Cuget că dacă ai privi în oglindă pupilele-ţi, preţ de o secundă, ai fi cu un pas înainte spre recunoaştere. Permite-ţi totuşi să te îndoieşti de faptul că ai putea să-ţi răspunzi întrebării "cine sunt?". Fii fără de nelinişti: şi cei mai credibili mincinoşi sunt nevoiţi să spună parţial adevărul.

Roberto Kuzmanovic în Cu tine capăt glas (iunie 2017)
Adăugat de Cititor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găsesc prielnic, ştii... faptul că aleg să-ţi fiu. Să-ţi fiu fericit. Un înger cu aripile vindecate, (co)rupte fiindu-mi veac şi pururi până mai ieri, dar care te fac să te simţi în siguranţă.

Roberto Kuzmanovic în Şi îngerii au introspecţii şi totuşi... vor mai mult (4 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM Oarga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mari mincinoşi sunt şi cei mai previzibili. Nu trebuie decât să interpretezi pe dos afirmaţiile lor pentru a obţine adevărul.

aforism de Mihail Mataringa (24 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎI DERANJEAZĂ... (I-M)

Pe idioţi îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe ignoranţi îi deranjează erudiţia altora.
Pe imbecili îi deranjează cei care nu sunt imbecili.
Pe incapabili îi deranjează că alţii sunt capabili.
Pe incompetenţi îi deranjează că alţii sunt competenţi.
Pe inculţi îi deranjează că alţii sunt culţi.
Pe cei indecenţi îi deranjează că alţii sunt decenţi.
Pe indiscreţi îi deranjează discreţia altora.
Pe inepţi îi deranjează cei care nu sunt inepţi.
Pe cei insensibili îi deranjează sensibilitatea altora.
Pe cei ironici îi deranjează ironia altora.
Pe isterici îi deranjează cei care nu sunt isterici.
Pe încuiaţi îi deranjează cei care sunt descuiaţi.
Pe mediocri îi deranjează că alţii sunt eminenţi.
Pe mincinoşi îi deranjează că alţii nu sunt mincinoşi.
Pe mituitori îi deranjează că alţii sunt cinstiţi.
Pe mizantropi îi deranjează cei care iubesc oamenii.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitându-te în oglindă...

Uită-te la sufletul tău
cum se reflectă în oglinda aia,
uită-te la ea cu ochi de bebeluş,
aminteşte-ţi cine erai înainte
de a-ţi închide inima.
Vreau să-ţi găseşti aripile
înainte să te decizi să le arunci,
să-ţi eliberezi sufletul din lanţuri...
să începi să vezi dragostea...
cea pură fără bogăţii
şi numai dacă încerci,
cu adevărat să-ţi aminteşti primul zbor
uită-te în oglindă
cu ochi de bebeluş...
şi dorul meu necuprins
a fost îmbrăţişat
de fiecare aripă a gândului neîmplinit,
spre bucuria curată
ce-o poartă zburdalnică
şi veselă inima mea!
Nu există nimic sub soare
care să repete,
norul, viscolul, furtuna
şi tot ceea ce-am îndurat.

poezie de Eugenia Calancea (29 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitându-te în oglindă...

Uită-te la sufletul tău
cum se reflectă în oglinda aia,
uită-te la ea cu ochi de bebeluş,
aminteşte-ţi cine erai înainte
de a-ţi închide inima.
Vreau să-ţi găseşti aripile
înainte să te decizi să le arunci,
să-ţi eliberezi sufletul din lanţuri...
să începi să vezi dragostea...
cea pură fără bogăţii
şi numai dacă încerci,
cu adevărat să-ţi aminteşti primul zbor
uită-te în oglindă
cu ochi de bebeluş...
şi dorul meu necuprins
a fost îmbrăţişat
de fiecare aripă a gândului neîmplinit,
spre bucuria curată
ce-o poartă zburdalnică
şi veselă inima mea!
Nu există nimic sub soare
care să repete,
norul, viscolul, furtuna
şi tot ceea ce-am îndurat.

poezie de Eugenia Calancea (29 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai răi mincinoşi sunt cei care se menţin pe pragul spre adevăr.

citat din Eliza Cook
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mari mincinoşi sunt aceia care nu mai au nici pentru ei adevărul.

citat clasic din Nicolae Iorga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scad câte o zi

Scad câte o zi cu fiecare filă scrisă pe faţa ei,
pune cuvintele să-ţi spună adevărul
înainte de a privi pe fereastră cum se răzbună cerul
pentru a înlătura durerea la timp.

Lumina care trece prin tăcerea umbrei
taie cu dinţii iarba odată cu mierea pâinii,
de nu mai ştiu de ce vin repede ploile
ori bate vântul înainte să ne rugăm
şi dulcea pace devine hrană bogată
pentru toţi ce-i ce mângâie cu ochii câmpia
şi înalţă faptele deasupra de vorbe.

Cercurile prin care arborii cresc
şi înaltul respiră alcătuirea pădurii
în ţara cu vânatul nesupus morţii,
cei ce stau la pândă sunt prădători.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine suntem?

Uităm cine ne sunt strămoşii
Uităm de Mircea şi Ştefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance şi duşman.
Uităm ce este Mioriţa,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conştiinţa,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele şi Plaiul,
Uităm părinţii, prea cărunţi.
Uităm să zămislim copii,
Şi pe sărman, şi pe flămând,
Şi pe cei morţi, şi pe cei vii,
Îi tot uităm pân–la mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?

poezie de Ştefan Agachi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă auzi pe cineva că te critică, începi să te îndoieşti de tine însuţi, să fii indecis, să te simţi descurajat. Realizează totuşi că cei mai mulţi oameni îi critică pe alţii din ignoranţă, invidie, gelozie şi complexe de inferioritate.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (M-Ned)

Şi mafioţii pretind că nu sunt mafioţi.
Şi mahalagii pretind că nu sunt mahalagii.
Şi maliţioşii pretind că sunt oameni buni.
Şi măgarii pretind că nu sunt măgari; mai ales măgarii...
Şi mârlanii pretind că nu sunt mârlani.
Şi mârşavii pretind că nu sunt mârşavi.
Şi mediocrii pretind că sunt eminenţi; mai ales mediocrii...
Şi megalomanii pretind că sunt modeşti.
Şi meschinii pretind că sunt mărinimoşi.
Şi mincinoşii pretind că nu sunt mincinoşi; mai ales mincinoşii...
Şi mincinoşii pretind că spun adevărul; mai ales mincinoşii...
Şi mişeii pretind că nu sunt mişei.
Şi mitocanii pretind că nu sunt mitocani.
Şi mituitorii pretind că sunt oameni cinstiţi.
Şi mizantropii pretind că iubesc oamenii.
Şi mocofanii pretind că nu sunt mocofani.
Şi oamenii lipsiţi de modestie pretind că sunt modeşti; mai ales cei lipsiţi de modestie...
Şi mojicii pretind că nu sunt mojici.
Şi muieraticii pretind că nu sunt muieratici.
Şi nătăfleţii pretind că nu sunt nătăfleţi.
Şi nătărăii pretind că sunt deştepţi; mai ales nătărăii...
Şi nebunii pretind că sunt oameni normali.
Şi oamenii necinstiţi pretind că sunt cinstiţi; mai ales oamenii necinstiţi...
Şi neciopliţii pretind că sunt binecrescuţi.
Şi cei necivilizaţi pretind că sunt civilizaţi.
Şi cei necuviincioşi pretind că sunt cuviincioşi.
Şi cei nedemni pretind că sunt oameni demni; mai ales cei nedemni...
Şi cei nedrepţi pretind că sunt oameni drepţi; mai ales cei nedrepţi...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot ceea ce nu eşti

Sunt jumătate dor, jumătate mă dor.
Sunt înger!?
Sunt jumătate ger, jumătate cancer.
Sunt Sânger!?
Sunt jumătate nor, jumătate ador.
Sunt zombi!?
Sunt jumătate cer, jumătate nu cer.
Ţărână!?

Sunt jumătate zor, jumătate chiar mor.
Sunt demon!?
Sunt jumătate foc, jumătate sub toc.
Sunt hormon!?
Sunt jumătate hor, jumătate amor.
Sunt ambii!?
Sunt jumătate stoc, jumătate batoc.
—Stăpână!
Sunt tot ceea ce nu eşti; Evă, când îmi lipseşti.
Îmi lipseşti!?

poezie de Roberto Kuzmanovic din Manuscris de poezii (2015)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt...

Dacă sunt, unde sunt
în ce cânt
în ce gând
în ce rost muribund
în ce cuget plăpând
descărnat de curând
dacă sunt, până când?

Dacă sunt, eu ce sunt
un mărunt
amănunt
un mereu doar secund
dumnezei înjurând
ori vreun geamăt imund
ăsta sunt, asta sunt?...

Dacă sunt, din ce sunt
din descânt
din pământ
din dezgustul fecund
colcăind furibund
într-un timp ne-afund
din ce sunt, până când?

Dacă sunt, cine sunt
vreun cuvânt
de nesfânt
vreun pascal fredonând
în swahili, vreun rând
vreun temei de mormânt
dacă sunt, de ce sunt?

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile trebuie să le spună mereu bărbaţilor că ei sunt cei puternici, cei mari, cei minunaţi. Dar adevărul este că femeile sunt cele puternice. Aceasta, vă zic, este doar opinia mea. Eu nu sunt un profesor.

citat clasic din Coco Chanel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape orice om care azi e sărac, depresiv, nefericit, a luat decizii care l-au dus pas cu pas spre acest deznodământ. Tot pas cu pas se poate întoarce din drumul greşit pentru a merge pe drumul bun. Mai mult, dacă vrea, poate şi alerga. Totuşi, mulţi aleg să nu îşi asume responsabilitatea pentru ceea ce sunt şi ceea ce au. Nefericirea de azi nu e vina lor. Dar deciziile de ieri, alea ale cui sunt?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea

De-aş putea să te rup din cer,
De-ai putea să fii tu, steaua mea?
Să te-aşez într-un galben eter,
Să te pot privi, să te pot umbla.

De-aş putea să te cânt mereu
Într-o rapsodie fără de sfârşit,
De-ai putea din tu, să fii numai eu
Şi să nu mai pleci, să devii zenit.

De-ai putea să-mi fii nopţile târzii,
Fără să adorm, să te pot visa?
Făr' să mă trezesc, să te pot privii,
Cât te-aş mai iubi, cât te-aş mai avea?!

poezie de Mihail Coandă (18 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea-i neprihănită poezie

Am prins glas, onorabili trubaduri,
daţi de veste regilor, prinţeselor, episcopilor, slujitorilor
şi cui mai pofteşte semeţia voastră
Vă voi recita tăcerea,
asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,
căci tăcerea-i cea mai neprihănită poezie
iar voi sunteţi îndrituiţi
s-o ştudiruiţi cu îndelete
precum piratul harta spre comoara oceanului,
înainte de a vă împărtăşi înţelepciunea
celor care pictează pe cer un Cumulonimbus
în culori moarte ori acelora care se joacă cu verbul "a fi",
conştienţi că numai şi numai moartea
e menită să conjuge existenţa
sau celor convinşi că valorile incerte
şi mirodeniile lumeşti asigură trecerea peste Aheron.
Antrenaţi-vă deopotrivă ochiul pentru a cântări echilibrul fără a-l înlăcrima de ceea ce nu-l priveşte
îmbrăţişaţi iscoada, fredonaţi premise
şi dansaţi cu etica
concepeţi ideologii îndeplinirii rostului
şi-apoi minunaţi-vă de armonia efectelor apărute cascadă,
şi curcubeie, şi eclipse, şi prunci jucându-se grămadă –
toţi un zâmbet pe chip şi-o lumină,
căci ei sunt viitorul, mirajul ce urmează să vină
Pe mine îngropaţi-mă-n Calele
şi vă voi trimite un înger mai tăcut decât mine.

Din volumul de poezii "Cu tine capăt glas", de Roberto Kuzmanovic.

poezie de Roberto Kuzmanovic (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anxietate postdeprimitivistă (!)

Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obişnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obişnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obişnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obişnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea şi cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îţi acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea şi moartea sunt fără de mine
Cum este Moş Crăciun
Fără Naşterea lui Hristos:
Un om.
De nimic nu trebuie să-ţi fie mai frică
Decât de faptul că eşti om.
Nimic să nu te încurajeze mai mult
Decât că nu eşti, poate, Dumnezeu.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuget neîntinat

Evanghelia cea Sfântă cine astăzi o trăieşte
E ferice acum de el căci viaţa o primeşte
Cine dar azi se hrăneşte din al Domnului Cuvânt
El trăieşte în lumină şi merge spre cerul sfânt
Căci se-ncrede-n Dumnezeu şi Scriptura o trăieşte
În viaţa lui de aici tot mai mult se curăţeşte
A lui cuget nentinat spre Cuvântul Celui Sfânt
Zi şi noapte se îndreaptă de aici de pe pământ
Evanghelia iubirii lui îi este căpătâi
Şi aleargă-n sfinţenie doar spre dragostea dintâi
Adevărul Sfânt al vieţii cine-l caută acum
E pe-a vieţii vii cărare şi Hristos îi este drum
Căci lumina sfânt-a vieţii prin Hristos doar ni se arată
Să trăim neprihănirea o viaţă fără pată

Numai cine dar veghează să trăiască viu Cuvântul
Are astăzi biruinţă căci Hristos îi este drumul
Evanghelia cea Sfântă nouă ne e azi destin
De aceea în lumină Domnului eu mă închin
Vreau a Ta împărăţie Tu Isuse să domneşti
Să ne fii stăpân în viaţă — odată să ne primeşti
Sus în cerurile sfinte pentru veci noi să-ţi slujim
Cei ce astăzi te chemăm vrem mireasă să îţi fim
Căci în inimă o Doamne pentru veci noi te dorim
Betania 10-11-2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai fac un pas

Mai fac un pas spre minus infinit
Şi răzvrătit mi-e chipul în oglindă,
Îmi pare, părul, azi, că mi-a albit
Şi-n păr, fulgi albi au început să prindă.

Şi-n suflet ning cu tăceri. De dor,
mi-s braţele o ramură de sticlă
Şi gheţuri dintr-odată mă-mpresor
Şi munţi de gheaţă-n urmă-mi se ridică...

Chiar dacă azi sunt un copac cu flori,
Voi fii un vis cu stele în privire
Şi pentru voi, prieteni iubitori,
Un zâmbet ca un strop de fericire...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!