Sinteza sub soare

Din larma străzii prăfuite evadând
Visat-am, stenic, repaosul rural,
Când rar te tulbură un nechezat de cal
Şi mediul ambiant e musai blând

Din marea verde clorofila izvorând
Ozon a-ntâia-n procentajul maximal,
Ca adierea repetată de murmur boreal,
Şi valea se trezeşte deodată chiuind

Dar una e voiajul leneş de vacanţă,
Respirând absent sau dând din clanţă,
Trudind, ţăranii fac băi de sudoare,

Tu în şezlong întins, ei arşi sub coşmelie,
Ev mediu care pe spectator îl doare...
Ce aer pur! Ce coborâş în ani, o mie!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Codreanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lied rar

Palid, palid, palid,
Trec printre blesteme
În crâşmă e larmă,
Bulevardul geme,
Palid, palid, palid...

Ninge, ninge, ninge...
Îngeri cad din zare
Crivăţ dând alarmă,
Ce destrăbălare!
Ninge, ninge, ninge...

Roiuri, roiuri, roiuri...
Feţe zgribulite
Trec pe lângă mine –
Vor un ceai fierbinte,
Roiuri, roiuri, roiuri...

Murmur, murmur, murmur...
Pun de-o caterincă
Liceeni zburdalnici
Nu le zic nimică,
Murmur, murmur, murmur...

Sigur, sigur, sigur...
Mi se-nfundă drumul
Cui, mă rog, să-i pese!?
A murit nebunul,
Singur, singur, singur...

Palid, palid, palid...
Îngeri cad din zare
Uite cum mai ninge,
Ce destrăbălare!
Palid, palid, palid...

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Bacovia
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mă doare...

şi mă doare seninul din ziua de luni
şi mă doare-ngheţata cu gust de căpşuni

şi mă doare ninsoarea ce cade pe deal
şi mă doare un ritm de copite de cal

şi mă doare un susur şoptit de pârâu
şi mă doare un verde din lanul de grâu

şi mă doare un cântec din zeci de viori
şi mă doare polenul din galbene flori

şi mă doare un zâmbet rămas pe o poză
şi mă doare romanul citit la veioză

şi mă doare un vin demisec de Cornari
şi mă doare mireasma de tei seculari

şi mă doare căldura din zilele lungi
şi mă doare cămaşa cea neagră cu dungi

şi mă doare un zumzet cu gust de prisacă
şi mă doare ecoul de paşi care pleacă

şi mă doare apusul din seara de joi
şi mă dor kilometrii ce stau între noi.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distih ambiant

Sublimul e gata să iasă
din iarba verde de acasă

distih de Costel Zăgan (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Mi se pare mie sau ăsta a fost cel mai urât copil din lume?
Elaine: Uh, nu am putut să mă uit. Era ca un pechinez.
Jerry: Băi, puţin cam mult clor în genele alea. Şi, ştii, treaba e că ei niciodată nu o să ştie, şi nimeni nu o să le zică vreodată.
Elaine: Aaa, trebuie să minţi.
Jerry: Este o situaţie în care e musai să minţi.
Elaine: Da, este o situaţie în care e musai să minţi.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şezlongul

întins la distanţă regulamentară
mă aşteaptă să ies din marea neagră
care e albastră ne
virusat
stau în bătaia valului a vântului
nu stăm pe nisip - cuarţul transmite virusul -
lăsăm amprente de identificare
descălţaţi intrăm ieşim din apă
ne bronzăm pe şezlong
te costă o 100 de lei zilnic
cauţi un porumb fiert
în zaţ de cafea şi bere de sete
de potolit foamea (?!) şezlonguri aliniate
cum sunt casele într-un cartier
ultima foamea o tragi pe şezlong
totul e regulamentar cu masca pe faţă
şi rigla la subraţ şi creionul
de dulgher la ureche

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de vacanţă

Gata! S-a sfârşit vacanţa!
Ne întoarcem din Constanţa
Odihniţi dar arşi de soare
Şi pârliţi la... buzunare.

epigramă de Zeno Dulca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare

Mă doare-un rug de sânge în piept,
Mă doare-un vaiet prelins nedrept,
Mă doare-al meu dor arcuit
Din vise ce-n drum s-au răsucit.

Mă doare buza din călcâie,
Mă doare gândul care suie,
Mă doare şoapta din oglindă
Din seri când aşteptam în tindă.

