Învață-mă trăgând la jug
Învață-mă trăgând la jug
Să cânt cu lacrima pe strune,
Să fiu urechea celui surd
Și pâinea celui ce îndură...
Învață-mă să fiu cuvânt
Cu litere de-mbărbătare,
Și dac-oi fi prea obosit
Să nu cârtesc de-nstrăinare.
Ducându-mi crucea zi de zi
Să nu pierd urma Ta lăsată,
Ținând privirile-n pământ
Și fruntea prea îngrijorată,
Că altfel, pentru ce-am primit
Întrg paharul sorții sfinte,
De nu merg până la mormânt,
La piatra veșnic prăvălită...
Și-atuncea poate-ntr-un sfârșit,
Dar și-nceput de-o nouă viață,
Voi absolvi liceul sfânt
Cu lacrimi noi pe față...
Și degetele Tale-ntâi
Îndată-mi vor atinge ochii,
C-am învățat trăgând la jug
De Tine, Doamne, să m-apropii.
poezie de Mihai Ghidora (9 decembrie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre sfârșit
- poezii despre pâine
- poezii despre ochi
- poezii despre liceu
Citate similare
Învață-mă tu
Învață-mă tu!
Poate anii mi-s dușmani
Și mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai știu să privesc
Și doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiți,
Cum taci...
Învață-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Și mi-am uitat simplitatea frumosului
În pașii prea mulți,
Poate nu mai știu să fiu
Și doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec...
Învață-mă tu!
Poate vocea mi-e rece
Și mi-am ucis cuvintele calde
În așteptarea prea lungă,
Poate nu mai știu să vorbesc,
Și doar zic:
Cum iei, cum dai, cum fugi,
Cum iei...
Învață-mă tu!
Poate somnul mi-e greu
Și mi-am sugrumat clipele simple
În visurile prea complicate,
Poate nu mai știu să merg
Și doar simt:
Cum mor, cum calc, cum trec,
Cum mor...
Învață-mă tu!
Poate viața mi-e joc
Și mi-am dres zilele cu zaruri
În melodia prea caldă,
Poate nu mai știu să iubesc
Și doar vreau:
Cum simți, cum vrei, cum spui,
Cum simți...
poezie de Gabriela Chișcari (17 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre zaruri
- poezii despre vorbire
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre somn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
învață-mă căderea prin rotație, ca un burghiu. butaș de viță înfipt în nisip. învață-mă să strig cu sângele a mii de alexandre și luize. învață-mă să fiu zăpada unui trup uman cu sufletul multiplu. învață-mă să-mi hrănesc cu laptele mamei surogat bărbatul castrat chimic născut dintr-o trinitate curvă. învață-mă comportamentul unei mașini permanent gravidă si aptă pentru sex. învață-mă cum se simte dragostea sinceritatea durerea respectul lumina în umbră și prin distanțare.
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre zăpadă, poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre sinceritate, poezii despre sex, poezii despre respect sau poezii despre nisip
Împărăteasă
Din nou pleci către cer,
O Tu, cinstită floare
Cu tine toate pier,
În luminata zare.
Mă plec în fața ta,
Privește-ți slujitorul
Cu tine de voi sta,
Tot îți voi duce dorul.
Elimină păcatul,
Ce gândul înrobeste
Arată-mi iar regatul,
Ce-nsoare strălucește.
Nu-ntoarce a ta față,
Învață-mă de bine
Aș vrea în a mea viață,
Să fiu mereu cu tine.
Oferă-mi acel scut,
Ce răul îl oprește
Un dar mult prea plăcut,
Ce sufletul iubește.
Revarsă peste mine,
Tot harul tău preasfânt
Să pot cânta cu tine,
Dincolo de mormânt.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre monarhie, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre flori, poezii despre dor sau poezii despre bine și rău
Învață-mă, Doamne, să mă rog....
Învață-mă, Doamne, să mă rog
Să uit când sunt cu Tine
Deșertăciunea acestei lumi
Și să mă bucur de bunătatea Ta.
Dă-mi, Doamne, putere să iert
Pe cei ce mă dușmănesc;
Fă-mă să fiu golit de ura din mine
Ca să te pot simți.
Dă-mi, Doamne, puterea să lupt
Cu gândurile deșarte ce mă cuprind;
Trimite-mi ingerul pazitor,
Să mă ferască de ele.
Luminează-mi ochii sufletului
Să-ți pot vedea stralucirea,
Atunci când sunt cu Tine,
La rugăciune.
rugăciune de Angelina Nădejde (8 iulie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre iertare, poezii despre dușmănie, poezii despre bunătate sau poezii despre bucurie
Noi vrem pământ!
Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Și m-ai scuipat și m-ai bătut
Și câine eu ți-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ți fim toți câini, lovește-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Și ham de cai, și jug de boi
Dar vrem pământ!
O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieții tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag și sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor -
Dar toate le-am trăi ușor
De-ar fi pământ!
De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceți lan, noi, boi în jug.
Și-n urma lacomului plug
Ies oase și-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos
Din case goi, în ger și-n vânt,
Ne-ați scos și morții din mormânt; -
O, pentru morți și-al lor prinos
Noi vrem pământ!
Și-am vrea și noi, și noi să știm
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-și vor bate-ai voștri joc
De noi, dacă murim.
Orfani și cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or ști-n care șanț zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - și noi creștini suntem!
Și vrem pământ!
N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Și parcă l-ați uitat!
Ați pus cu toții jurământ
Să n-avem drepturi și cuvânt;
Bătăi și chinuri, când țipăm,
Obezi și lanț când ne mișcăm,
Și plumb când istoviți strigăm
Că vrem pământ!
Voi ce-aveți îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoși și tați
Noi mame și surori și frați!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump și sfânt,
Că el ni-e leagăn și mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Și câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!
N-avem puteri și chip de-acum
Să mai trăim cerșind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luați din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre câini, poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre trecut sau poezii despre tată
Am învățat să fiu eu
Tu crezi că n-am probleme?
Tu crezi că totu-i roz?
Tu crezi că numai ție îți e greu?
Te-nșeli! Există doar o diferență
Eu sunt eu, iar tu ești tu!
Eu am învățat din viață
Ce să fac și ce să nu,
Care-i chipul cu venin
Care-i leacul la suspin.
Zâmbesc... Și ce?
"Zâmbetul celui care suferă
E mai dureros decât lacrima celui care plânge!"
Nu mă cunoști așa cum sunt
Uită-te la mine și-n adânc
Am învățat că viața e așa cum e
Și-am învățat să trec peste greșeli.
Pentru tine viața mea e roz
Pentru mine totul e pe dos.
Dar am învățat să fiu eu
Și să ignor, tot ce-nseamnă...
TU!
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre roz, poezii despre plâns, poezii despre greșeli, poezii despre existență, poezii despre durere sau poezii despre depășire
Un dram de noroc
De voi mai fi, după ce nu voi mai fi,
Ochi aș vrea să fiu, pentru o fată nedăruită,
Stîlp, în locul celui căzut de la casa noastră
Și lumînare pe cartea de seară a ultimului schimnic,
Răsură aș vrea să fiu lîngă glezna
Fetei care-a privit în taină tristețea
Și picior pentru cel ce n-a putut ajunge
La taina cea mare a izvorului,
Și izvor pentru frații mei, însetații,
Și-un dram de noroc pentru Mama,
Spre a putea și ea, biata, desluși
Măcar cîteva semne din prea sfînta Biblie
Lăsată nouă,
La 16 iunie 1889,
De marele mucenic Mihai Eminescu.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de Ela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre picioare, poezii despre noroc, poezii despre mucenici, poezii despre mamă, poezii despre glezne, poezii despre cărți sau poezii despre creștinism
Învață-mă să fiu tu
să-ți gust nefericirile
până la ultima brazdă a sufletului
să-ți mângâi intențiile nesăvârșite
și să-ți ascult întrebările apocaliptice
să-ți adun dezastrele
ca pe frunzele ce cad toamna
hai
învață-mă să fiu tu în fiecare secundă
să te trăiesc ca pe ceva ce îmi aparține
și în momentele de luciditate
când absolutul mă traversează
să te pot rosti ca pe un Dumnezeu
hai
învață-mă cum să-ți deschid pieptul
în nopțile când luna doarme leneșă pe podea
și lupii își strigă foamea prin păduri
când filosofiile se bat cap în cap
și totul devine oblic
chiar și gândul că te-aș putea poseda
învață-mă să scriu alt poem
în care moartea să fie o femeie subțire
iar mutilările noastre succesive
să pară jocuri perverse
hai
suflete
învață-mă să fiu tu
ca să pot înțelege
și să pot asculta
tropotul cailor
când albastrul le mângâie copitele
hai
suflete
hai
sub șenilele reci ale timpului
unde ne trăim păcatul
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre secunde, poezii despre păduri sau poezii despre poezie
Supărat ești...
(Glossă)
Supărat ești pe noi, Doamne!
Te-nțeleg și-ți dau dreptate,
Prea ne-am bătut joc de toamne,
Prea vrem să le-avem pe toate!
