Când cântă huhurezul, are să fie frig.
proverbe românești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Citate similare
Pentru rodul pământului
hrăniți orfanii și păsările cerului
deopotrivă pe toți cei care
poartă povara a aceea ce ați fost
să nu vă fie frică
nu doare
pământul nu doare
ci doar din când în când
vi se va face frig
din ce în ce mai frig
tot mai frig
tot mai frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Huhurezul și Pisica
I
Într-o barcă verde Huhurezul și Pisica
Au plecat pe mare hăt departe;
Au luat cu ei miere și bancnote de cinci lire,
O mulțime,-un teanc mai gros decât o carte.
Huhurezul privea cerul plin de stele
Și viersuia acompaniindu-se cu chitara lui micuță,
"O, iubită pisicuță! Suflețelul vieții mele,
Ești o pisică-așa drăguță,
Drăguță,
Drăguță!
Ești o pisică-așa drăguță!"
II
Pisicuța: "Bibiloi grațios!
Ce-ncântător cânți, ce dulce cântecel!
Gata cu-amânarea, astăzi ne căsătorim!
Dar, vai, ce ne facem? Nu avem inel!"
Au mai navigat un an și încă-o zi
Spre ținutul de basm al Dafinului,
Acolo-ntre copaci locuia Purcelușul Peruchier
Cu inel în vârful nasului,
Nasului,
Nasului,
Cu inel în vârful nasului.
III
"Purceluș bălai, nu vrei să ne vinzi inelul? Îți plătim un șiling."
"Ba, vreau!" a guițat Purcelușul, jovial!
Chiar a doua zi i-a căsătorit
Curcanul care locuia pe deal.
La cină-au avut pârjoale și feliuțe de gutui,
Pe care le-au mâncat cu furculița pentru gogonele;
Apoi, ținându-se de mână, pe faleza mării
Au dansat la lumină de lună și de stele,
De lună și de stele,
De lună și de stele,
Au dansat la lumină de lună și de stele.
* "Huhurezul și Pisicuța" este considerat în lumea anglo-saxonă unul dintre cele mai ilustrative exemple de versuri absurde ale epocii victoriene.
poezie de Edward Lear, 1812 1888, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă învelesc de frig...
Mă învelesc de frig într-o speranță
cum se-nvelește soba nou zidită
în relieful de faianță
cu focul pururi logodită.
Nu pune mâna peste mine dacă-i vară
căci n-ai să înțelegi nimic
stimată doamnă-domnișoară
din frig.
Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.
poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă o vioară
cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
ploaia nu vine
aștept în neștire un gând pe pământ
e frig afară și ninge
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
e frig iar în mine și ninge acum
cad troiene de gânduri pe câmpuri ucise
zăpada se adună în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga e înghețată de dor
mă despart iarăși de lume
merg la întâmplare pe cărări ce dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe colțuri de durere
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă opresc într-o plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate și bate
picură pe rană fulgii rămași
mă ardeau cuvintele sub pana arsă de gânduri
azi muream în țara ultimului veac
căutam o lume între degete frânte
este frig afară, gerul mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas în palmă
eu scriu la o masă cu trupul ultimului meu gând
afară, o vioară mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e frig de frigul
Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
și nu va mai veni-napoi, în veci,
și haina din cuier devine rece
și mânecile la camași mi-s reci.
Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
și l-a lasat acolo, în pamânt.
Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.
Mi-e frig de frigul nopților de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameții vor începe sa se-aștearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.
Mi-e frig de frigul țurțurilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scăzământ, se vor usca.
Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Își joaca rolul ultim și-i e greu,
Ca îl priveste însuși Dumnezeu,
și dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea cântă și nu știe că ea cântă. Omul cântă și știe că el cântă. Sfântul cântă și știe că Dumnezeu este cel care cântă în el.
citat clasic din Henri Le Saux
Adăugat de Viorica Juncan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă Cucul!
Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!
Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!
Cântă cucul prin livezi,
De ești prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!
Cântă cucul pe la sate,
Orășenii îl știu din carte!
Cântă cucul prin orașe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!
Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!
Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul și nu tace,
Primăvara la toți ne place!
poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omletă cu cântec
Noaptea, când cântă cocoșul
Găinile tac.
Ziua, când cântă ele
După ou
Cântă și el
Deși n-a ouat
Îl ia ciocul pe dinainte.
La oameni e altfel
Bărbații sunt cu ouăle
Iar pe femei le ia
Gura pe dinainte
Și le fac omletă.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine cântă
La petreceri fel de fel,
Joacă ea când cântă el;
Dar acasă nu-i așa:
Joacă el cum cântă ea!
epigramă de Carmen Cristina Ștefănescu din O epigramistă printre... floretiști
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine cântă la pian e pianist, cine cântă la trompetă e trompetist, cine cântă la saxofon e saxofonist, până și cine cântă la acordeon e acordeonist. Și atunci cine cântă la muzicuță e muzicuțist?
aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Optimism...
Când plânge inima-n durere,
Și o cuprinde o vrajă amară și adâncă
Caută-ți o altă putere,
Și, printre suspine, tu cântă.
Spre piscuri pline de zăpezi
Cu elan te avântă
Natura poți ca s-o sfidezi
Deci optimist, tu cântă.
