După ploi

Aruncă-ţi văpăile negre din gene
hotarul din tine şi mersul alene,
dă-mi mâna şi hai să fugim din hotare
copila mea dragă, e soare, e soare...

Noroiul cărării de-ţi scuipă despoiul
nu pasul, ci ochiul ţi-atinge noroiul
şi nu-ntoarce geana să vadă, rebel
cald single nostrum cum tremură-n el.

Privirile dacă ţi-s arse de soare
nu ochiul, ci drumul sub talpă te doare
şi nu-ntoarce geana să vezi prin noroi
nici umbrele noastre cum fug după noi.

Dă-mi mâna şi hai să fugim înainte
copilă mlădie, copilă fierbinte
La capul cărărilor şerpuitoare
e soare în ierburi, în ramuri e soare...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna, iubito!...

Dă-mi mâna, iubito, să fim doar noi doi
Când tremură cerul şi scutură ploi!
Şi-aleargă cu mine, pe drumuri ce gem
Sub paşi de-Ariadne, urmând magic ghem.
Privirea-ţi de-o-ntorci către mine din mers,
Voi fi singur sclav în al tău univers,
Iar colbul, noroiul şi steiuri de munţi,
Le-om trece-mpreună pân' fi-vom cărunţi.
Dă-mi mâna, iubito şi hai să fugim,
Iubirea nebună la doi să-mpărţim!
Cum tremură cerul, eu tremur la fel,
Cu inima-n piept, speriat porumbel.
Prin vânt de speranţă, uitând de tipare,
La braţ vom umbla pe a vieţii cărare.
Nu-ntoarce privirea o clipă 'napoi
Şi-un veac înmulţi-vom iubirea cu doi!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incitare la visare

hai să fugim din carantină,
să punem verde în grădină,
să punem muguri roz în pom
şi omenescul iar în om.

hai să fugim din carantină,
din deşănţata ei rutină,
să nu fim zilelor pilaştri,
nici cerului nocturn noi aştri.

hai să fugim din carantină,
să nu fim viermilor cantină,
hâdului timp ce-atroce doare,
să-i punem cântec şi culoare.

hai să visăm cu ochii largi,
de câmp cu flori, de oameni dragi,
de tot ce gândul nu întină,
hai să fugim din carantină.

hai să fugim din carantină
şi-n viaţa cea de gelatină,
toate trăirile restante,
să le ivim ca briliante.

să-ntindem mâna prin zăbrele,
rupând zăgazul pus de ele
şi mreaja care ne dezbină,
hai să fugim din carantină.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă-s copilă

(Cameliei Rogojinaru)

Mama m-a născut copilă,
Surâs, cântec şi lumină
Şi chiar dacă nu-s fecior,
Eu cu munţii mă măsor.

Mă înalţ – un zmeu în soare,
Sunt şi vis şi sărbătoare,
Sunt pacea şi tricolorul,
Îmi cinstesc prin cânt poporul.

Aur port în păr... şi soare,
În obraji bujori în floare,
Ie, fotă şi opincă
Şi-s mândră, cât sunt de mică.

R: Hai mamă, vis şi cântec românesc,
Hai mamă, mamă scumpă te iubesc!
Hai mamă scumpă, stelele răsar,
Hai dulce mamă,-n părul tău de jar...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare, soare, frăţioare

Soare, soare, frăţioare,
Hai, dă drumul la izvoare,
Scoate iarba din ţărână,
Spune păsării să vină!

– Pe izvor l-am slobozit,
Pe ogor l-am înverzit,
Păsărele vin zglobii...
Ce porunci mai am, copii?!

poezie pentru copii de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complimente

- Iubito, fugi de mine?
- Nu, iubite, fug ca să vin la tine!
- Iubito, eşti ca o floare.
- Dar tu, iubite, eşti al meu soare.

- Iubite, hai să fugim în lume,
Să vedem ce ea despre noi va spune.
- Iubito, hai mai bine să ne ducem de pe pământ,
să ne ascundem în sufletul tău cald şi blând.

- Iubito, eşti frumoasă, eşti a mea aleasă
Şi vreau să te fac mireasă.
- Iubite, te iubesc şi te-am iubit mereu
Şi tu eşti alesul meu.

poezie de Vladimir Potlog (1 aprilie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn 7

Cum te uiţi la o eclipsă de soare
printr-un geam afumat,
tot astfel se uită prin mine
ochiul din spatele meu, opal
spre ochiul fix din orizont, oval
coborând din deal spre o vale
urcând o vale spre deal.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri şi semne (Requiem la moartea tatălui meu) (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi sub ploaie... licurici în priviri...

