Fabula cu pene

Cândva, un struţ, o cioară şi-o găină
Trăiau de-o vreme în vecinătate –
Având un parc, un câmp şi o grădină
Ce le-ofereau nutreţ pe săturate...

Puteau s-o ducă pân-la bătrâneţe
În starea lor de tihnă-ndestulată,
Dar sufereau de-o stranie tristeţe
Visând o viaţă altfel, mai stilată!

În lumea asta veşnic în schimbare –
Cu legi şi reguli noi, mai lesnicioase
C-un strop de minte poate orişicare
S-adune-averi, prestigiu şi prinoase

Şi chiar aşa, cu mintea lor puţină,
Problema-n fel şi chip o frământară
Pân-a venit năstruşnica găină
Cu o idee extraordinară!

Ca glonţu-au mers tustrei la primărie
Cu cereri, acte, bani, cu toate cele,
Să-nfiinţeze o Academie
Cum alta nu e – pentru păsărele!

Au prezentat comisiei anume
Programe ce din struţi, găini şi ciori
Vor scoate absolvenţi, minune-n lume:
Condori sau şoimi, păuni, privighetori

Morala

Urmând exemplul păsărilor mele
Un cârd de semidocţi, de nulităţi,
Plesnind să facă bani chiar din obiele
Clociră zeci de... Universităţi!

fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecea condorul

Mini-fabulă

Se stinge chiar condorul de foame, câteodată,
Vegheat pe culmi semeţe de-a soarelui lumină,
Dar nu s-a pomenit în lume, niciodată,
Ca el să îşi dispute porumbul... cu-o găină!

Morala

Asemeni, printre oameni sunt genii, aripaţi,
În turnul lor de fildeş, oblăduiţi de zei,
Ce-mping prin veacuri lumea – titanii nepătaţi
De bârfe, de sudalme sau vrajbe de pigmei!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Struţul, cel mai mare fazan (minifabulă)

Un struţ, veghind savana din turnul de control,
Ce, cum-necum, găsit-a originalul chip
Să scape de belele cu capul în nisip,
E prototipul clasic de... fraier mototol!

morala

E plină ţara noastră de-aleşi sau demnitari
Ce-adoptă predilect o tactică struţească
Şi nu mai văd probleme, oricât ar fi de mari,
Bătându-şi capul doar... să se căpătuiască!

fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cică să plătească biserica impozit

Idee proastă, dar hazlie,
Ştiind că popii au DAT bani
Arar, în vremi de haiducie
Sau jefuiţi... de otomani!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai puţină vreme

Mai puţină vreme Domnul va veni
Luna, mândrul soare n-or mai străluci
Mai puţină vreme, se va împlini
În ziua aceia surzii or auzii.
Orbilor vederea atunci li s-o da
Izbăvit din neguri atunci vor vedea
Săracii atuncea se vor veseli
Batjocoritorul atunci va pieri.

Mai puţină vreme şi va fi aşa
Cei nenorociţi se vor bucura
Domnu-n ziua aceia El va străluci
Lumea de păcate ea se va sfârşi.

Mai puţină vreme până vom vedea
Cum Iubirea Sfântă, Ea va triumfa
Mai puţină vreme pân' se va sfârşi
Şi neprihăniţii se vor odihni.

Mai puţină vreme pân' s-o încolona
Toată ceata sfântă şi ei vor pleca
Mai puţină vreme şi ospăţ va fi
Mireasa de astăzi se va pregăti.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulturul şi papagalul

Într-un ţinut muntos domnea odată
Un vultur, succesor de vechi stăpâni,
Străjer veghind din slavă zarea toată,
Planând, cum le e datul din bătrâni...

Supuşii, mii de neamuri de-aripate
Prin secoli respectând străbuna lege,
Trăiau cum ştim cu toţii că se poate
În ţările cu mulţi sărmani şi-un rege!

La curte, printre zeci de slujitori,
S-a strecurat discret, cam nelegal,
Plătind bacşiş, fentând pe păzitori,
Cel mai bălţat flecar... un papagal

Zburdalnic, amuzant, prea-vorbăreţ,
Viclean, mereu mai sus s-a căţărat;
C-un strop de faimă de băiat isteţ
Răzbi la ţel – augustu-autocrat!

