Și cornul tainic sună
Și cornul tainic sună; prea înfiorată
Îi simțea degetele jucând pe clapete,
Mimând nepăsarea se uita pe perete
La romanul semeț; rondo de sonată
Se îmbujorase brusc la do-ul de sus,
Mută, suflarea de la Ateneu îl sorbea,
Pe valuri de sunete legănată se lăsa
Iar cornul tainic sună; ca ziua în apus
O captivase toată dorința-i fără glas
Așteptându-l pe scările de la "Artiști",
Se alipiră unul de altul, bizar triști,
Drumul trecând la "Athénèe Palace"
Goliciunea-i, fildeș, se proiecta din abajur,
Instrumentistul, helas, un strașnic virtuoz
În bis-urile ca un vis păgân, mov-roz...
Și, sostenuto, cornul sună în Q-Dur.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ștefan Petică
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul Vânătorilor
Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii,
Matinal, când mijesc zorii,
Ceata crește tot mai mare.
Este- o cruntă adunare,
Împrejur se simt fiorii,
Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii.
Ucid cerbi și căprioare,
Nu stârpesc doar răpitorii,
Lovesc ținte aleatorii,
Iar conștiința nu îi doare.
Sună cornul tot mai tare.
rondel de Ioan Friciu (31 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cornul mării, cornul serii
Valul bate-ncet în stâncă,
Spuma-i dulce o-nfășoară
Într-o horbotă ușoară;
Umbra serii de vioară
Crește-n liniștea adâncă.
Privesc cerul. Se adună
Zarea pură-a unui vis,
O lucoare de abis
Mă îmbracă. Cum răsună
Cornul mării, indecis.
Strălucește în orgia
Viorie de pe mare
Luna palidă, în zare,
Luna din Infern, soția
Sufletelor în pierzare.
Țipă-n volburi largi lăstunii,
Umbra crește ca o floare,
Ca o floare-amețitoare,
Apa,-n gemetele lunii,
Jos pe stâncă, albă, moare.
De departe sună cornul,
Cornul serii, cornul mării,
Cornul surd al întristării,
Cornul mării, cornul serii,
Cornul jelei și-al pierzării!
poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria toamnei sună din cornul abundenței.
aforism de David Boia (16 noiembrie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cornul abundenței în tranziție
A tranziției esență
Într-o frază o rezum:
Să existe abundență
Prin reduceri de consum.
epigramă de Constantin Iurașcu-Tataia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul tempestei...
Pe când la Cornul Caprei tună
Și fulgeră întâiași oară
Se-ndoaie bradul în furtună
Ca un arcuș pe o vioară.
Mulți șerpi de foc pe cer se-adună
Și sufletul mi se-nfioară
Pe când la Cornul Caprei tună
Și fulgeră iară și iară.
După un ceas de ploaie bună,
Copiii ies în ulicioară,
Iar glasul lor voios răsună
De parc-ar trece o fanfară...
La Cornul Caprei nu mai tună.
rondel de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sună telefonul, sună...
Sună telefonul, sună cu emoții răscolite,
Glasul tău este departe, de tine mi-aduc aminte...
Spiritul îmi este ludic, te port în a mea trăire,
Chiar de depărtarea-i mare, cu suspensii de iubire...
N-am pus puncte de uitare pentru exclamație,
Existența îmi frământă visele cu grație...
Sună telefonul, sună, te simt atât de aproape
Încât zările se fac flăcări vii în vad de ape...
O majusculă răsare în cel mai frumos cuvânt,
Este I de la iubire, cât iubire-i pe pământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sună iubire, sună!
sună, iubire, sună!
pământeană așternere de note zâmbește sufletului ars
de culorile unei toamne nesfârșite
sună, iubire, sună!
clopoțeii șarpelui ridicându-și capul,
din sacul de fum al promisiunilor răsună dulce... amar...
sună, iubire, sună!
doar când tu suni,
cuvintele cresc rădăcini în inima altarului minciunilor...
perfect adevărate, stilate,
pe tronul din lemn de inimă dintr-un tei,
răvășit într-o chemare unică dar atât de inutilă...
sună, iubire... și taci!
tăcerea ta îmi lasă răsuflarea întreagă,
cât un ecou amorțit între nimic și nimic.
mai încalecă odată pe armăsarul din povestea cu merele de aur.
parcă erau trei?
pe al treilea mușcă-l cu sete și aruncă-l departe...
o pasăre cu inima de stâncă îl va cuprinde în cioc,
uitând minciunii groaza de a redeveni adevăr...
poezie de Anne Marie Bejliu (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În grădină plânge vara
În grădină plânge vara,
Sună cornul în ispită,
A căzut pe gânduri seara
Cu lumina risipită...
Cine știe-n câte rânduri
Geana nopții se mlădie
După lacrimă de vânturi,
Care bântuie-n pustie?
Ne mai saltă, când și când,
Bolovanii de pe gând,
Când se leagă de pereche
Mirii potcoviți de streche...
Toate vin și toate trec,
Gerul vieții ne sfâșie,
Pașii verii ne petrec
Toată toamna cenușie...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cornul lunii
Cornul argintiu al lunii
l-ai văzut și tu vreodată,
arcuit deasupra lumii?
Eu l-am văzut în astă seară
când am trecut la Copșa-n gară...
Am crezut că-l vezi și tu,
chiar în clipa de acu
sau în următoarea clipă,
când f âlfâiai ca o aripă
udai florile-n balcon,
cu apa rece din bidon,
cu gestul fin de domnișoară
puneai rufele pe sfoară...
Luna crește ori descrește?
Cornul ei se primenește
privindu-se mândru-n oglindă
sub lampa chioară prinsă-n grindă.
Luna crește sau descrește?
Pentru cel ce o privește,
bine este să știe
lecția de astronomie!
Mie lecția nu-mi lipsește...
Luna crește!
poezie de Ioan Friciu (9 octombrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu toții acționăm de obicei din două motive: unul care sună bine și unul adevărat. Apelând la sentimentele nobile, îți va fi mai ușor să-i faci pe ceilalți să se schimbe, pentru că le oferi un motiv de a face ceva care sună bine.
Dale Carnegie în Secretele succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
La ceas de noapte bufnițe se-adună
Și cântă de pe cornul șui de Lună,
Strigoii la ferestre-și poartă chinul,
Descântă cotoroanțele pelinul,
Paharele-s cădelnițe umplute
Cu smirnă din iubirile trecute,
În lumânări mai pâlpâie speranțe
Și nașii-n fața crucii dau restanțe,
Legați cu verighete de lumină
Mănâncă mirii dragostea la cină;
În glas de cucuvele-ascuns, mormântul
Așteaptă să le-nghită jurământul.
Iar spinii din coroana nemuririi
Însângerează tainic trandafirii,
Mesenii se îmbată la nuntire
Iisus, uitat, se-ntoarce în Psaltire.
poezie de Pavel Lică din Lupta cu strigoii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cornul abundenței e spart și risipit, în țările sărace.
aforism de Constantin Enescu (6 mai 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerbii nopților polare
Pe ninsoare să n-o-ntrebi
De-unde vine: de la cerbi!
Cum se scutură și plâng
Cornul drept și cornul stâng,
De podoaba de zăpadă
Când frunzișul stă să cadă,
Când, pe-al gheții luciu-ntins
Luna-și plimbă cercul stins,
Falduri de-auroră, grele,
Când se văluresc sub stele,
Și când elfii-n taină vin
Prin păduri de fag și pin,
Să acopere-n ninsoare
Cerbii nopților polare.
poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Numai unul Dumnezeu poate ști" a devenit "bunul Dumnezeu". Sună a blasfemie schimbarea unicității într-un gen de caritate oarecare.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă poezia
Dacă poezia este taina florii
înseamnă că prin ea trec albine;
fagurii sunt aproape.
Dacă poezia este sunet, secretă atingere,
înseamnă că prin ea trec veșniciile,
sub care nimeni nu este singur.
Dacă poezia este uimirea astrelor,
înseamnă că prin ea sună cornul
de aer înrourat al dimineților.
Dacă poezia e rânduiala lumii
înseamnă că și de la nașterea ei
se numără vârstele,
cu fiecare vers un alt an UNU
se-nscăunează
în lume...
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zebra
Zebra, calul din tenebre,
Saltă, ochiul și-l închide,
Sună, sună din vertebre,
Când nechează parcă râde.
Din grajd iese-n Barbaria
Să-nghită toată preeria
Și vrăjită ierbăria;
Dar din temniță pe piele
I-au rămas dungi de zăbrele.
poezie celebră de Robert Desnos din Cantafabule (Chantefables) (1945), traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curbura sunet-privire
De nesomn, mă doare mintea,
De nevis, ochiul mă doare,
Pe când inima cumintea
Sună, toacă răbdătoare...
Am nevoie de bătaie,
Însă cine să mă bată,
Dacă inima se-ndoaie
Ca o toacă-ncovoiată?
Inimă, te rog din toate
Ce mă dor fără-ndurare,
Stai cu mine și mă bate
Până fiul meu cel mare
Va putea singur să toace,
Pe vârfuri suit un pic!
Vezi cum sună! Dacă-ți place,
Stai să toace și cel mic!
Ai și tu puțin răbdare,
Că primul născut, vezi bine,
Cu mezinul în spinare,
Au ajuns deja la tine...
Sună bine, sună bine!
poezie de Marius Robu (22 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arbore: Am inventat un ceas deșteptător! Un ceas care sună întruna.
Samson (cuprins de un entuziasm neașteptat): Nemaipomenit! Vorba poetului: Mereu îl vom întoarce, el va suna mereu!
Arbore: Nu trebuie întors. Are baterie. Sună 24 de ore din 24. Cu el vom putea menține conștiința națională pururi trează! (Pauză.) De fapt, nu sună! Behăie! E primul ceas mioritic, adaptat la exigența tradiției...
replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondo de noapte
Clape albe, clape negre,
Tresăriri nervoase de pian
Suflet uitat pe un teren viran,
Des bântuit de tenebre
Clape negre, clape albe,
Înlănțuire-n pas de dans
Coapse topite în balans
Impotriviri de formă, slabe
Albe clape, negre clape,
Rondo sostenuto, crud,
Statuie de șisturi-nud
Iubita, scăldată de ape
Negre clape, albe clape,
Îngemănate-n vag andante
O fi rai? Sau iad(de Dante)?
Nu rupe vraja. Stă-mi aproape...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curbura sunet-privire
De nesomn, mă doare mintea,
De nevis, ochiul mă doare,
Pe când inima cumintea
Sună, toacă răbdătoare...
Am nevoie de bătaie,
Însă cine să mă bată,
Dacă inima se-ndoaie
Ca o toacă-ncovoiată?
Inimă, te rog din toate
Ce mă dor fără-ndurare,
Stai cu mine și mă bate
Până fiul meu cel mare
Va putea singur să toace,
Pe vârfuri suit un pic!
Vezi cum sună! Dacă-ți place,
Stai să toace și cel mic!
Ai și tu puțin răbdare,
Căci primul născut, vezi bine,
Cu mezinul în spinare,
Au ajuns deja la tine...
Sună bine, sună bine!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (22 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!