Iubire fără nume

Cum aş putea să nu te iert,
Când mi-aduci inima în palmă,
Iubite, visul meu incert,
Cu ochi de foc şi vocea calmă?

Ce sirene te-au zămislit,
Că nu pari de prin astă lume?
Spre-a mă vrăji, - ai fost ursit -
Cu o iubire fără nume!

Între vis şi deşertăciune
Te-aş pedepsi, dar, de te pierd,
O viaţă searbăda-mi rămâne,
Cum aş putea să nu te iert?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stiu sa iert...

Stiu sa iert....
Dar nu am invatat sa uit
Stiu multe in viata sa pierd,
Da... nu uit ce-am suferit

Poti tu oare....?
Sa imi dai timpul inapoi?
Sa-mi salvezi sufletu' ce moare
De lacrimiile unei ploi?

Stiu sa iert...
Greseala ce din suflet vine
Dar nu am invatat sa iert
Tot ce este rau in tine

Poti tu oare...?
Sa imi dai amintirea sufletului?
Ce atat de mult doare
Poti tu oare....?
Nu, nu poti.... tu esti doar vocea trupului
Pacat... de iubirea mea
Pacat... de soarta ta
Te voi ierta... e greu
Asa imi zice sufletul meu.

poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Copil al meu din pântec, om al meu,
Mă chinuie dileme nesfârşite
Şi nu mă pot decide şi mi-e greu
Şi nopţile mi-s albe, chinuite.

Firesc e să te-aduc în astă lume
Spre care te-am pornit şi să te nasc,
Să te botez apoi – să-ţi dau un nume,
Dar, vai, câte pericole te pasc!

Va trebui să-nveţi durerea ce e,
Să-ţi iei din răul lumii şi tu partea,
Să lupţi pentru un crez sau o idee,
Ca în final să te aştepte moartea.

Mă tem acum că nu vei înţelege
De ce există-n lume ucigaşi,
De ce infracţiuni, fărădelege,
De ce perfizi şi trădători şi laşi.

De ce atâta inegalitate,
De ce flămâzi ce satură-mbuibaţi,
De ce acces filtrat la sănătate,
De ce atâta ură între fraţi.

De ce să te conducă aserviţii,
De ce să suferi pentru că eşti drept,
De ce tot ies în faţă nesimţiţii
Şi-i dat deoparte omul înţelept.

Şi totuşi, dacă nu te-aş naşte viu,
Cum aş putea să-mi iert că te-am lipsit
De şansa ta de-a alerga zglobiu
Prin ierburi, prin păduri, prin fân cosit?

Cum să te-mpiedic să priveşti la stele,
Şi să visezi că poate vei zbura
Cu nave spaţiale printre ele,
Că lumea-ntreagă poate fi a ta?

Cum să nu vezi în floare liliecii?
Cum să nu simţi miresmele de tei?
Cum să nu juri iubire pe toţi vecii,
Plimbându-te prin parcuri, pe alei?

Cum să te-mpiedic, iarăşi, vinovată,
Să mângâi câini şi cai, pisoi zglobii?
Cum să nu simţi ce-i dragostea curată
Şi fericirea de-a avea copii?

Am să te nasc, odor al meu, să ştii,
Şi-am să te-ndrum prin viaţă cum se cere,
Am să te-nvăţ să cauţi bucurii
Şi-am să-ţi arăt că viaţa-i şi durere.

Ai să trăieşti din plin, înţelegând
Că trebuie şi soare, dar şi nori
Şi viu printre asemeni petrecând,
Vei învăţa, încet, încet, să mori.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă, am fost tentată să`l privesc în ochi, dar am renunţat. Eram sigură că voi putea să iert şi să tac...

Doina Ioneţ în Floarea de colţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rămâne

Lasă-mă-n carapacea mea să plâng
Deznădejdea, nu mai veni să-mi tulburi;
Tot ce-am putut în urma ta să strâng
Lacrimi pustii şi-ale iubirii cioburi...

Ai fost doar c-un picior în viaţa mea,
Cu celălalt, veşnic în altă parte,
Mi-e amintirea ta, cu-atât mai grea,
Cu cât în cald şi rece se desparte.

