În loc să dea apă la moară, au dat cu moara pe apă.
antimetabolă aforistică de David Boia (7 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare
La moară nimeni nu venea să moară ci să aducă prinos din pâinea vieți.
citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Moara părăsită
Jgheab din lemn uscat de moară
Numai vântul te coboară
Și din când în când vreo ploaie
Adunată în șiroaie.
Piatră seacă ne-nvârtită
Zaci în moara părăsită
Peste-un veac, mai știu și eu
Vei fi piesă de muzeu.
Lemn și piatră țărănească
Dumnezeu vă odihnească!
poezie de Mihail Mataringa din Din cartea "Singur în Atlantic", Ed. Muntenia, 2008
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
- făină
- Făina. O comoară de la moară.
definiție aforistică de David Boia (11 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Întrebările nu au timp să moară, așteaptă veșnic răspunsuri.
aforism de David Boia (9 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Veșnicia s-a născut cândva la sat, acum e în pericol să moară la oraș.
aforism de David Boia (2 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Textul original este scris în limba română.Dacă moare capra vecinului să moară și vecinul caprei.
aforism de David Boia (30 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Moara viselor
La moara părăsită de pe râu,
Mai vine un bătrân cu o desagă
Ce poartă-n ea nu boabele de grâu,
Ci petice-adunate-o viață-ntreagă.
Doar el mai vine, ultimul morar
Din vremea-n care pumnul de făină
Se drămuia în traiul prea amar
Al celor ce pământului se-nchină.
Nu merge moara: pietrele s-au ros,
Îmbătrânite-n anii de rotire
Din care el, bărbat pe-atunci vânjos,
Își amintește marea lui iubire.
Nici roata nu mai merge. S-a oprit
Atunci când ea s-a dus în altă lume
Purtând în pântec fructul mult dorit
Ce-a căpătat doar printre îngeri nume.
Mai vine. Rar. Nu-i trebuie nimic
Din tot ce-a mai rămas în vechea moară;
El vrea, din amintiri, măcar un pic,
Un strop din visul său de-odinioară.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul e o moară
Ne macină tacit
Până ne omoară
La modul explicit.
catren de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cu gândul la Mihail Sadoveanu
Zicea Bădia, calm, discret,
"Venea o moară pe Siret",
Iar Slavici întrebă pe loc:
"Era chiar Moara cu noroc?"
epigramă de Vasile Larco din În așteptarea luminării
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!
La aniversarea scriitorului Mihail Sadoveanu
Spunea Bădia calm, discret:
"Venea o moară pe Siret",
Iar Slavici întrebă pe loc:
Era chiar "Moara cu noroc"?
madrigal de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietrele la ficat sunt mai grele decât pietrele de moară.
aforism de David Boia (12 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
* * *
Se-nvârte ca o moară de memorii,
În jurul nostru, orga de lumini,
Aruncă cu poeme-aleatorii,
Din vechiul continent cu lamantini.
Iar moara macină memorii intrisece,
Cu lamantini fantaști, prin stropi de apă rece.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un erou e în stare să moară pentru popor, un dictator e în stare să omoare poporul pentru el.
citat din David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Natură cu moară de vânt
Vântul trece pe lângă ea
și lemnul ei tace
a uitat cântecul.
Nici urmă de boabe de grâu.
Singurătatea
lungă odihnă.
Drumul de altădată s-a pierdut în pământ,
tras de ierburi amare și cârtițe;
carele grele un oblon,
o roată, oiștea.
De acolo, de sus,
de pe dealul ros de carii
moara privește cu ochi împăienjeniți
apusul soarelui.
În cotloanele ei
copiii caută cuiburi de vrăbii,
drum lung aripile semințelor de odinioară
se-ntorc pe umerii lor
îngeri de timp, nevăzuți...
O moară sus pe deal.
