Viața
Am risipit și voi mai risipi,
Inegalabilele simfonii,
Din clipele trăite la extrem,
La licitația de mare șlem.
Am risipit avere și iubiri,
Sclipiri de ochi și grave prăvăliri,
În goana nebunească după timp,
Din viața devenită anotimp.
Am risipit risipa ce-am avut,
Preaplinul de simțiri necunoscut,
Cu nemurirea pusă-n buzunar
Mereu îndrăgostit, mereu hoinar.
Am risipit în vânt chiar viața mea,
Cu poezia tolănit pe-o canapea,
Ca un inconștient nemuritor,
Eu am trăit doar clipele de dor.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
M-am risipit
M-au viscolit și ierni și timp și viață
În graba lor furtuni m-au tot cernut,
De-ar fi să plâng, mi-e lacrima de gheață,
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Am strâns mereu în pumnul meu averi,
Trufaș stăpânul lumii m-am crezut,
Pe umeri aplecați, ducând poveri
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Si am visat, pân-au rămas doar- vise
Nici nu mai știu prea bine ce am vrut
Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Iar azi, când tu îmi bați in suflet iară
Iubirii să-i mai facem legământ...
Nu stiu de iei, sau pui altă povară
M-aș aduna, de-aș ști pe unde sunt.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dor
M-am risipit în versuri, m-am risipit în carte.
M-am risipit în vise și în iubiri deșarte...
Deșertăciune-i tot... nu vreau să recunosc.
Viața-i un miracol și toate au un rost.
Dar când apusul zilei se-apropie de mine,
Simt cum se frânge-o rază și sus din înălțime,
Cu ochii ei cei roșii imi spune-n glas șoptit:
-Sä nu te-nfrângă noaptea, așteaptă-n răsărit.
Voi fi din nou cu tine și bucurie-n glas...
Te-ajut în zorii zilei să-ncerci încă un pas
Spre altă risipire de gânduri din fuior,
Și te adun spre seară într-un poem de dor!
poezie de Doina Bonescu din Versuri risipite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am risipit mereu
M-am risipit mereu, dar nu regret nimic
din ce am dat în dar, sau am pierdut în viață,
atâta vreme cât, în universu-mi mic,
mă bucur când respir o nouă dimineață.
Mă-ncânt privind vrăjit imaculații zori,
sorbindu-le-nsetat mirabila răcoare,
de tinerețea lor se-mbată ai mei pori
și propriu-mi sfârșit un început îmi pare.
Nu pot pleca acum, mai am atâta rost,
mai e rod necules, ce-nfrigurat așteaptă
să nu mai rătăcesc prin locuri unde-am fost
și să-i prefac grăbit visul de-a fi în faptă.
Strâng spicele și cânt un cântec nou mereu
și simt că undeva, în mine sau pe-alături,
cu răsuflarea Sa de foc, chiar Dumnezeu,
zâmbind, topește blând și vechi și noi omături.
poezie de Anatol Covali
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul rozei ce infloreste
O roză-nflorește, suavă
Ca nor risipit e necazul.
Puternic mă poartă extazul
Spre-o naltă și tainică slavă.
Nu-mi pasă de-a vieții otravă,
De chinul ce-și urcă talazul
O roză-nflorește, suavă;
Ca nor risipit e necazul.
Stăpân sunt de-acum pe răgazul,
Să-mi fac din ursită o sclavă,
Și nu mai e viața grozavă,
Deși mi-a brăzdat tot obrazul
O roză-nflorește, suavă.
rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Nud de toamnă
Pădurile cu bustul dezvelit,
Scheletice, nevolnice și grave,
În negre-ntunecări s-au risipit
Și depărtarea ca pe-un val le soarbe.
Dantelării de chihlimbar ceresc
Sub mantie de nerostite ploi
În focuri vii de jad se regăsesc
Târziu, în primăvara de apoi...
Creneluri vii pe cer înșurubând
Durerea morții și tristețea firii...
În timp, tăcut, spre transcendent urcând
În contrasens cu legea omenirii...
Îmbătrânim cu fiecare an...
Pietrificat pe pleoape, rid cu rid...
Și viața noastră parcă trece-n van -
Un anotimp sălbatic și sordid...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
Cuvinte într-un buzunar
am pus așa;
și-un vânt hoinar,
zâmbind ștrengar,
le-a risipit;
dar eu, cuminte,
le memorasem
dinainte.
Dar visele?
Am să le țes,
în inimă
un loc ales,
să nu le ducă dor străin,
în calea clipelor
ce vin.
S-au revărsat,
în valuri vii,
cu nostalgie-n melodii.
Si-orice cuvânt,
în zări târzii,
îl fredonezi
fără să-l știi...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de nisip
într-o zi te-am zărit ca un gând rătăcit
strălucind pe-o petală de soare
nici în cer nici pe mări nu era infinit
nici corăbii albastre în zare
viața noastră era de nisip pârjolit
printre scoici și iluzii de sare
într-o noapte de vânt visul s-a risipit
înotând printre caii de mare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întregesc din câte pierd
A rămas un pic din mine
pretutindeni A. Dumbrăveanu
M-am risipit pe drumurile toate
Că nu mai poate nimeni să m-adune
Simunul cald mângâietor de dune
Nici cârcotaș, nici iubitor de gloate
Un cântec straniu noaptea mă străbate
O adiere rece peste strune
Murind de dor lunaticele rune
Pe lespezi de ruine și palate
Îmbogățit de ce-am lăsat în urmă
Ajuns la termen de-njumătățire
Robit de câtre-o dulce amintire
Cu căngi de aur care-n mine scurmă,
M-am risipit în zare pretutindeni
Ca un zefir în ziua de Armindeni
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cupă de iubire
Din cupa timpului
dăruită de Tine
mâinile mele vremelnice
au risipit clipele
pe zâmbetele copiilor,
prin leagăne și parcuri,
prin bucătării și școli.
La judecată
vin doar cu mulțumirea sufletească
și cupa plină
de amintirile iubirii noastre, Doamne!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cupă de iubire
Din cupa timpului dăruită de Tine
mâinile mele vremelnice au risipit clipele
pe zâmbetele copiilor, prin leagăne și parcuri,
prin bucatării și școli.
La judecată vin doar cu mulțumirea sufletească
și cupa plină de amintirile iubirii noastre, Doamne!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculați! Soarele-a risipit Aștrii
De pe Câmpia Nopții și-albaștrii
Ochi ai zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare mii de piaștri!
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Rubaiate" de Omar Khayyam este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Risipit în vorbe
după ce te-ai risipit în vorbe
și pași care nu se mai văd,
a venit timpul să înveți
lecția tăcerii
iată, ai aici toate răspunsurile
de care are nevoie un om
la care va trebui să găsești până mâine,
cele mai adecvate întrebări
deschid insectarul vechi
și mângâi cu privirea
fluturii sacrificați inutil
le adresez în gând cuvinte de dragoste,
trec mâinile pe deasupra lor
și atunci ei se desprind neverosimil
de paginile morții,
încep să bată din aripi
iar îngerii le deschid o fereastră
prin care dispar bucuroși în cer
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tomnatic
S-a risipit încă o vară,
Încă un fum dintr-o țigară,
Purtat stingher spre nicăieri...
Încă un mâine rămas ieri.
Durerea mea, cumplită fiară,
Trezită în ajun de seară
Din somnul fostelor căderi,
Tânjește după mângâieri.
M-apasă, mă și înfioară
Sunetul strașnic de vioară,
Rodit din frigul dintre noi,
Aducător de vânt și ploi.
Noroc că-s clipele de ceară
Și se topesc fără să doară,
Asemeni netrăirii reci,
De unde nu mai vii, ci pleci.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curiozitate
Cum viața curge în pustiu
Și risipit e-ntregul neam,
Măcar o zi, primar să fiu,
Să știu și eu ce rude am!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Doar o operă mare și dezinteresată supraviețuiește omului când cenușa lui s-a risipit.
Mariano Picon Salas în La întretăierea a trei lumi (1959)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marketing erotic
Cu femeile, destul,
Prea mi-am risipit viața!
Dar de permite piața
Du-le, Doamne, la Stambul...
epigramă de Constantin Ardeleanu din Tic erotic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viata
viata aceasta e
ca un fir de praf
risipit pe nisipul
vesniciei
pasesc lasand urme
ale pasilor
pe tarmul vietii
scriu pe nisip
povestea mea
prin faptele luminii
ca niste faclii
in intunericul lumii
clipele vietii
se varsa in eternitate.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoinar în vise
Mă cheamă pământul, Chetronia
Mi se vrea obelisc,
Lăcrimez pentru propria-mi tăcere,
Pe banca din livadă,
Picior peste picior, amintirile...
Mereu uimită, Venera îmi recită
Poemul în care versul final
Rimează perfect cu ochii ei albaștri,
Cât parfum de crin
S-a risipit aiurea,
Ca un rondel pierdut
Printre facturile de la întreținere...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Radu Dănăilă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești?
torn în marmur idealul,
gura ta o fac izvor,
ochii faruri lucitoare
și dorința o fac dor;
fac din tine o baladă
alergând spre infinit,
frigul dragostei și-al morții
e ceva nedefinit.
din fragmente de statui
te-am clădid ca pe-o naiadă
și te-ai risipit în lume,
ochi-mi să nu te mai vadă.
ai ucis visul pe care
îl visam în nopți senine,
când foșneau plopii-n cărare,
nopți albastre și divine...
tu te-ai risipit în zori
ca o stea căzută-n mare,
o petală dintre flori,
rătăcita pe cărare.
timpul plapuma si-a-ntins
ca un nor cu ploi de toamnă
și ne-a -nvins, măre, învins...
unde ești acum, doamnă?
unde ești să-ți spun povestea
ce-i străină și târzie
cu o dragoste curată
transformata-n erezie.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Sunt tot aici.. nu am plecat..
M-am transformat
In alti atomi...
Si altă formă am luat
M-am risipit... in cer si in văzduh..
In verdele covor de iarbă
In vorbele de duh
Ce le spuneam odată
Sunt tot aici...
Dar nu iti fie teamă
Te voi feri de tot ce-i rău
Ca să trăiești mereu
De s-ar putea...
Sunt mama ta
Nu am plecat nicicând
Si orice adiere a unui vânt
E pentru tine un cuvânt
De dragoste si-mbrățișare
Mereu... cât vei trăi sub soare.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!