Când valul spumegă sub braț
Și te aruncă spre stâncă
Învinge-l, respiră cu nesaț
Aer pur și voios, tu cântă.
Obosit după un suprem efort
Odihna este sfântă
Nu te lăsa răpus de tot
Și caută de cântă.
poezie de Mihai Leonte (26 decembrie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
femeia nu vine
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
aștept în neștire un semn pe pământ
e frig afară și ninge în mine
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
e frig iar în mine
și ninge pe drum
cad troiene de gânduri pe câmpuri uscate
zăpada se adună obosită în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga e înghețată de dor
mă despart iarăși de tine
mergând la întâmplare pe cărări ce mă dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe un colț de poveste
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă ard cuvintele sub pana arsă de gânduri
mă opresc la plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate și bate
picurând pe rană fulgii rămași
muream în țara ultimului veac
căutând femeia între frânte destine
este frig afară, gerul ăsta mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas tăcută în palmă
eu scriu la o masă ultimul meu gând
afară, o vioară mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concert
În cameră dezbat tratate
În anticameră e frig
Concert cu muzică de Grieg
Cu degete înmănușate
Veniți cu munții de zăpadă
Concertul nostru unanim
Îl voi transmite ca un mim
Când ceilalți ies la promenadă
Veniți chiar dacă sala goală
Face ecoul mai strident
Pianul cântă penitent
În țara gărilor de smoală
Plecări de iarnă. Primăvară
Cocorii nu se mai întorc
Iar despărțirile îmi storc
Lacrimi pentru fiecare gară
În cameră dezbat tratate
În anticameră e frig
Concert cu muzică de Grieg
Cu degete înmănușate
poezie de Ion Untaru din vol. Scara interioară (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima zi de iarnă
Este iarnă, frig și ceață,
Vântu-și cântă ariile;
Astăzi iarăși ne îngheață,
Nasul... și salariile.
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino s-asculți privighetoarea
Vino, iubito, vino-n zăvoi
În vad ne-așteaptă vâltoarea
Plete de sălcii curg peste noi
Și cântă privighetoarea.
Vino, privighetoarea cântă
Din piculină și din nai
Și trilurile ei ne-ncântă
Ca-n vraja unei nopți de mai.
Vino, privighetoarea cântă
Sublim asemenea lui Orfeu
Cu toate că ne înspăimântă
Soarta acestui semizeu.
Vino, privighetoarea cântă
Ea știe ce și pentru cine
Dar cântecul ei mă avântă
Seară de seară către tine.
Vino, privighetoarea cântă
Povești duioase de amor
Și melodia ei se-mplântă
În inima plină de dor.
Vino, privighetoarea cântă
Cu-atâta dor, cu-atâta foc
S-avem, atâta ne frământă
O picătură de noroc.
Vino, privighetoarea cântă
Cu pasiune și talent
Iubirea noastră pură, sfântă
În timp ce te alint decent.
Vino, privighetoarea cântă
Să cazi în vraja lui Morfeu
Iar inimile își cuvântă
Când tu visezi la pieptul meu.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine e fata care cântă la pian?
O fată cântă la pian
Un cântec de iubire
Și ochii ei sunt plini de fericire.
Glasul e ca un murmur de izvor,
Ea cântă un cântec de amor.
Inima îi bate tot mai tare în piept
Și ea cântă un frumos sonet.
Chipul îi radiază de bucurie
Și vocea ei interpretează o frumoasă melodie.
Ea cântă parcă de o clipă, de o oră, de un an
Și toți se întreabă: Cine e fata care cântă la pian?
poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Apriliadele 1
frig
teribil de frig de parcă
sângele-i din mii de statuete
minuscule
când eram
lângă tine căutam cuvinte
frumoase, neasemuite, un fel
de maxim al expresiei
nu era nevoie
iubirea nu se explică
simple, cele mai simple, aparent
banale fraze
nasc una câte una acum
în frigul acesta când Dorul
te amplifică
mă amplifică, apoi
ne anulează, ai zice
că suntem două cornete
de înghețată intacte, neatinse iată
soarele crescând pe tâmpla
dimineții
nu-mi va mai fi
frig
nu vom mai fi
se urnesc statuetele
fluid
crescând
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cvartet în familie
Soțul cântă la timpan,
Fiul cântă la vioară,
Fi'ca cântă la pian,
Soața e solistă: zbiară!...
epigramă de George Budoi din Muzica și muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (11 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cvartet în familie
Soțul cântă la cimpoi,
Fiul cântă la oboi,
Fi'ca cântă la vioară,
Soața e solistă: zbiară!...
epigramă de George Budoi din Muzica și muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (11 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă fluierul
Cântă fluierul cu foc
De răsună-n deal și-n plai
Și adună-n sat la joc
Fetele cu păr bălai.
Cântă fluierul cu jale,
Pleacă turmele la stână
Da'tu mândro nu vi-n cale,
Cu a florilor cunună.
Cântă fluierul duios,
Dezmierdând apus de soare
Și al tău chip somnoros,
Jos în lanul de cicoare.
Cântă fluierul de dor
Seara-n răsărit de lună
Eu ascult în foișor,
Despre tine să îmi spună.
Cântă fluier pentru mine
Versul dulce din popor,
Ca-n pădurea cu suspine,
S-o visez lângă izvor!
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!