Turnându-i osanale, plin de-avânt,
Linguşitor, l-a trombonit că-i zeu,
Patron divin în cer, iar pe pământ –
Instrumentist mai meşter ca Orfeu...

Flatat din greu, cu doxă vulturească,
Stăpânu-ntre curteni l-a infiltrat
S-asculte-n taină ce-or să clevetească
Şi-apoi să-i toarne totu-nregistrat!

I-a dat un rang din ce în ce mai mare
Şi-n fine, prin solemn decret regal,
Lăsând guvernu-ntreg în consternare,
Numi ministru – zdreanţa papagal!

Cu linguşeli, cu pâra cea greţoasă,
Un papagal, un delator sinistru,
Ajunse-n vârf, pe-o funcţie făloasă,
Cu perspective chiar de prim-ministru!
MORALA
Aşa năzbâtii rar sunt consemnate
La păsăret, cu mintea lor sumară,
Da-ntre fiinţe mult evoluate –
Ca oamenii – nici vorbă să apară!!

fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi gătiră cărţile ce trebuia să le ducă Ţugulea, îi dete bani şi porni, după ce îşi luă ziua bună de la împărat şi boieri, iară gloatele îl petrecură până afară din cetate şi se uitară după dânsul până nu-l mai zăriră. Ţugulea se duse mai întâi de se întâlni cu fraţii lui. Le spuse şi lor cum a omorât pe zmeoaica cea bătrână, apoi le făcu cunoscut şi treaba cu care l-a însărcinat împăratul. Le dete şi lor niţei bani ca să-i ducă părinţilor, apoi se îmbrăţişară şi plecară. Fraţii lui Ţugulea începuse a se uita la el cam chiondorâş. Ei nu se puteau învoi cum de Ţugulea să ajungă să le facă lor ruşine. Ei mai mari şi să rămâie mai pe jos decât el, ca nişte bobleţi. Ducându-se Ţugulea la treaba lui, întâlni în cale pe un om care striga că moare de foame. Se apropie de dânsul să vază ce fel de om este acela. Când, ce să vază? un om ca toţi oamenii umbla după şapte pluguri ce ara şi din gură nu mai tăcea.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sus şi în jos...

Sunt fel de fel de oameni, creaţi de Cel-de-Sus,
Din care câte unul, mai dârz, mai norocos,
Ajunge-n fruntea ţării şi ronţăind vreun os,
De sus priveşte-n scârbă poporul ce-a supus...

Dar cum se văd aleşii acum, priviţi de jos?
O şleahtă de netrebnici ce cred că-s mai presus
De reguli, legi şi datini, pe care le-au distrus –
Tâlhari ce storc o ţară ţintind al lor folos!

Deci numai perspectiva, din locul ocupat,
Desparte talpa ţării de cei care se-agaţă
De sinecuri şi funcţii ce-n vârf i-au cocoţat...

Aştept, cam cu-ndoială, ca oamenii-ntr-o zi
Să se privească oblu, deschis şi faţă-n faţă,
A ŢĂRII PERSPECTIVĂ, cumva, vor limpezi!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci scoase pungile şi răsturnă banii în pat. Femeia rămase înmărmurită cu ochii ţintă la bani. Copiii carii până atunci răscolea prin sac şi înhăţa cu dinţii când din una, când din alta, cum auziră zornăitul banilor, alergau de la sac la bani şi de la bani la sac. Ei nu se puteau sătura văzând atâta belşug în casa lor.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazuri

Tot omul are o problemă,
Mai mică sau mai mare,
La mine-i groasă, e extremă,
Ca la însurătoare.

De-un timp, am gol prin buzunare
Prin carduri bate vântul
Nu vă mai spun că, de la mare,
Mi-a cam pierit avântul.

Ea e frumoasă, e-admirată,
Dar am o mare teamă
Ca, într-o noapte-ntunecată,
Vreun hoţ s-o bage-n seamă

Şi să mi-o fure, s-o răpească,
Să plece cu ea-n lume,
Să-i facă rău, chiar s-o lovească
Şi nervii să-mi consume.

Eu o iubesc, deşi mă seacă
De prea mulţi bani pe lună,
Cu leafa mea nu prea se-împacă,
I-ar trebui mai bună.

Fac tot ce pot să strălucească,
Îmi iau chiar de la gură,
Şi n-aş mai vrea să se oprească
Din fugă, în natură.