Mă doare lacrima de gheaţă,
Mă doare pasul meu prin ceaţă,
Mă doare fruntea prinsă-n nor
Şi-al apelor murmur uşor.

Mă doare când n-aş vrea să doară,
Mă doare-n iarnă, primăvară,
Mă doare frunza greu rănită
Din toamn-abia întâlnită.

Şi, zău, c-aş vrea să nu mă doară,
Să-mi fie aripa uşoară,
Să sorb din roua dimineţii,
Să aflu tot secretul vieţii.

poezie de Ştefania Burnea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Origini: din Est, estimări; din Vest, vestimentaţie; din Sud, sudoare; din Nord, nor de zăpadă.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munte, frunză şi mare

scriu o poezie din vârful
omul
copacului notează şi el
numai
ce vede de acolo de sus de o mie
de ani
marea e la picioarele lui
numai
dacă acestea atârnă
destul
pe ziua preafericită de azi
clorofila
urcă în sângele dilua(n)t

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu iau din corespondenţă uneori mulţumiri de care alţii nu au nevoie fiindcă şi le satisfac din mediul în care trăiesc sau îşi ajung sieşi. Cu singurătatea sunt deprinsă. E una din voluptăţile mele. În casă suntem mulţi, şi anume obligaţii mă fac să comunic destul de des cu ceea ce se numeşte societate.

Hortensia Papadat-Bengescu în Scrisori către G. Ibrăileanu, volumul I (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşchii catifelaţi

cu creme luate de la specialişti
unse pe epiderma lăsată
numai pe şezlong la marea
cea mai mare mare neagră
o apă păroasă spre grasă
te întinzi la distanţă de celălalt şezlong
cu iubita care oftează
merge o bere re
ce marcă (?!) acră şi blondă
femeia ta tâlhărită de soare
are capul pivotant
nasul lăsat în vânt din şezlong
vă iubiţi prin cuşca de plexiglas
cu muşchii catifelaţi (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Te-am visat:
mi-ai întins o faţă străină
şi parcă mi-ai spus: "Sărută-mă!".
Înfricoşată,
am vrut să fug de ochii tăi
invalizi de dragoste,
dar TOAMNA m-a oprit şi mi-a spus:
"Pe aici e interzis!"
Din ochii mei,
izvorul din acea noapte,
curgeau lacrimi,
le-ai strâns în pumini
şi le-ai dăruit stelelor
ca să-ţi prezică viitorul.
Stelele tremurau
pentru că albastrul ochilor mei
nu le mărturisea nimic utopic.
Stăteai mirat, nici nu clipeai
când fiinţa mea
era cuprinsă de delirul TOAMNEI.
Înspăimântat, cu braţele impreunate,
ai implorat TIMPUL
şi TIMPUL ţi-a trimis un cal
cu picioarele arse
pe o câmpie verde
cu flori târzii
inundate de potopul ploii.
N-ai înţeles calul
şi ai vrut să-l îngropi în plină noapte.
Deodată calul azvârle, te muşcă
şi mă trezeşte din vis.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul nechezatului de cal

În golul inimii tale şi în al lumii gol,
Curge în versuri, limpede, tăcerea,
Tu singură-ţi produci nemângâierea,
Tu singură îţi cauţi, în juru-ţi, rotocol!

Foiţă prea subţire de verde staniol,
Ştii, fericirea precede, des, căderea,
Este când dulce şi amară, precum fierea,
Este când floare şi ghimpe, când peţiol...

Dulceaţa poemei, adesea, cade-n zdrenţe
Şi-apoi, ţi se topeşte în sânge, fantomal,
Lumina dintr-o geană îţi face reverenţe

Şi ochiul tău cel critic sclipeşte lacrimal...
Ştii bine, Miss, că noi sorbim esenţe,
Din stele verzi, din nechezat de cal...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea marilor tablouri

Zefirul blând pătrunde prin saloane
Şi mângâie duioase draperii
Reinventând uitate simfonii
Cu foşnetul de rochii şi jupoane

Prin aer translucid de ametist
Iluminat de vechile vitralii
Mai dăinuie şi astăzi de la dalii
O undă de parfum, din cel mai trist

S-au risipit în timp stăpânii
Prin cronici prăfuite şi cavouri
Singurătatea marilor tablouri
Mai grea e la sfârşitul săptămânii;