Ce-a fost sfânt, nu mai e sfânt,
Parcă ne e tot mai rău,
Oamenii nu au cuvânt
Și n-aud cuvântul Tău!
Supărat ești pe noi, Doamne!
Rătăcim, orbi, surzi, prin viață,
Până o să ne condamne
Cerul, la o dimineață
Fără soare, fără flori -
Ca un semn de pocăință
Doar cu tunete și nori,
Să ne-ntoarcem la credință!
Te-nțeleg și-ți dau dreptate,
Am uitat să ne iubim,
Ne zbatem și dăm din coate
Ca să ne îmbogățim,
Deși știm că bogăția
Nu se capătă cu bani
Și că, uitând omenia,
Din frați, devenim dușmani!
Prea ne-am bătut joc de toamne,
Am necinstit al ei rod,
Doamnele nu mai sunt doamne,
Domnii-s rude cu Irod!
Cer și pământ se revoltă
De atâta nepăsare,
Numai ura se dezvoltă
Și strigă în gura mare!
Prea vrem să le-avem pe toate,
Dar să nu facem nimic,
Să putem ce nu se poate;
Vrem furtuni într-un ibric!
Orgolii nemăsurate,
Egoism și nepăsare
Asta-i sarea în bucate
Într-o lume-nșelătoare!
Ce-a fost sfânt nu mai e sfânt,
Izgoniți din Rai cu toții,
Pângărim acest pământ,
Purtându-ne ca netoții:
Poluăm, exterminăm,
Ne întrecem în distrugeri,
Fără să ne-ngrijorăm
C-am putea ucide îngeri!
Parcă ne e tot mai rău,
Dar nimic nu ne oprește:
Prăvălim lumea în hău,
Înjunghiind-o mișelește!
Alții sunt mereu de vină
Dacă-i să dăm socoteală,
Până și legea divină
Este pusă la-ndoială!
Oamenii nu au cuvânt,
Nu respectă nicio lege
Și trimit către mormânt
Tot ce nu pot înțelege!
În zadar se mai ridică
Cei cu inima curată,
Sub al răilor jug, pică
Și dreptatea... nu se-arată!
Ei n-aud cuvântul Tău,
Sunt orbiți de preamărire,
Nu discern bine de rău,
Nu au nicio lecuire!
Calcă zilnic pe cadavre,
Întețesc războaie, mii,
Milă au cât niște javre,
Chiar de propriii copii!
Și n-aud cuvântul Tău!
Oamenii nu au cuvânt,
Parcă ne e tot mai rău,
Ce-a fost sfânt nu mai e sfânt!
Prea vrem să le-avem pe toate,
Prea ne-am bătut joc de toamne,
Te-nțeleg și-ți dau dreptate,
Supărat ești pe noi, Doamne!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre dreptate, poezii despre cuvinte, poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție sau poezii despre supărare
Pe degetele Tale de lumină
Ia-mă Tu
pe degetele Tale de lumină
și-nvață-mă
s-ascult de Tine
învață-mă
să te iubesc
și Ție să-ți dau cinste și onoare
Mesia
O Domnul meu
mâna Ta
pune-o pe fruntea mea
și
cu surâsul Tău
topește-mi mersul în paharul Tău de bucurie
și-mi
mângâie întrega mea ființă
cu
privirea ochilor Tăi ca para focului
fii-mi
Tu biruința mea
și
pune-mi sub picioare
duhurile străine și
propria-mi fire
prin Tine doar o Doamne
Isuse să trăiesc
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 februarie 2020, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre onoare, poezii despre mâini, poezii despre foc sau poezii despre degete
Am murit pentru Lege
Lui Hristos i-aduc onoare
Nu lui Moise nici Maria
Căci Hristos ne dă salvare
Și El ne aduce iertare
Ne oferă veșnicia
Și de-a pururi bucuria
Prin Hristos ni se deschide
Calea înspre Tatăl Sfânt
Și El dragostea ne arprinde
Nouă Ușa nu ne-o-nchide
Să trăim al Lui Cuvânt
Până vom intra-n mormânt
Jertfa-i sfântă ne-a legat
De El Însuși nu de Lege
Să avem un duh curat
Ascultându-l nencetat
Pe Cel care ne alege
A Lui să fim se-nțelege
Pe Isus vreau să-l slăvesc
Și Lui mă-nchin pe vecie
Căci pe El dar îl iubesc
Și ființa-i dăruiesc
Mire drag pe veci să-mi fie
Ca să-i cânt lumina vie
Prin Hristos eu am murit
Pentru Legea din Sinai
Altă Lege am primit
Ca să fiu neprihănit
Prin Hristos să intru-n Rai
Pe al sfințeniei plai
Suntem liberi în Hristos
Viața nouă s-o trăim
Să umblăm așa frumos
Având ochii sus nu jos
Fii ai Tatălui să fim
Pe Mire noi să-l iubim
Ne-nchinăm dar Lui Mesia
Fiul Celui Prea Înalt
Ce ne oferă veșnicia
Prin El s-avem bucuria
Veșnică ce ni s-a dat
Cu duhul pururi curat
30-12-2022 M.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Iisus Hristos, poezii despre înălțime sau poezii despre salvare
"Învață-mă!"