Mă-ntreb, ce mai rămâne-n urma ta,
Mi-ai răspuns evaziv, ai fost incert,
Nu te pot nici chema, nici alunga,
Uită-mă, dacă poţi! Eu nu te iert!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nume

M-ai strigat Vladu!, n-ai ştiut
Ce rădăcini se-ascund în spate,
Mi s-a mai spus aşa-n trecut,
De ast-am făcut trei paşi în spate.

Şi-ai continuat, eu m-am topit,
Nu ştiu, nu ştiu... mă răscoleşti,
Dar ştiu că nu-ţi pot fi iubit,
Tu n-ai putea să mă iubeşti.

Nu aş putea să fac nimic,
Tu eşti la început de drum,
Atât de mare, dar prea mic,
Aş încerca, dar chiar n-am cum.

Vladuu! rămâne doar un nume,
Ce tu l-ai spus întâmplător,
Dar ce-n parcursul meu prin lume,
Mi-a fost rostit doar din amor...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi face să-nflorească meri?

Era atâta fericire între noi
Şi-atâta dăruire-aveam de spus,
Încât prezentul "astăzi", înmulţit cu doi
Îţi aminteşti cum... nu ni-era de-ajuns?

Te regăsesc, pe cerul siderat,
În care ne-am văzut ciudat de tineri...
Dar cum să iert că-n urmă ai plecat
Şi-ai luat cu tine ziua noastră: Vineri?!

Te regăsesc şi-n răsăritul candid
În care, prin eter ne-mbrăţişam
Dar cum să-ţi iert acest crepuscul palid
Cu visurile la trecut: eram?!

Te voi fi regăsit o clipă-n vise,
Dar... inutil: pe cerul ajurat,
Îmbrăţişarea noastră amuţise...!
Într-un destin stingher şi haşurat!

Acum tu vrei să mi te-ascunzi în vis,
Şi poate, visu-mi te-ar putea uita uşor...
Dar cum să uit miracolul ucis,
Din candidul... nepământeanul colţuşor?

Zădărnicie-i vrutul ce-l zoreşti
Iubirea-ţi e o urmă dintr-o boare...!
Şi chiar de-mi spui că nu mă mai doreşti,
Mâhnirea nu e taina... care doare?!

Aproape-ai fost de-al biruinţei prag...!
De dragul tău şi-al meu, cutează-ţi primăveri!
Regretele sunt răni, poete drag...
În locul lor, poţi face... să-înflorească meri?!

poezie de Iulia Mirancea (august 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasager

Îmi pare rău, dar nu mai pot să iert!
Prea multe răni adânci şi sângerânde,
Pe care tu, constant, le-ai ignorat,
Mi-au ucis lent iubirea pentru tine.

Sufletu-mi zace-agonizând,
Nici măcar tu nu mai ai leacul,
Nu mai am ochi, ci izvoare de lacrimi,
Şi-s goală şi de vise fără tine!

Te-am pierdut fără să te am,
Ca un copil ce vede-n Moş Crăciun pe tata!
Nimic nu umple golul ce mi-l laşi
Cu tine pleacă ultima-mi speranţă

Ce n-aş fi dat să formăm un întreg
Indestructibil înaintea sorţii
Dar ai ales să-mi fii doar pasager
Prin viaţă, gânduri, inimă, iubire!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu iubesc

Cum să nu iubesc
Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea nopţilor târzii,
Când între vise te aştept
Şi tu-mi eşti steaua căpătâi.

Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Şi tu de gâtul meu te ţii.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc şi-n al tău gând.

Cum aş putea să nu iubesc
Privirea ta şi ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aş vrea să vin.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ţi sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.

Cum aş putea să nu iubesc
Potecile ce paşii-ţi poartă,
În viaţa ta vreau să păşesc,
Să-ţi dăruiesc iubirea toată.

Cum aş putea să nu iubesc
Parfumul tău ameţitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.

Cum aş putea să nu iubesc...

poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e greu să îţi spun că te iert în timp ce te privesc în ochi şi îţi ţin mâinile în mâinile mele. Sărută-mă, ca să nu-ţi mai văd ochii. Te iert pentru toate câte trebuie să te iert.

citat celebru din Emily Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iert

Cu fiecare piesă scrisă de tine şi cântată aici,
Mă las pierdută în ochii tăi
"Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Şi am să te mint în fiecare zi".
Am să te iert ibovnică,
Prin arme de foc planeta moare,
Te iubesc, dincolo de vis...
Am să te cuprind cu fiecare zbor
Sub adierea dragostei duse la extrem.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palmă

De n-aş putea să mă întind palmă,
N-aş mai fi om, m-aş poticni,
Chiar vertical de ştiu c-aş fi....
Să mângâi n-aş da mâna calmă,
Nici nu m-aş ţine nou-născut,
Sau dacă aş fi ca o primată,
Nu m-aş înlănţui sărut,
N-aş avea gânduri niciodată,
Neştiind cum să străpung liane,
Aş trăi ghemuit, o valmă,
N-aş prinde braţe diafane...
Barbar aş fi, suflet de-o palmă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru nepotul meu

Nu cred că am ştiut ce e iubirea
Până te-au zămislit divinii aştri
Ce te-au trimis pentru-a-mi afla menirea,
Copil superb, cu ochii mari, albaştri!

M-am supărat pe Dumnezeu ades,
Îl imploram plângând sfios, cu teamă
Ca vieţii mele să îi dea un sens
Prin binecuvântarea de-a fi mamă.

Însă altfel a fost de Sus sortit:
Nepot să-mi fii, mătuşă să îţi fiu...
Suavu-ţi chip, cu drag, când l-am privit,
Înseninat-a traiul meu pustiu.

Te-am ocrotit aşa cum am ştiut...
Cu râsul tău mi-ai alinat durerea,
Dragostea mea am vrut să-ţi fie scut,
Cu glasul tău mi-ai dăruit puterea

De-a înfrunta destinul nemilos,
De a nu fi vreodată doborâtă...
M-am bucurat văzând cum creşti frumos,
Cum învăţai din lumea neştiută.

Cum aş putea acum să-i mulţumesc
Divinităţii, care te-a trimis,
Băiatul meu, cu care mă mândresc,
Minune, apărută mai întâi în vis?

Promit să te susţin în tot ce faci,
Prietenă şi mamă deopotrivă,
Promit să te-nţeleg de plângi sau taci,
Fără a fi nici rea, nici posesivă.

O bucurie să îţi fie viaţa,
Pe drumul ei să fie numai soare,
Zâmbind să lupţi, dar să-mi asculţi povaţa
De-a-ţi face din iubire sărbătoare!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să te iert

Cândva, te voi ierta, dar nu acum
Când stai, atât de calmă şi senină
Acolo-n, inima de tine plină.
Va fi târziu, când voi pleca pe-un drum
Pe care toţi plecăm, plecăm oricum.

Am să-mi trimit iertarea pe Pământ
Iar tu, eliberată-atunci de mine,
O vei primi, în suflet să-ţi aline
Şi dor şi suferinţe, suflet frânt,
Lipsit de-al unei inimi vechi veşmânt.

Am să te iert, iubita mea, ştii bine!
Te voi ierta de tine şi de mine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strop de cer

Erai un vis şi te visam frumos
În nopţile singurătăţii mele:
Îmi apăreai tăcut, misterios,
Şi mă-nsoţeai în zboruri printre stele.

Dar ai ieşit din vis, te-ai întrupat
Aşa cum te visasem: o zeiţă
Păşind spre mine, strop din cer plecat
Să curme, dintr-un suflet, o arşiţă.

Cum ai venit şi cine pot fi cei
Ce mi te-au dat să-mi cânţi făr-a-mi cânta,
Să mă priveşti chiar fără-a mă vedea
Şi să îmi fii tot ce-aş putea visa?

Cum voi putea să-i răsplătesc pe-acei
Ce te-au trimis aici, în lumea mea?

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu ce pierd,ea nu pricepe

Eu ştiu ce pierd, tu habar n-ai
C-ai fost pentru o clipă-n rai.
Când ai plecat, ai luat cu tine
Focul păgân ce-ardea în mine.

Eu ştiu ce pierd, tu n-ai habar
Că îţi făcusem sfânt altar
La poarta dintre amintiri...
Tărâmul dulcelor iubiri.

Eu ştiu ce pierd şi par naiv...
Tu te căieşti dar e tardiv...
Eu ştiu să iert, tu habar n-ai
C-ai fost pentru o clipă-n rai.