De nicăieri un zvon. Sau adieri
Nici majordom sau vreun stilat valet
Cu paşi de lebădă în menuet
Nu tulbură aceste încăperi

Impersonale amintiri târzii
Se-agaţă de armuri şi de blazoane
Pe când zefirul trece prin saloane
Mângâind duioase draperii

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om obişnuit (din când în când)...
dar puţin cam aiurit (din când în când).
Sunt un pic sentimental (din când în când)...
dar mai săr şi peste cal (din când în când).

catren de Nicu Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri în amurg

Cu ochii culeg imagini din amintiri
lăsându-le pe orizontul din priviri,
iar seara când văd zarea simt că mă înec,
dar am idei abstracte şi nu vreau să plec.

Cine cade-n valuri nu poate fi leneş,
clădim un vacarm necontrolat de-un vameş,
spânzurăm poate haosul printre rânduri.
Doar cuvinte din vers ne calcă pe gânduri.

Clopotele mişcă stâncile munţilor
cu recunoştinţa sudorii frunţilor,
sub adierea unui cuvânt din grindă.
Oare gloria o ai doar în oglindă?

Din paşii mei fac cadou pentru lumină
poteci de flori îndrăgite de-o albină,
iar lângă izvorul unde lacrimile curg
strâng alese doruri în tristul meu amurg.

poezie de Constantin Rusu (10 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spart un cal

Am spart un cal de umbra lui.
Ce nechezat de iarbă! Ce hăţuri şerpuind!
Am spart un cal de umbra lui
văzându-mă murind.
Mi-am spart şi ochiul
cu care l-am privit
în cioburi de câmpii
iar calul singur a fugit
împrăştiat în mii.

Am spart un cal de umbra lui
Nu plâng! Dar ce păcat!
Era un cal cum altul nu-i
de umbră-ncălecat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apelul zilelor

Pe boltă, nori de gănduri
se adună,
care îşi storc ugerul,
risipind ploaia dorinţelor
în orizontul aşteptărilor,
ce se întinde până unde
cerul se uneşte cu neantul.
Tunetul dorinţei spintecă văzduhul
din care ţâşnesc fulgere de speranţe
ce asanează mlaştina umilinţei.
Curcubeul întinde poduri
peste valea iluziilor
care curg învolburate
în lacul liniştii.
Se aude gongul
din clopotniţa timpului
ce cheamă zilele la apel,
apoi plecă pe rând,
una câte una, în paşi de cadenţă,
care se aud din ce în ce,
mai rar...

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie neapărat să visez un cal! O iapă, un mânz, musai, ce-o fi, cum o fi, murg, sur, rotat, maro, potcovit sau nu, cal să fie. Caii îmi poartă noroc, de câte ori i-am visat am reuşit, am dat lovitura! Dar de ce oi fi visând eu atât de greu cai? Ce naiba îmi vin aşa de rar, de ce se lasă atât de greu? Visez câini, raţe, elefanţi, oi, bibilici, tot felul de drăcovenii, numai cai nu. De la Anul Nou încoace dac-am visat trei cai. Buni şi ăştia, au fost cu baftă, de ce să nu recunosc: la geometrie am împuşcat un şase, la naturale când să mă asculte a sunat de ieşire, la istorie m-a amânat pentru data viitoare, adică pentru mâine. Aşadar, mâine mă ascultă, musai să visez la noapte un cal, unul mare, alb, dacă se poate, sau cum o fi, murg, sur, rotat, maro...

Mircea Sântimbreanu în Recreaţia mare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi spectator

în joia asta mare te regăseşti
în nepoatele tale. cu ele,
sub ninsori de petale din vişinul înflorit,
îmi pari că te lepezi de tine, de timp...

ce poate fi, mă întreb, în revărsarea tumultoasă
de verde, viaţă izvorând din pământ,
mai frumos decât, pe portativul vieţii,
în săptămâna de patimi să fiţi împreună un cânt?

cu ochi de miel neştiutor de cuţit
te privesc nepoatele tale.
vântul adie şi-mi pare că tu
în pupăceală cu ele redevii un copil
suflet livadă-nflorită...

mai târziu faci ochii mari când te chem:
vino aproape de mine April
să ciocnim paharul cu sângele celui
ce mâine va fi răstignit.

dăm cioc ne privim nu spunem nimic.
soarele-n toacă mângâie blând
doi cuci ce-şi primenesc sufletele
cu paharul de vin...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!