Deşi plimbările mă costă,
Că-i scumpă şi benzina,
Mai scap de-o viaţă prea anostă
Şi schimb puţin rutina.

Când merg cu ea, nu-mi fac probleme,
Sunt plin de-adrenalină,
Dar stau şi mă întreb, de-o vreme:
Ce-mi trebuia... maşină?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de peste mări

Cunosc o ţară undeva, prin lume,
Pe planiglob e greu s-o recunoşti,
Ce-ntre vecini avea un rău renume -
Că toţi locuitorii erau... proşti!

Cum bine cred că ştie orişicare,
Şi proştii pot fi foarte diferiţi:
Sunt unii nătărăi chiar din născare,
Iar alţii, rari, cu vremea convertiţi...

În ţara asta, tot ce se încearcă
E la mişto, scălâmb, împiedicat,
Cu fundu-n sus, anapoda, de parcă
S-ar da un premiu celui mai căscat!

Trecând pe-acolo-n drumurile mele,
Am nimerit într-un cumplit scandal,
Când ţara de neghiobi şi pui de lele
Era în plin proces electoral...

Zburdau cu mic şi mare pe jăratic,
Că evident, n-ar fi avut vrun rost
Să-l pună-n frunte simplu, democratic,
Pe cel mai vajnic, incurabil... prost!

Să caute un tip c-un strop de minte?
S-a discutat aspectul într-o doară...
Era un zvon că-i unu mai cuminte,
Dar se cărase, circumspect, afară!

Oricât de tonţi, problema rezolvară
Şi s-a întins poporu-ntreg la praznic,
C-au hotărât s-aleagă şef în ţară
Pe prostul dovedit cel mai... obraznic!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de piţipoancă

De bărbat eşti, iubiţel,
Scoate bani din portofel,
Să-mi arăţi că mă iubeşti
Cu bani americăneşti!

Azi, iubirea, dragi stihari,
Se măsoară în dolari,
Sau măcar în euroi,
Nu în leii de la noi.

De-o măsori în sacrificii,
Cum o măsurau bunicii,
Râd de tine toţi chefliii,
Ba vor râde şi opiii.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (30 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: La bătrâneţe îl voi pune pe Dumnezeu pe primul loc. A. M: Serios? Părinţii tăi l-au pus, în sensul de a-l descoperi? Dar bunicii tăi? Dar străbunicii? Fireşte că NU. Dacă nu-i oferi lui Dumnezeu întâietate chiar acum, la bătrâneţe cu atât mai puţin o s-o faci. Mintea care te distrage acum cu părinţii, te va distrage atunci cu copiii sau nepoţii... E foarte ciudat, nu observi asta: Mintea ta îşi face griji pentru părinţi, iar mintea lor pentru tine, ce convenabil pentru supravieţuirea ego-ului triumfător pe mai departe. Şi fireşte, după ce ei vor muri, acelaşi ego va veni şi îţi va spune că nu ai făcut destul sau mai nimic pentru ei, că altfel ar fi trăit. Dacă în căutarea voastră vă asociaţi cu gândul şi nu cu tăcerea inimii, susţin că nu-l veţi descoperi pe Preaiubitul niciodată!!!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

în lumea plină de femei, în lumea plină de păcate
în scrumuri scocioram scântei să ardă viciile toate
şi să rămînă dintre ele doar cele veşnic elegante
chiar dacă au venit ca stele, chiar dacă vor pleca bacante

în lumea plină de bărbaţi, în lumea plină de himere
prin wal-uri căutăm cârnaţi la soiul preferat de bere
mai căutăm şi adăpost să pot privi fără prihană
un meci de fotbal pe de rost, şi el sătul de-atîta hrană

în lumea plină de femei, în lumea plină cu bărbaţi
sorbii din plin amarul ei şi din dulceaţa ei nesaţ
am fost cândva şi Don Juan şi soţ amarnic înşelat
am fost la funduri de ocean şi cerb de coarne spânzurat

dar am rămas acelaşi eu cu suflet tânăr şi hoinar
de copilaş hazliu, de zeu, de cel din urmă boschetar
şi azi impovărat de ani şi dus cu pluta uneori
în viaţă asta de doi bani, mai ard în sine meteori

chiar dacă aşi putea să schimb în drumul meu o clipă doar
o zi măcar, un om, un nimb un zâmbet tandru şi bizar
eu n-aş schimba nici un cuvânt în rima stinsului meu vers
doar aşi pleca să mai colind şi alte lumi din Univers...

poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zice în popor că în spatele unei mari averi se află un furt mare - doar că asta nu e valabil numai pentru spatele marilor averi materiale - cele mici, ba chiar şi cele spirituale nu scapă de această umilă geneză. Toată lumea fură ceva de la cineva: bani, idei, muncă, timp, viaţă chiar. Numai sufletul nu se fură, pentru că el poate fi doar cumpărat (sau, mai bine zis, vândut)de către insuşi stăpanul său, ceea ce de altfel mulţi dintre noi fac cu destulă plăcere şi, aş spune eu, la un preţ suficient de modic.

Rui Zink în Cititorul din peşteră
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliul şi găinile

Ion prinse un uliu şi, ducându-l acasă,
Îl legă cu o sfoară,
Lângă coteţ afară.
De o vecinătate aşa primejdioasă
Găini, cocoşi şi gâşte întâi se îngroziră,
Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obişnuiră,
Începură să vie cât colea să-l privească,
Încă şi să-i vorbească.

Uliul cu blândeţe le primi pe toate;
Le spuse că se crede din suflet norocit
Pentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit.
Dar îi pare rău foarte căci el însuşi nu poate
La dumnealor să vie,
Vizita să le-ntoarcă după-a sa datorie.

Mai adăugă însă că dacă dumnealor
Îi vor da ajutor
Ca să poată scăpa,
El le făgăduieşte

- Şi Dumnezeu cunoaşte cum vorba şi-o păzeşte -
Că la orice primejdii va şti a le-ajuta:
Încă din înălţime, el le va da de ştire,
Când asupră-le vulpea va face năvălire.

Astă făgăduială
Nu mai lăsă-ndoială;
Şi găinile proaste, ce doreau să găsească
Pe cineva destoinic să va să le păzească,
S-apucară de lucru: azi, mâine, se-ncercară,
Şi cu ciocuri, cu unghii, abia îl dezlegară.
Uliu-şi luă zborul. Dar se întoarse-ndată
Şi răpi o găină, pe urmă două, trei,
Pe urmă câte vrei.

"Ce pază este asta? strigă una cu jale,
Vorba măriei tale
Era să ne păzeşti,
Iar nu să ne jertfeşti."

- "O! eu ştiu foarte bine cuvântul ce v-am dat,
Şi ce fel m-am jurat.
Dar când mă juram astfel, eram legat, supus,
Acum însă sunt slobod şi vă vorbesc de sus".

Eu, de-aş fi fost găină, nu l-aş fi slobozit:
Dumnealor au făcut-o şi văz că s-au căit.
Uliii sunt cinstiţi,
Când sunt nenorociţi.

poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altfel de poveste cu berze şi copii...

Povestea sumbră ce s-a petrecut
În noua Românie democrată,
Pe raza unui sat puţin ştiut –
O spun acum cu inima-ntristată

A început ca joaca-a doi copii
Cu-a lor nenorocită jucărie –
Primită-n dar de la părinţi zurlii –
Şi s-a schimbat curând în tragedie...

Cei doi, odrasla şefului de post,
Un răzgâiat, un viitor coţcar,
Cu-amicul – mototol, obez şi prost –
Dar fiu al preamăritului Primar,

Cum n-au rămas în vară repetenţi,
Culanţi, tăticii lor le-au procurat,
Iresponsabili, dar omnipotenţi –
O armă sport – cu aer comprimat

Ca orice coate-goale parveniţi
Babacii erau straşnici vânători,
Găsind firesc să fie pregătiţi
Primarii şi sticleţii viitori!

Au tras vârtos, cruciş şi curmeziş
Pe dealuri sau pe baltă, prin zăvoi,
Iar într-o zi, ascunşi în stufăriş,
Au împuşcat o barză şi-un bărzoi!

Poliţia din sat şi Primăria,
Prin şefii lor, n-au agreat figura,
Au confiscat de-ndată jucăria
Şi le-au impus să-şi ţină naibii gura!

În cuibul de pe uliţa cea mare
Doi pui de barză adăstau cuminţi,
Cu ochii ţintă undeva, în zare,
Sperând s-apară bunii lor părinţi...

Şi-o veste s-a întins ca focu-n sat
Cu fapta nicăieri nemaivăzută
A berzelor ce puii şi-au lăsat
Plecând spre altă casă, neştiută!