Eu ştiu ce pierd, ea nu pricepe
Că suntem suflete pereche
Şi o ador... şi o iubesc
Şi simt cum mă îndrăgostesc!

poezie de Silviu Ungureanu (18 decembrie 2012)
Adăugat de Silviu Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom revedea odata

Crezi ca o sa-mi iert vreodata
Lepadatul meu de tata
Ori zicala: nu am bani
Tata noi n-am fost dusmani
Doar am vrut in felul meu
Sa te tin aici mereu
Sa mai lasi din bautura
Si tigara jos din mana
Insa astea nu te-au luat
Noi, noi trei cred te-am tradat
Te-am lasat singur in lume
Ai uitat de al tau nume
Si ti-ai pus in gand mai tata
Fapta asta, dura fapta
Ai pus streangul mortii in gat
Si pe loc te-ai omorat
N-ai lasat la pieptul tau
Un bilet la fiul tau
Eu credeam ca stii de mult
Ca te am mereu in gand
Si te port in inimioara
Mai ceva ca pe o icoana
N-am avut puterea care
Sa te pup pe fruntea mare
Parca imi era si frica
Inima ta ce o sa zica
Ma vei crede pe cuvant
Sau e doar o vorba in vant
Azi taticu nu-ti port pica
Eu te iert dar imi e frica
Poate tu acolo sus
Vei aduce din apus
O farama dintr-un vis
Sa ma ierti ca te-am "impins"
Nu prin vorbe, ci prin fapte
Sa renunti la libertate
Dar te rog taticul meu
Sa iti ierti baiatul tau
Sa il ierti si pe Petrica
Si pe mama cea cu frica
Te iubim in felul nostru
Tu esti mereu tatal nostru
Si la tine vom veni
Sa ne ierti tata intr-o zi.

poezie de Iliuţă Cozma (15 noiembrie 2010)
Adăugat de Iliuţă Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aş putea să fiu indiferent

Cum aş putea să fiu indiferent,
Când cerul-mi este şi astăzi, prezent,
Când Dumnezeu mi-a dăruit doar mie,
Minunea de-al slăvi în poezie?

Cum aş putea să trec peste culoare,
Când sus, pe cer, parc-aş vedea o mare
Albastră, caldă, vălurind într-una,
Iar printre valuri, se ascunde luna?

Când prima rază-mi intră pe fereastră,
Într-o tăcere a luminii, vastă,
Şi, alungându-mi ceaţa din priviri,
Mă-ncătuşează cu-ale ei iubiri?

Când printre case eu aud, plângând,
Sfioase, adierile de vânt,
Iar salcia pletoasă, nopţi de-a rândul,
Se-ndoaie ritmic, atingând pământul?

Cum aş putea să fiu indiferent,
Când prind al dimineţilor moment,
Iar frumuseţea mi se-aşază-n palmă
Atât de caldă şi atât de calmă?

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puteai...

Din dragostea-mi, puteai clădi un Rai,
Din suferinţa-mi se va naşte-un Purgatoriu;
Cu mine-ai vrut să fii, dar nu să stai,
Astfel, iubirea mi-ai trimis în derizoriu!

Din ce simţeam, puteai crea o lume,
Dar tu, parcă n-auzeai şi nu vedeai cum plâng,
Iubirea noastră-a rămas fără nume,
Mult timp de-acum, în urma ta, cioburile-i strâng!

Noi am fi fost poveste-adevărată,
Despre o iubire mare, fără de sfârşit,
Nemaitrăită de nimeni vreodată,
O legendă frumoasă, cu tâlc, aproape mit!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flatează-mă şi s-ar putea să nu te cred. Critică-mă şi s-ar putea să nu te plac. Ignoră-mă şi s-ar putea să nu te iert. Încurajează-mă şi nu te voi uita.

citat din William Arthur Ward
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume bună

Duşmanul meu murea şi-aşa inert
M-a invitat la patu-i ca să-l iert.
- Să ne-ntâlnim, zicea,-ntr-o lume bună
Fără invidii, ură sau minciună...
Dorinţa lui mi s-a părut blestem:
Cum, lume bună, dacă ne... vedem?!

hexagramă de Bienstock şi Curnonsky din Râsul lumii la români (2010), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!