Hai să fugim, iubito, prin ploaia aşteptării,
privind la norii grei cu inima deschisă,
bobiţele sunt faguri din taina cuvântării
şi mierea în celule-i cu-aromă de caisă.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia bucuriei,
tinându-te de brâu să simt că înfloresc,
cu ochii languroşi să-i ceri copilăriei
culori din curcubeu şi cuget păstoresc.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia mulţumirii
uitând de vântul rece şi şoapta sa rebelă
cu sângele albastru să închinăm iertării
cele mai dulci poeme în sfânta ta capelă.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia bunătăţii,
învăluiţi de gânduri ce ne-au legat etern,
din palme să sorbim sărutul voluptăţii,
este nectarul sacru al dorului matern.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia dăruirii,
suspinul nopţii este pe talpa unei frici,
ţii minte, dulcea mea, în clipa înfloririi
cum liniştea privea cu ochi de licurici.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia mărturiei,
până când cerul gri va fi din nou senin,
cu slovele să-i ardem plăcerile furiei,
spovăduind iubirii cu sufletul blajin.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia libertăţii,
lanul de grâu şi drumul au karma ca şi noi,
deschis să cerem timpului valorile dreptăţii
şi cugetul Iubirii să-l plăsmuim în doi.

poezie de Luiza-Elizabetta Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă din soare cu aripi

Plouă din soare cu aripi de apă,
Zbori cu elan prin inima mea,
Pescăruşii din ochi se adapă
Atârnaţi vertebral de o stea.

Traversăm în valuri oceanul vieţii,
Stropi înfloraţi în suflet descriu
Frumuseţi din geana dimineţii,
Vreau să fie aşa şi-n veşnicul târziu.

Şi reciproc, o, Doamne, vreau să fie,
Aripi de apă s-ajungă până-n soare,
Să intru-n inima iubitei ca în vie,
Să mă îmbăt cu-a dragostei licoare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna
Şi hai, să descoperim
Noi orizonturi în căutare!
Prin mine,
Prin tine
Să altoim
Senina,
Dulcea
Visare!

Opreşte-ţi privirea-n popas,
Pe aripi
De revărsare!
Şi dorul tău
Bucură-se,
Cu adevărat,
De-această clipă
În desfătare!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solar

Ah, doamne cât de rece sunt;
o umbră mângâind pământ
cu talpa ce mă-nalţă-n zare
să-mi agăţ palmele de soare.

Şi cât sunt de neputincios;
nici însumi nu-mi dau cald, geros
rămân, nici lumânare
nu sunt, doar tânjesc soare.

Mi-am ascuns inima-n adânc;
să n-aibă frig în tremur strâng
şi ultimul pic de sudoare...
să-l am în arşiţa de soare.

Fac cald şi eu un pic din mine
doar cât să fiu la altul bine,
să-l am şi eu la rând; când doare
o mână caldă să-mi dea, soare.

Mă minunez pe zi ce trece
-când cunosc ger, eternul rece-
cum poate un infinit răcoare
să-l facă cald, o pată, soare?!

... O zi, ca mine el va fi rece, oare?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

hai să
vorbim de soare

soare
şi afară plouă
ca o vară întoarsă
prin oase.

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, Soare!

Hai, Soare, să te prind în oglinjoară!
Striga băiatul alergând prin şes.
Şi eu, în mreaja mea de la răstoace!
Râdea pescarul cu luleaua-n dinţi.
Şi noi! roşiră macii în poiană
Şi se şoptiră clătinând din cap.
Şi eu, să-mi fie-n cuib un ou de aur,
Pe culme clămpănea un cocostârc.
Şi eu cu rouă vreau să-l car acasă!
Zâmbea cumătra vulpe din răchiţi.
Şi eu din cer l-oi pune în ştiubeie!
Cânta albina-n urdinişul ei.
Un lăutar îl prinse în vioară,
De scăpară pe coarde sub arcuş:
Ba dimineaţa-i tremură luceaua,
Ba-i clipocea steloiul în amurg.

poezie de George Meniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de soare

tu ma imbratisezi precum
soarele
soare plutind in apele
norilor
tu esti soarele care rasare
pe cerul vietii mele
tu esti rupt din soare
si lipit de inima mea
tu esti soarele care-mi
bate la fereastra in fiecare
dimineata
pasarea galbena cu pene
de soare
strabate vazduhul
vis galben
soare de aur
aur de soare
vis.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petala pe ochi

Ochiul verzui al minţii tale
A fost străpuns de o rază de soare.
Şi ochii tăi verzi
Erau dintr- o dată
Roşiatici, ca soarele la apus seara,
În vară.
Pe pleoapă purtai
Petală roşie de la o floare.
Nu ştiu de ce,
Dar credeam că ochiul te doare.

