fericirii-n viu.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai ştiut

Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă şi supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri şi sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învăţat multe în viaţă,
când eram neputincioasă.
Tu ai ştiut să-mi atingi sufletul,
când alţii au ştiut să mă rănească.
Tu ai ştiut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de lacrimi

E toamnă, sau doar mi se pare mie,
Că fructele trag toate spre pământ,
Că pleacă păsările-n pribegie,
Şi s-a-mplântat peniţa în cuvânt?

Dezastrul toamnei e belşugul nostru,
Năpasta voastră e belşug în cer,
Pe cât de sincer e credeul vostru,
Pe-atât e zeul vostru, auster!

Perfectă este toamna, ca şi moartea,
Fanfare trec, sau tunete se-aud?
Să fii o frunză, asta îţi e partea,
Să-ngraşi pământul după chin şi trud.

Dacă am face linişte în noi,
Am auzi în loc de lacrimi, ploi!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi în pleoapă

mă voi întreba mereu
ce din toamna arămie
ne aşază ochi în pleoapă
şi soare în păpădie?

nu ştiu, nu ştii cum şi cine
ne aşterne pe obraz,
sufletele împerecheate-n
agonie şi extaz.

alergând prin frunze arse
ploaia-i zbor de picuri mii
dragul meu deschide gura
să redevenim copii!

să foşnim frunzele moarte,
să umblăm după furnici
si să ne mirăm că ploaia
are mâinile-aşa mici

să spargem Calea Lactee
cu o piatră într-un lac
şi să-mi sorbi cu suflu-ţi suflu-mi
când privesc în sus şi tac.

ce din toamna arămie,
(mă voi întreba mereu)
ne aşază ochi în pleoapă,
stii tu oare,
dragul meu?

poezie de Daniela Sorina Ciurariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care tu, care eu?

Care tu, care eu,
Când noi doi suntem una?
Ce înseamnă furtuna,
Ce înseamnă la greu?

Tu ai luat locul meu,
Atunci ia şi cununa,
Care tu, care eu,
Când noi doi suntem una?

În iubire mereu
Ţelul e totdeauna,
Tu vei fi versul meu,
Eu condeiul şi mâna,

Care tu, care eu?

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă

Cămările zăpezilor târzii
S-au desfăcut de tot din balamale,
Doar anotimpuri reci, efigiale,
Insinuează că mai suntem vii.

În pumni am plans al neputinţei dor,
Aiurea bătea ceasul miez de noapte,
Vântul rostea nedesluşite şoapte,
Ameninţând cu gest asupritor.

Sub pleoapa unde te-am ţinut închis,
Îmbrăţişat, cât am putut de tare,
Vin pui de cerb ca la adăpătoare
Să bea din lacul lacrimii promis.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză de toamnă

Toamna, un tablou arămiu
Când fiecare frunză căzută
Se pierde definitiv în pustiu
Cu tot cu povestea avută.

Toamna, un trist recital
La care o frunză suspină.
Când după ultimul ei bal
Dispare în a nopţii surdină.

Toamna, expoziţie de pictură
În care minunata frunză
Destinul nemilos îl îndură
Să se transforme într-o muză.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păianjenul şi toamna

Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.

Ploile mărunte umblă
Dintr-o frunză-n altă frunză.
Unde ieri era şi umbră,
Stropii albi atârnă-n pânză.

Biet păianjen s-a ascuns
Unde scoarţa e desprinsă.
Unde ploaia n-a pătruns,
A rămas o frunză prinsă.

poezie de Camelia Opriţa din Boema - Revistă de literatură şi artă, Lumea Copiilor ( Poveşti din Călimară ) (octombrie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de toamnă

O să mă las înduplecată
De toamna care va veni,
Voi sta cu uşa descuiată,
Fiindcă nu ştiu în care zi...

Prin frunza putredă din mine
Vin iubiţii să se plimbe,
Să facă dragoste, în fine
Să jure că n-o să se schimbe.

Eu port eşarfe colorate,
Urzeala anilor trecuţi,
Sub paşi, frunze-scrisori uitate,
De la amanţi nepricepuţi.

Să treacă vara anodină!
Eu numai toamna sunt deplină.

sonet de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru totdeauna

Mă voi închina la tronul Tău
Şi îţi voi cânta cântecul meu de iubire
Voi cânta cu inima
Pentru Tine, Tatăl şi Regele meu
În fiecare zi voi trăi
Pentru a Te face să zâmbeşti
Şi când, în sfârşit, ne vom întâlni
Va fi pentru totdeauna
Şi, o, cât de larg Îţi vei deschide braţele
Când voi avea nevoie de dragostea Ta
Şi cât de departe vei călători pentru mine
De mă voi pierde vreodată
Şi mi-ai spus că tot ce simţi pentru mine
Este iubirea nemuritoare
Pe care mi-ai arătat-o prin cruce
Mă voi închina Ţie, Dumnezeul meu
Mă voi închina Ţie, Dumnezeul meu
Te iubesc
Te iubesc
Mereu voi cânta
Mereu voi fi cu Tine
Voi fi cu Tine.

cântec interpretat de Hillsong
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Obscură şi mârşavă şi fără orizont
Te calcă în picioare, deloc nu ţine cont

Că una peste alta eşti gol şi întristat,
Ba încă te acuză de vină şi păcat,

Îţi dă numai iluzii şi te scoate dator
Fiind de râs şi jale în faţa tuturor,

Iubirea nu-i iubire doar pentru că iubesc,
Când sunt doar mâna-ntinsă cu care o cerşesc,

De Liberul Arbitru nici vorbă dragul meu,
De ce nu eşti cu mine, de ce ne este greu?

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar de când te-am cunoscut
Pe jar mi-ai pus inima
Şi încă de atunci am ştiut
Că doar tu vei fi a mea.

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!