La poartă, chicoteau două băbuţe:
– Vezi ţaţo, satul se modernizează,
Urmând exemplul noilor mândruţe,
Chiar barza... puii şi-i abandonează!

Sătenii se-agitau, cu zarvă mare,
De la bunic la plodul cel mai mic,
Iar puii se stingeau făr-de mâncare
Cu-ncetul, nemaipricepând nimic...

Că nimeni n-a ştiut cum să-i ajute
Din toţi ce-au apelat la Primărie;
Şi după zile lungi de chinuri mute,
În moarte, au scăpat de agonie...

Şi totul a intrat în matca veche,
Cu nunţi, alegeri şi înmormântări,
Lăsând uitării nobila pereche
De oaspeţi dragi, sosiţi de peste mări

Cei ce-au gândit că arma-i jucărie
Noi neghiobii de-acum nu vor mai face:
Primarul, un corupt, e-n puşcărie
Iar poliţaiul de-o ciroză zace...

Un râu ce şerpuieşte pe aproape,
De-atunci în orice toamnă s-a umflat,
Strivind gospodăriile sub ape
Şi chiar câţiva din sat a înecat!

Mulţi, peste ani, şoptesc cu grijă mare
Ca de-un blestem din Ceruri proferat,
Că lungă vreme după-acea-ntâmplare
Nu s-au născut copii în bietul sat...

Mă iartă, preaiubite cititor,
Nu pot s-aplic reţeta uzuală
De-a scrie doct şi moralizator,
La cele povestite, o MORALĂ!

Smerit, te rog cu inima curată:
Călăuzit de suflet şi de minte,
Aflând că-i o poveste-adevărată
Extrage singurel... învăţăminte!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bon anniversaire, Doamnă ELIS RÂPEANU!

27 AUGUST, ZI DE SĂRBĂTOARE PENTRU MÂNUITORII DE CONDEI ZÂMBITORI...

Cândva, într-un aprins final de vară,
Prin Valea Prahovei, tărâm de vis,
Pe-un arc-en-ciel ce nouri a deschis
Descinse din Parnas... o Domnişoară!

Prin vreme, zeci şi zeci de cărţi a scris
Tot hărăzind la semeni o comoară
De stihuri - cu trăiri, cu dor ce zboară
Către Înalt, spre culmi de Paradis!

Acum, la ceas festiv de-aniversare,
Cu flori sosim în grupuri - condeieri,
Colegi, amici, studenţii săi de ieri,

Să-i adresăm din suflet o urare:
"Cu harul, sporul de odinioară,
Mulţi ani s-aveţi iubită Profesoară!

Petre IF Vasilescu
(un student întârziat)

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescenţii se duc la colegiu ca să fie cu iubiţii sau iubitele lor, se duc pentru că nu ştiu ce altceva să facă, se duc pentru că aşa vor părinţii lor şi câteodată pentru că părinţii lor nu vor, se duc pentru a se regăsi, sau pentru a găsi un soţ, sau pentru a pleca de acasă, şi câteodată chiar pentru a cunoaşte lumea în care trăiesc.

citat din Harold Howe II
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă o zi

Te-ai săturat demult şi nu mai poţi
atâta răutate să înduri,
în mlaştina morală să înoţi
servind şi-n viitor, lepădături.

Stăpânii tăi, vulgari, neruşinaţi,
sunt dintre proşti-aceia plini de bani,
cu ifose, pretenţii de bogaţi
ce nu-şi dau seama cât sunt de sărmani.

Averea lor e marele nimic
cu care nu pot cumpăra un strop
din dragostea ce ultimul calic
se poate bucura, căci nu-i de shop.

Cei care au, mai vor, mai mult, mai mult,
sunt nesătui, iar viaţa lor e-un chin,
căci pofta lor de bani e un tumult,
iar pentru boala lor, nu-i un vaccin.

Tu îi suporţi demult, te-ai săturat,
deşi ei vor, tu nu-i mai poţi servi:
ai devenit de neînduplecat.
În toamna ce-a venit, mai ai o zi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Federer şi amurgul "zeilor"

Chiar zeul Roger azi se prăbuşeşte,
Urmând destinul ferm, neîndoielnic,
Iar faptul, pentru toţi, reaminteşte
Că orice "zmeu politic"... e vremelnic!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!