Am vrut mâna ciungă să o întind,
Pleoapa să ţi- o ridic.
Dar cum să o întind?!
Că prin a ei durere nu mai simţeam nimic.

Piciorul, alene, cel şchiop,
Îl târam prin lanul de maci.
Voiam să- nţeleg
A cărui petală
O purtai pe acel ochi verzui- sângeriu.

Îti spun, am ştiut că petala este de mac!
Pentru ca macul, tie, atunci ti- a fost drag.

Mâna o să mi - o cos
Să nu îmi mai fie ciungă.
Pucioru- l ridic
Să pot să alerg
Când rămân doar o umbră.

Îţi deschid ochiul.
Petala ţi l- a vindecat.
Să pui, în lan, înapoi,
Petala din ochiul de drac.

poezie de Simona Moise (aprilie 2018)
Adăugat de MONIQUE
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza mea de soare

Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Şi sufletul mă doare.

Eşti departe de mine
Cum luna e de soare
Şi ştiu că plângi...
Şi lacrima ta mă doare!

Dar vorba ta e dulce
Ca nectarul de pe floare,
O, cât de mult te iubesc,
Dragostea mea cea mare.

Nu ştiu de ne vom mai întâlni
În lumea asta mare,
Dar tu ve-i rămâne veşnic
Raza mea de soare.

poezie de Vladimir Potlog (3 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare de toamnă

Dă-mi mâna şi vino cu mine
să vezi un decor ca de vis,
cu raze scâldând în rubine
covorul de toamnă promis!

Vom merge să facem cărare
prin frunze, cu paşii foşnind,
în lumea cu raze de soare
ce roşul pădurii aprind.

De vrei, stăm pe-o bancă o vreme,
aceea ce-aşteaptă mereu
şi pare, din nou, să ne cheme
pe vechiul, al nostru, traseu.

Hai, vino! E-o zi-n care eu
te vreau lângă sufletul meu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclipire de dimineaţă

Soare, dă-mi să beau lumină,
Ca să pot uita de cei
Doi sâni albi, ca de regină,
Ce domnesc în ochii mei!

Doamnă, dă-mi un sân al tău,
Crud, curat, catifelat,
Vreau din cupa lui, de rău,
Bând, să spun: m-am vindecat!

Sânilor, daţi-mi, vă rog,
Drumul mâinii de pe voi,
Ochiul meu, ca un milog,
Vă cerşeşte pe-amândoi!

Ochiule, dă-mi întuneric,
Vreau să-l beau, să uit cu jind
Sânul alb, curat, feeric
Şi balsamul său sclipind!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (24 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii-n doi

Hai iubito şi dă-mi mâna
mâna ta ca o vioară
să traduc iarăşi româna
într-un susur de izvoară

Mâna ta ca o vioară
pare vers de Alecsandri
mângâind iar mă omoară
într-un veac fără Dridri

Pare vers de Alecsandri
nu traduc iarăşi româna
nici pe-a fi în a nu fi
hai iubito şi dă-mi mâna

Mâna ta ca o vioară
îmi răstoarnă munţii iară

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc la soare

Iată lanul cu lalele

Unde stau doi pui de lele.

Lelea-i mică, cu ilic

Şi cu nasul foarte mic.

Nici băiatul nu e mare,

Are ghete în picioare,

Are nasturi în perechi

Şi o şapcă pe urechi

– Ce râzi, lele-aşa de tare?

Stai mai bine în picioare

Să te văd cât eşti de mare.

Dă-mi şi mie un boboc,

Şi să-ncepem noi un joc,

Joc la soare, joc mânzoc

Doi la dreapta, doi pe loc,

Doi paşi mici la stânga, doi,

Şi la urmă, hai la turmă,

Să găsim un miel plăpând

Cu boticul în pământ,

În pământ cu iarbă verde

Unde cărăbuşul pierde

Un papuc,

De năbuc,

Şi tot el tace năuc.

poezie de Joc la soare din poezii.ro
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna şi visele tale,
Păşeşte cu mine-mpreună,
Ţi-oi face din stele cunună
Şi voalul din nori şi petale!

Dă-mi mâna, e-n faţă altarul,
Vrem El să ne lege destinul,
În noi să păstreze seninul
Şi-n suflet s-abunde nectarul.

Dă-mi mâna, inelul ţi-oi pune
Să fie pecete-a unirii,
Iau Cerul drept martor iubirii
În bine şi-n rău ne cunune!

Dă-mi mâna, când pragul te-oi trece
Pe braţele mele pluteşte,
Cuvinte de dor îmi şopteşte
Şi lasă sfiala să plece!

Dă-mi mâna, sub teii în floare
În cânt de viori să valsăm
Şi-n doi să-ndrăznim să visăm
Iar Cerul în noi să coboare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înţelesuri (4 iunie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!