Învață-mă să iubesc
Ca să învăț să trăiesc!
distih de Toma Ion Mihai (14 martie 2019)
Adăugat de Toma Ion Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre viață sau citate despre iubire
Cât de scump ești Tu Isuse
Cât de mare ești Isuse
Cât de scump și minunat
Toate florile nespuse
Sunt de Tine aici aduse
Pe toate Tu le-ai creat
Nouă Doamne ni le-ai dat
Cât de scump și minunat
Ești Isuse Mire Sfânt
Viață nouă Tu ne-ai dat
Să-ți cântăm în lung și-n lat
Orișiunde pe pământ
Să-ți cinstim al Tău Cuvânt
Cât de scumpă ți-e Ființa
Mâna Ta de Dumnezeu
Tu ce-ai pus în noi credința
Dându-ne și biruința
Să-ți cântăm aici mereu
O Isuse Domnul meu
Cât de gingaș Isus ești
Plin de slavă și lumină
Duhu-ți când ne dăruiești
Și-n Cuvânt ne împletești
Să trăim fără de vină
Viața nouă și deplină
Doamne mintea ne-ai furat
Cu-a Ta sfântă gingășie
Căci lumina Ta ne-ai dat
Mire scump și minunat
Slăvită Ființa-ți fie
O Isus în veșnicie
Căci doar Tu ne ești menirea
Tu al vieții Creator
Noi îți dăm acum iubirea
Să ne dai neprihănirea
Căci ne ești Doamne izvor
De viață dătător
Vrem Isus pe veci să fim
Doar ai Tăi și-n curăție
Ființa Ta să o slăvim
Și în veci să ne sfințim
Mire drag din veșnicie
Onorat Numele-ți fie
Ne-nchinăm dar Isus Ție
Pentru veci noi te cinstim
A Ta gloria dar fie
De acum în veșnicie
Căci pe Tine te iubim
Și ai Tăi ne vrem să fim
Slavă cinste și onoare
Fiu al Celui Prea Înalt
Căci Tu ne-ai adus salvare
Și ne-ai dăruit iertare
Fii în veci glorificat
Și fii al nostru-Mpărat
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 ianuarie 2022, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri
Strigăt din Betșeba Psalmul LI
Doamne în bunătatea Ta
Șterge fărdelegea mea
Spală cu desăvârșire
Toată a mea nelegiuire.
Curăță-mă de păcat
Cu isop mă fă curat
Spală păcatul să-mi cadă
Să fiu alb ca o zăpadă.
Doamne fă să nu fiu surd
Veselia să-ți aud
Inima zidește-mi Tu
Pune-n mine și Duhul.
Te rog buza-mi descuia
Gura spre a Te lăuda
Doamne nu mă lepăda
Duhul Tău nu mi-l lua.
Păcătos de sunt pe cale
Învață-mă a Ta cărare
Șterge-mi păcatul firii
Dă-mi nădejdea mântuirii.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre mântuire, poezii despre laudă, poezii despre inimă, poezii despre gură, poezii despre curățenie sau poezii despre alb
Am obosit să fiu un nimeni
Am obosit să fiu un nimeni
În ochii unui NIMENI.
Doresc să fiu un CINEVA
În sufletul CUIVA.
Ba, pot
- Nu poți,
- nu ai cum,
- vino cu picioarele pe pământ,
- nu ai voie,
- visezi,
- cine ești tu?
Atâtea roți
Se-nvârt pe drum.
Am și eu un cuvânt:
Nu mă predau de bunăvoie.
Iar tu, trișezi
Și n-ai nici un atuu!
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe
Ochii celui mai frumos poem
Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
și Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu să rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor crește aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopții,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înțepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streașină vieții,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge să mușc din coaja cerului.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre stele sau poezii despre noapte
Glasul pământului
Un petic de pământ mi-a mai rămas în sat
Si multe amintiri pe care nu le pot uita,
De și eram copil, când am plecat,
Toate au locul lor în mintea mea.
