Nimic nu arde asemeni frigului.

citat din George R.R. Martin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititul este asemeni gândirii, asemeni rugăciunii, asemeni discuţiei cu un prieten, asemeni înţelegerii ideilor altor oameni, asemeni ascultării muzicii, asemeni contemplării unei privelişti în timp ce te plimbi pe o plajă.

citat din Roberto Bolano
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai cere nimic

A venit vremea frigului de-afară,
Precum şi vremea frigului din noi,
Aceleaşi neguri vechi ne uzurpară
Şi ne-au târât cu forţa în noroi.

Nu mă înşală ziua însorită,
Căci îi urmează gheara nopţii reci,
Văd umbra ta, de lună alungită,
Spre alte-mbrăţişări cum te petreci.

Nu se mai cere mâna sărutată,
Nici sânul dezgolit şi alintat,
Iubirea e o pasăre plecată,
Iar cuibul ei de ploi e inundat.

Şi, nu ştiu cum, dar te-am lăsat în urmă,
În timp ce umbra ta, încet, se curmă.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculară

Arde soarele-orbitor,
Arde când îl sorbi, nectarul.
Totul arde ca-n cuptor
Şi te arde ospătarul!

epigramă de Giuseppe Navarra din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful lui Martin Elginbrodde

Aici zace Martin Elginbrodde.
Doamne, ai grijă de sufleţelul meu,
Cum aş avea şi eu de-al tău,
Dac-aş fi eu Dumnezeu,
Iar tu Martin Elginbrodde.

poezie de George Mac Donald, 1824 –1905, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia frumoasă şi rea (după Somadeva)

Ea e asemeni tufei de trandafir frumos,
În care se ascunde un şarpe veninos;
Asemeni este unei grădini cu flori frumoase,
În care sunt ascunse reptile veninoase;
Ea e la fel ca lacul cu lotuşi înfloriţi,
În care crocodilii pândesc ascunşi. Feriţi!...

hexagramă de George Budoi, după Somadeva (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transplantare

Trebuia să mi se pună în piept
altă inimă.
Altfel urma să pier.
Mi-a dat inima ei
Mama.
Dar tot mă mai doare.
Mai ales, când arde pământul
de sete, de ploaie.
Mai ales, când nu se întoarce
tata
de la războaie.
Mai ales, când plec prin
străini
şi nu scriu cu lunile acasă.
Mai ales, în amurg,
când soarele
după dealuri se lasă,
mă doare.
Asemeni dureri
n-am avut niciodată.
Şi nici asemeni
răbdare.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde

Arde casa, măi, muiere
Şi în casă am căldură,
Arde la calorifere,
Vine iarna... nu-i a bună!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns în stadiul în care, unde vede că arde, baba se piaptănă.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am dat arvună...

Am cântat o Vară întreagă pe ierburi
Pe flori de măceşi şi pe lemne încinse
Bătrâne şi tinere doamne vopsite frumos
Pentru odihna celor trecători pe Pământ.

Am sărit pe ele uneori bucuroasă
Alteori le-am udat cu lacrimi de dor
Lacrimi ce-au fost şterse în paşii
Unei doamne îmbrăcate în alb.

În poala Ei am cântat şi am plâns
Noapte de noapte am compus doine
Cu speranţe mi-am întărit sufletul
Să pot ajunge sănătoasă în braţele Toamnei.

Mi-am dorit să mă sting odată cu Toamna
Asemeni greierilor ce-şi arvunesc moartea
Asemeni cobzarilor ce se pierd cântând
În frigul ultimilor paşi de Toamnă în iarbă.

Am dat de-acum arvună morţii incolore
Să-mi păstreze în taină locul de veci
Pentru ziua în care muşchiul inimii cedează
În strânsoarea frigului şi-n dorul de tine... Iubirea mea.

poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea lui Guillaume Apollinaire

noi nu ştim nimic
noi nu ştiam nimic despre durere
anotimpul amar al frigului
scobeşte dâre lungi în muşchii noştri
el ar fi preferat bucuria victoriei
înţelepţi sub restriştile calme în colivie
neputând face nimic
dacă zăpada ar cădea în sus
dacă soarele ar urca la noi în timpul nopţii
să ne încălzească
şi arborii ar atârna cu coroanele lor - plânset unic -
dacă păsările ar fi printre noi să se oglindească
s-ar putea înţelege
moartea ar fi o îndelungată călătorie frumoasă
şi vacanţele nemărginite ale cărnii structuri şi oase

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf I

Aici zace Martin Elginbrodde;
Doamne, ai grijă de sufleţelul meu,
Cum aş avea eu şi de-al tău, de-aş fi Dumnezeu,
Iar tu ai fi Martin Elginbrodde.

epitaf de George MacDonald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pănă ce omul nu devine nimic, Dumnezeu nu poate face nimic.

citat din Martin Luther
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu se pierde, nimic nu se creează, ci totul.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia, asemeni lunii, nu face reclamă la nimic.

citat din William Blissett
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul: M-am uitat pe radiografiile tale.
George: Da...
Doctorul: Şi nu văd nimic în neregulă.
George: Hmm. Serios? Nimic?

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intelectualul este asemeni unui pianist care, fiindcă îşi foloseşte mâinile cu virtuozitate, crede că posedă aptitudini pentru a fi, desigur, jucător de poker, boxer, neurochirurg şi pictor.

citat din romanul M-am hotărât să devin prost de Martin Page (2001)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dor fără saţiu

De un dor fără saţiu-s învins
şi nu ştiu ce sete mă arde.
Parcă mereu din adânc,
un ochi răpitor de Himeră
ar vrea să mă prade.
Şi pururi n-am pace,
nici al stelei vrăjit du-te-vino în spaţii,
izvoare sub lună, ori dornica ciută,
nimic nu mă stinge, nimic nu mă alină
şi parcă-aş visa o planetă pierdută.
E atâta nepace în sufletul meu,
bătut de alean şi de umbre cuprins...
Un dor fără saţiu m-a-nvins,
Şi nu ştiu ce sete mă arde mereu.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Test

deodată nimic nu mai există,
cuvintele şi-au ascuţit tăcerea,
desprinsă din nodul lumii
restul e o frânghie ce nu-mi aparţine.

îngerii sudează un nou cer
fixând bucăţi de albastru una lângă alta.
sentimentele netrăite sunt aspirate
sufocându-se unele în altele.

o bolboroseală ca o strigare lasă un ecou,
un zero apare peste nimic închipuind o imagine de mântuire.
frigul începe să curgă zgomotos în colţul străzii.
trec prin testul frigului ca o lepădare de ce-i înăuntru
încercând o altă piele, odată cu mersul.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din veci natura-nvaţă,
făcând copila şi femeia,
cum s-o desăvârşească pe aceea
ce-mi arde inima şi mi-o îngheaţă.
Deci, în dureri, o viaţă
nu m-a-ntrecut vreun om;
chin, spaimă, plâns molcom
prind, pe măsura cauzei, tărie.
La fel şi-n bucurie,
nu-i om si nu va fi asemeni mie.

poezie celebră de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispreţul artei este combustibilul frigului.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!