Și o lacrimă
pe care vântul o învârtește
în neștire.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moara cu noroc
nuvelă
Această lucrare este în domeniul public, deoarece drepturile de autor au expirat.
carte de Ioan Slavici
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Cântec fără de rost
nu mai lupta cu moara de vânt,
vântul umflă azi numai
pânza piratului,
ce dacă se mai scufundă o Atlantidă,
stindardul alienării flutură-a
biruință,
nu mai lupta cu moara de vise,
tărâța se vinde mai bine,
e hrănitoare și light,
memoria colectivă,
falimentară,
așteaptă investitorii străini,
plugul ignoranței
întoarce culturi,
dormi cuminte sub brazdă,
oamenii de gheață
nu au timp de discursuri patetice,
nu mai lupta cu moara de apă,
lacrima nu-i mai clintește rota
împotmolită-n noroi,
într-un ungher de univers,
cuvântul a intrat în reflux.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moara lui Mărchidan
ai vrut să mă vezi,
pierzând pentru asta zile, săptămâni și ani,
ai urcat și ai coborât și ai coborât,
hainele tale hrană ploilor și fulgerelor
și drumurilor găunoase,
inima ai lăsat-o durerilor,
peșteră de lei și de tâlhari,
ai zdrobit corăbii de stâncile-așteptării
n-ai vrut să-ți astupi urechile, n-ai vrut,
deși nu te-ai legat de catarg
(acum hienele mării se bucură
văzându-ți alergarea).
ai vrut să mă vezi
ca să pui în mișcare o moară uriașă
ascunsă, nevăzută, zdrobitoare
unde grâul nădejdilor
trebuia să devină făina bucuriei.
ai vrut să mă vezi
și ce-ai gândit că vei afla:
timp nou fără de timp? dimineți albe?
ființe de cristal? cascade de sori?
primăveri fără sfârșit?
chipuri uitate de moarte?
Ai găsit o moară
unde grâul păcii,
al nădejdilor și așteptărilor trădate,
grâul micilor și marilor căderi,
al întâmplărilor neîntâmplate,
grâul inimilor înfiate de cuvinte și dureri
e măcinat fără oprire
fără oprire fără oprire
la moara ce se zbate-n piept.
vei putea să-mparți cu mine
această iute, dulce, grea, pietroasă,
îngerească pâine?
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morarul
Melodiile, cupele pline,
Orele zilei, ritmate-n poeme
M-au gonit și pe mine
Pentru o vreme.
Am găsit moara deschisă în sat,
Adică la marginea satului, scundă,
Moara cu glas răgușit și cântat
În scrâșnet de piatră și plânset de undă.
Plutea înăuntru o spuză amară
Și-afară, la geam, luceau dulce caisele.
Mulți oameni își mai macină-n moară
Grâul și visele!
Morarul era un bătrân filosof,
Știa ce-i în țară și ce-i mai departe,
În Lună sau Marte,
Și nu cugeta la moarte.
Dar moara deschisă în sat,
Adică la marginea satului, scundă,
Are un glas răgușit și cântat
În scrâșnet de piatră și plânset de undă.
Morarul și el cântă, plânge aproape
Un rai pitoresc ori aproape-un prăpăd.
Privirile-i duse prin geam ori prin ape
Nu știu ce văd ori nu văd.
Cântă, morarule, plângi!
Eu îmi plâng până și-un vis ce se leagă,
Până și-un dor! Tu să plângi, să te frângi
Pentru viața-ți întreagă.
Căci aș cere prea mulți să mai fie
Ori nu!
Roși de iubire, asemenea mie.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Eu m-aș fi așteptat ca ea să rămâie deasupra morii de la iaz!) Cel mai frumos lucru de-acolo pentru mine erau poate iazul și moara. Și cred că, în adevăr, era un iaz foarte frumos. O bucată era lung și trist, singuratic. O altă bucată, cu malurile pline de verdeață și de copaci. Iar moara avea ceva nemaiauzit de misterios.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Adela" de Garabet Ibrăileanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Revizie finală
Mi-e creierul o moară învechită
Ce macină idei necontenit,
Emite doar un jalnic scârțâit
Dar nu îmi dă făină pentru pită.
Nu mi-a adus de când mă știu profit,
Ba uneori produce dinamită;
Mi-e creierul o moară învechită
Ce macină idei necontenit.
Mă paște-o perioadă fericită,
Un meșter neamț pe Feisbuk am găsit
Alzheimer parcă-l cheamă, e vestit,
Că nu dă greș cu cei ce îl invită...
Mi-e creierul o moară învechită...
hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!