El este cel care, deseori mă cheamă
Să mă întorc în satul meu natal,
Să-l ar, să-l îngrijesc, că tare-i este teamă
Că va pierii arid, acolo sub un deal.
-Bătrânii au murit demult, de-atuncia suntorfan,
Urmașii lor sunt domni și hoinăresc prin țară,
Eu am rămas aici și-aștept din an în an
Să vii să mă cultivi, să nu fiu de ocară.
Imi amintesc desigur, erai un tinerel,
Când alergai desculți, în dimineți cu rouă
Și te jucai cu lopta, cu Mihai Berbecel,
Când o pășteai pe Mojar și oițe vreo nouă.
Sau când pocneai cu biciul, la două vaci bătrâne,
Ce înhămate-n jug, trăjeau un car cu fân
Și alte întâmplări, ce veșnic vor rămâne
Precum și eu același, dar... fără un stăpân.
Țăranii au dispărut, s-au dus care-n cătrău,
Își caută norocul mai mult pe la oraș,
Ici-colo câte unul, mai trec prin Făgădău
Si pun țara la cale, să facă niște pași.
Dar... prea puțini se-ndură să are un ogor,
Să semene, să sape, să crească un mălai
De-aceia, măi Cornele ! Eu mă sufoc și mor,
Nu pot răzbi cu lenea, și iugăre de scai.
-Te înțeleg prea bine, pământ din rocă și din lut,
Cu câtă nostalgie îți amintește de mine,
Deși atâtea vremuri și ani ce au trecut
Tu dai viață lumii, tu plămădești destine.
Pe umerii tăi veșnici și eu am zbenguit,
Prin iarba cea pufoasă sau pe ogorul dur,
Apoi... am dat cu sapa, recolte-am pregătit
Și ele au fost mănoase, că, ai sufletul pur.
Eu îți percep durerea și glasul ce mă cheamă,
Dar anii au trecut și am un alt destin,
El este mai puternic, de nimeni nu e teamă,
De aceia îmi port crucea, cât pașii mă mai țin.
O să revin totuși, poate... la primăvară,
Să văd cum crește iarba, cireșii cum rodesc,
Dacă voi fi-n putere, mă voi întoarce iară
Pe acest pământ ce-i sacru, de aceea îl iubesc.
De fiecare dată voi urca și poposi pe Grui,
Acest dâmb ce . . . pentru mine-i sfânt,
Să mă închin, să las o floare, la crucea tatălui,
Pe care s-o stropesc cu lacrimi, să crească pe mormânt.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre creștere, poezii despre țărani, poezii despre vaci sau poezii despre tinerețe
Cântecul unui om
Ce-am fost cândva azi nu mai sunt...
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu -
Același cântăreț cu chip de Sfânt...
Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât...
Și-n viață n-am cântat decât
Romanța Celui răstignit...
Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Și-am dobândit ce n-am visat...
Dar ce-am fost ieri am și uitat -
Un titlu de volum nescris...
Și-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Așa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -
Să fiu tot altul... Și să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața literară, I, nr. 4 (22 ianuarie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent
Doamne...
Doamne, prea multe am suferit.
Prea multe necazuri am primit.
Doamne, ajută-mă să înțeleg,
De ce mereu, doar răul îl aleg?
Doamne, de ce tot intru în ispită?
Doamne, mi-e dor de-o viață liniștită.
poezie de Dumitru Delcă (3 mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă iartă Tu, Doamne
Iartă "Tu Doamne" păcătosul din mine,
Păcat că tânăr... nu mai pot să fiu,
Dar să visez, mă lasă "Tu Stăpâne"
Sau poate că și asta-i prea târziu.
Iartă-mi "Tu Doamne"greșala făcută
Și dă-mi tinerețea, te rog! înapoi,
Ochii mi-s plânși și gura mi-e mută
Doar către "Tine"genunchii-i îndoi
Mă iartă"Prea Sfinte" puterea mi-o lasă,
Să pot a iubi... cât încă sunt viu,
Cât mândrele, iată, mai cad încă-n plasă,
Ajută-mă "Doamne" și slug-am să-ți fiu.
Mă iartă"Părinte" ești bun și-nțelept,
Nu pot a promite, ispita-i prea mare,
Mă ține în noapte... flămând și deștept
Și-mi place"Părinte"deși chiar, mă doare.
Mă iartă"Tu Doamne"că nu știu ce fac,
Pe apă aruncă păcatul din mine,
Mă iartă"Părinte"că nu vreau să tac
Și-n lume eu strig... iubirea de"TINE"
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni