Zăpezi
Cad zăpezi din adâncuri de zare
Și se-aștern peste funze și flori,
Stau la geam, răsfoind prin ziare,
Scuturat de aritmici fiori.
Crengi de brad, tot mai grele, se-nclină,
Fulgii vin tot mai ampli mereu,
Parcă cerne tot cerul făină,
Parcă cerne direct Dumnezeu!
O să fie dezastru pe stradă,
Va fi cod de troiene și frig,
N-o să pot să străbat prin ogradă,
Am să stau la fereastră, covrig.
Am s-aștept, resemnat, să apară
Salvatorii, cu plugul cel greu,
Să împrăștie sare amară...
Pe zăpada din sufletul meu.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre suflet
- poezii despre salvare
- poezii despre religie
- poezii despre jurnalism
- poezii despre flori
- poezii despre crengi
- poezii despre brazi
- poezii despre arat
Citate similare
Culoare
Culoare e în jurul meu,
Culoare si în suflete
Unde privesc văd tot mereu
Doar culori colorate.
În creion schitat sunt eu,
Mâine fac retușuri,
Stau ca o apă în vârf de deal,
Vin pe-alunecușuri.
Persoanele din jurul meu
Frumos stau colorate,
Numai eu parcă aș fi
Făcut pe jumătate.
Ca notele din portativ
Stau ele adunate
Conturate în nuanțe vii
De mine parcă uitate.
La izvorul cel din deal
Șoptesc una cu alta
Eu le privesc mai din aval
Inima îmi exaltă.
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe sau poezii despre apă
Colind cu sare și piper
iarna magiilor se transferă-n poveste
nerăbdarea crește așteptând Crăciunul
colindul bucuriei se înalță pe creste
spiritul hristic nu uită pe niciunul.
casele se umplu cu arome de brad
în grădini răsar oameni de zăpadă
vin vești de la stele prin fulgii ce cad
feeria de lumină se așterne pe stradă.
îngerași colindă cu sufletul curat
vestesc noul an mai bun mai prosper
tradiții de iarnă mereu m-au bucurat
și m-au format în viață să fiu un reper.
condimentez colinde cu sare și piper
credința îmi spune tot timpul să sper.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Crăciun, poezii despre iarnă, poezii despre colinde, poezii despre viață, poezii despre tradiții, poezii despre timp sau poezii despre stele
Și gândul plânge ...
și stau cu gândul rezemat de geam
și geamul tace
de parcă între ei ar sta un ram
cu spini cu ace
de parcă între noi ar sta senin
și clar de lună
și tu mi-ai reproșa că nu mai vin
s-aduc furtună
că ceața se ridică peste mări
cu sânge rece
că vine peste noi și depărtări
și nu mai trece
că bolovanii vin la vale peste munți
porniți să fiarbă
că nici o stâncă nu mai poți s-o mai ascunzi
sub fir de iarbă
că soarele pe cer e tot mai trist
mai pământiu
că eu ca naiba încă mai exist
al naibii viu
că stau cu gândul rezemat la geam
și gândul plânge
c-am vrut atâta vreme să te am
și-n el și-n sânge...
poezie de Iurie Osoianu (25 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sânge
- poezii despre stânci
- poezii despre plâns
- poezii despre munți
- poezii despre gânduri
* * *
Mă pierd în tăceri!
Caut, și numai stiu ce!
Mă ninge prin gânduri,
Pe plete, pe umerii goi!
Mă-ncearcă un gând,
O lacrimă tristă arzând,
Un dor, și ce dor,
Tot mai nebun!
Să plec, să rămân,
Să las totul în urmă!
Pe urmele mele se-aștern
Zăpezi în troiene!
Vântul îmi suflă prin vene,
Timpul îmi cerne vise,
Și visele-s fără de tine.
Mă-neacă ceața și lacrima!
Lacrimi din timpuri pierdute,
Curg pe obraji fără nume,
Le-aș alunga, le-aș șterge,
Dar Eu cu ce aș rămâne!
Cu iarna și gheața,
Cu frigul și tremurul
Din inimile noastre,
Cu vremea, cu timpul!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre păr sau poezii despre ninsoare
La nunta lui Dragnea Jr
Răsfoind la nimereală,
Am aflat de prin ziare
Că la nuntă, din greșeală,
Fu răpită soacra mare!
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre nuntă, epigrame despre soacre, epigrame despre jurnalism, epigrame despre greșeli sau epigrame despre Liviu Dragnea
Flori de fulgi
Ninge ninge ca-n copilărie
flori de fulgi prin aer zboară
ca dalbi fluturi pe câmpie
când ființa-ți împresoară
ninge ninge acuma iar
cu o floare de ninsoare
pe un drum în calendar
făr' vreo rază azi de soare
ca o ploaie de cântări
fulgii albi azi se revarsă
albind gingașele zări
peste a iernii albă casă
dar la geam fulgii nu cad
ci atâția iată suie
înspre ceruri parcă ard
după nașterea lor vie
iată cât e de frumos
chipul fulgilor ce zboară
înspre cer și nu în jos
pe-a privirii ulicioară
cât de scumpă este iarna
tot ce Isus a creat
în suflet să fie hrana
pentru omul cel curat
Doamne azi îți mulțumim
pentru fulgii mari și vii
Numele ți-l proslăvim
și-ți cântăm în veșnicii
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre zbor, poezii despre prezent, poezii despre ploaie sau poezii despre naștere
Capricii de martie
Babe cloanțe zurlii, cu capricii și draci,
Răscolesc ne-ncetat al naturii altar,
Muguri mici pe bătrânele crengi reapar,
Păsări negre roiesc peste goii copaci.
Urmărind instinctiv un bătrân calendar,
Se agită mai mult și bogați și săraci,
Se înghesuie toți pe trotuare, buimaci,
Ca-ntr-un veci nestatornic, imens furnicar.
Și cu lumea pe care o-nțeleg tot mai greu
Și cu timpul perfid care zilele-mi fură
Și cu mierlele mici care cântă mereu
Și cu toanele ei ba e frig, ba căldură
Primăvara aduce în sufletul meu
Un amestec ciudat de iubire și ură...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre capricii, poezii despre bătrânețe, poezii despre sărăcie, poezii despre păsări, poezii despre primăvară, poezii despre negru, poezii despre natură sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Disonanța
... iarna din sufletul meu-
crivăț ce geme afară-și
duc disonanța mereu
pe un arcuș de vioară
trist și sporadic mă țin
tot de cărarea pierdută
lin printre fulgii ce vin
din albăstrimea cernută
prin sita veacului meu
strâns la perete cu ușa
strâns că o nucă ce greu
stă să-și înăbușe tusa
vreau să mai fiu cine sunt
omul din pâclă de ceata
omul cu suflet cărunt
cărui de nimeni nu-i pasă
omul ce vine mereu
și tot așteaptă să plece
iarna din sufletul său
tristă și lungă și rece
iarna din sufletul său
durul arcuș de vioară
și cognitivul ce greu
țin disonanța să moară...
poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre păr cărunt, poezii despre moarte sau poezii despre crivăț
Mărțișor fără destinatar
Sunt un mărțișor fără destinatar
Și sunt aruncată-n brațele tuturor,
Dar nu am loc nici în buzunar, nici la pieptul răvășit
Sunt tot mai singură mereu...
Culorile nu mă mai cheamă
Le cânt, le strig, le-ndemn și plec subit
Sunt tot mai singură și vremea m-a liniștit de mult
Fulgii de nea din spatele ferestrei
Sunt singurii prieteni fără glas
Eu am crezut că pot schimba ceva,
Iubirea e mai mult decât o stea
Și am sperat în fiecare zi...
Să fiu mai mult decât un mărțișor prea trist al inimii tale
Am tot crezut că lumea e frumoasă,
Dar în fiecare zi m-a pus la zid
Recunoașterea n-o poate da nici cel mai mic intrus
Lumea vorbește, eu merg mai departe
Mă autodepășesc și sper că visul meu să mă alinte iară
Prin visul meu eu pot zbura mereu
Gândul mi-e tot mai departe... departe de zorii dimineții
Stau ca o buburuză-n pieptul tău, iubită mamă...
Dar am plecat de mult, de prea mult timp...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vorbire, poezii despre schimbare, poezii despre prietenie sau poezii despre mamă
Cer gol
Atât de gol rămâne cerul uneori,
Că aerul se rupe în fâșii
Iar praful stelelor se cerne peste noi.
Caișii curajoși, dar inocenți, și-ascund
Miresele petalelor gonite după nori.
Eu-l meu are obraji de sare,
Eu-l tău are cod binar.
Primăvara umple aiurea spațiile goale
Ne scufundă în frunțile copacilor de pe bulevard,
Extrapolându-ne până la unghiile lor
Cu frunze și flori migratoare.
... Și prietenul meu schizofrenic
Care mă tot întreabă:
- Când te indrăgostești,
Ești conștientă sau inconștientă?
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre nori, poezii despre inocență, poezii despre frunze sau poezii despre curaj
Amintiri
Stăteai cu mine pe alei,
La dulce sărutat
Și-ți tot rupeam la crengi din tei
Și flori... de ce-ai... plecat?
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tei, epigrame despre sărut, epigrame despre flori, epigrame despre crengi sau epigrame despre amintiri
Parada gay dă roade
Am tot mai des câte-o migrenă,
De când se sare peste cal:
Începe să îmi fie jenă
Că nu sunt homosexual.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sex sau epigrame despre cai
Din mări de adâncuri
Din mări de adâncuri Te chem, Domnul meu
Când noaptea-și apasă povara de vise
Pa mâinile mele-ntinse spre Tine și eu
Aștept la răspântii cu pleoapele-nchise.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu
Când stau cu făptura bătută de stele
Când stelele-mi cântă și-mi cântă mereu
Și nu mă mai lasă ascunsă în ele.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu,
Cu fruntea lovită de-un fulger spre seară
Și ard în lumină când sufletul meu
Se-ndreaptă spre Tine, lumină să ceară.
Din mări de adâncuri Îți strig, Domnul meu,
Ia-mi toată durerea și pune-i un nume,
În brațele Tale să fie mereu
Uitată de toată durerea din lume...
poezie de Adriana Cristea (2 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre mâini, poezii despre muzică sau poezii despre lumină
Mărțișor fără destinatar
(dedicat fiicei mele plecate printre îngeri, Alina-Izabella)
Sunt un mărțișor fără destinatar
Și sunt aruncată-n brațele tuturor,
Dar nu am loc nici în buzunar, nici la pieptul răvășit
Sunt tot mai singură mereu...
Culorile nu mă mai cheamă
Le cânt, le strig, le-ndemn și plec subit
Sunt tot mai singură și vremea m-a liniștit de mult
Fulgii de nea din spatele ferestrei
Sunt singurii prieteni fără glas
Eu am crezut că pot schimba ceva,
Iubirea e mai mult decât o stea
Și am sperat în fiecare zi...
Să fiu mai mult decât un mărțișor al inimii tale
Am tot crezut că lumea e frumoasă,
Dar în fiecare zi m-a pus la zid
Recunoașterea n-o poate da nici cel mai mic intrus
Lumea vorbește, eu merg mai departe
Mă autodepășesc și sper că visul meu să mă alinte iară
Prin visul meu eu pot zbura mereu
Gândul mi-e tot mai departe... departe de zorii dimineții.
Stau ca o buburuză-n pieptul tău, iubită mamă...
Dar am plecat de mult, de prea mult timp...
poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri
Infernul alb
- Infernul se așterne pe câmpuri și-n livadă
Copacii cu beteală îmi par o piramidă,
S-a-nchis spre orizonturi și ultima posadă,
Iar gheața mă-nconjoară c-un zid de cărămidă.
Își spală cerul fața în spumă de zăpadă,
O toarnă peste coșuri ce scuipă-n valuri fumul,
De frig și luna plină se-ascute ca o spadă
Și bâjbâie cu vârful ne mai găsindu-și drumul.
În fața sobei calde, mă-ntind și torc alene,
Doar flăcările joacă și candela cuminte
Vrea prin fereastră parcă să macine troiene
Să nu mă-nchidă iarna în recile-i morminte.
- Dar mie albul ăsta îmi face-atât de bine,
Mă cheamă-n pragul casei să-mi spună o poveste,
Înham la sănii caii și-alunec pe coline
De-aici până departe... Cărare nu mai este
Cât pot cuprinde ochii, 'ntunericul se-așează
Pe case și-n bordeie bătrânii stau la sfat,
Pe geamurile lumii doar iarna desenează,
Cu degete-nghețate, flori dalbe. Am uitat
S-aprind în sobă focul de teamă că zăpada
Se va topi deodată și voi pleca oftând
Spre poli sau spre niciunde ca să găsesc dovada
Că iarnă-i pretutindeni în trupul meu plăpând.
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre săniuș, poezii despre sfaturi sau poezii despre ochi
Feerie
Ninge bogat, cu fulgi pufoși,
E-o iarnă ca-n Alecsandri,
Sau poate ca în Grigorescu,
Și-ți vine iar copil să fii.
S-alergi așa... prin tot omătul,
Să simți zăpada sub picioare
Și fulgii moi să ți se-așeze
Pe-obraz și să te înfioare.
Dar stau cuminte lângă foc,
Aud trosnind câte-un cărbune,
Privesc pe geam copacii ninși
Împodobiți, cum nu pot spune,
Pentru serbarea de Crăciun,
Când vin copiii pe la case,
Să ni-l aducă pe Iisus
În cântecele lor frumoase.
Și flori de măr și lerui ler,
Ce cristalin colinda sună!
Ne dă de veste că-i Ajun
Și lumea poate fi mai bună.
poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor (decembrie 2003)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre picioare sau poezii despre mere
Să mor
Mi-e frig. N-ar trebui să-mi fie. E primăvara peste tot,
Dar nu și-n mine. Eu nu pot
Să uit că mi-ai cerut să plec. Am înghețat și sângele mi-e albastru,
Nu mai curge. Un dezastru.
Stă-n loc. De piatră-i carnea de pe mine și inima a amorțit.
De ce să plec? Că te-am iubit?
Oricum o fac și așa plecată. Și chiar de inima mi-e moartă
Tot stau plângând, pe lângă poartă.
Că poate treci și te oprești și-mi spui că ai glumit sau nu mai știu.
Mi-e sufletul mai mult decât pustiu.
Ce viață am acum când tu nu ești. E seacă, fără aer și cu dor.
Cred c-o să plec de tot. Să mor.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor sau poezii despre gheață
Au inflorit salcâmii
Roiuri de albine
Vin în zbor pe flori
Și un dans devine
Nuntă de cu zori.
Când salcâmul ține
Ramul cu alai,
Zumzet de albine
Cad pe flori de mai.
Nimenea nu știe
Decât Dumnezeu,
Că-i o simfonie
Tot salcâmul meu.
Cum regina cere,
Ele se încarcă
Cu polen și miere.
Fug să se întoarcă.
Când de prin zavoaie
Limbi de nori le udă,
Stropii reci de ploaie
Îmi tot fac în ciudă.
Speriate parcă
Fac câte-un desen,
Fug și nu-și încarcă
Sacii cu polen.
Norii ca de crom
Fac mereu perdele,
M-aș urca în pom
Să le țin umbrele.
Norii se răsfrâng,
Gâzele vin iară,
Candelabre plang
Picături de ceară.
poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre sperieturi, poezii despre monarhie sau poezii despre miere
Iarna
Totu-n jur a amorțit,
Satul parcă-i adormit,
Iar omătul, negreșit,
Casele-a acoperit.
Fulgii mari plutesc prin aer,
Se încaieră-ntr-un caier,
Baba-Iarna mereu cerne,
Peste câmpuri, fulgi, alene...
Săniuțele, acuși,
Se zăresc pe derdeluș
Iar pe străzi și-n sus și-n jos,
Drumul e alunecos.
Prunci fac larmă, țipă, râd,
Se împing și se ascund,
Cad și iarăși se ridică
Și mai tare parcă țipă...
Veselie-i și-n ogradă!
Iată "omul de zăpadă"!
Morcovul e nas... Și-o oală
E șepcuța de la școală.
Ninge-ntr-una de aseară
Cu fulgi mari, pufoși, vioi
Și distracția e-n toi,
Babă-Iarnă, Babă-Iarnă,
Bine ai venit la noi!
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre somn, poezii despre sat, poezii despre râs, poezii despre promisiuni sau poezii despre distracție
De n-ar țipa sub geamul meu cocorii - replică la poezia "De n-ar țipa atât de trist lăstunii" de Violetta Petre
Picamere lovesc în draci asfaltul,
Le simt în cord, în creier și în vine -
M-aș arunca pe geam, cu tot înaltul,
Dar nu știu ce te-ai face fără mine.
Te-am tot sunat, dar poate n-ai semnal,
Ți-am scris pe mail, pe facebook și pe foi
Și-aș adormi, luând extraveral,
De n-ar țipa vecina de la doi.
E miezul nopții, ploaia-ncet se cerne,
Închid, în fine, ochii-n lacrimi, triștii,
Și-aș adormi cu capul între perne,
De n-ar mai claxona taximetriștii.
Vecinii s-au mai liniștit, în fine,
Prin geamul termopan se-arată zorii
Și-aș adormi-n sfârșit, gândind la tine,
De n-ar țipa, iubindu-se, cocorii.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre taxi, poezii despre sfârșit, poezii despre semnale, poezii despre poezie, poezii despre noapte sau poezii despre miezul nopții