Dumnezeu a facut lumea
iar apoi a început să scrie cu lapte
pe toate cuvintele
țesând cearșaful agoniei
cu toți oamenii
la toate calculatoarele
cu același colț de ochi simpatic
înfipt în umărul fiecăruia
își citea lucrările înainte să le corecteze
și, Doamne, erau pline de greșeli
cum să mai îndrepți atâtea erori?
de ce ne-ai pus la treabă, Doamne?
mestecam și eu în mamaliga mea
tu te scaldai în vise,
cel mic dădea cu picioarele-n burtică
Doamne, ce bine era!
parcă un început de lume
pe-o margine uitată de paradis
pășteau oile,
semănam cuvinte
și uite, rodesc toate în pagini
în primăvara tăcerii
și visam parcă
tu veneai și mă trezeai
nu era decat criticul,
venit să mă tragă de mânecă
absent.
scoală, măi,
nu vezi că sforăi?
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre greșeli
- poezii despre cuvinte
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre primăvară
- poezii despre oi
Citate similare
Parcă, parcă...
Era-ntr-o vară (parcă joi)
și toate ne erau permise -
Gara de Nord, peronul, noi
sau era vineri, pare-mi-se.
În ochi ni se citea văpaia
în trenul plin de cetățeni
la clasa-a doua, spre Sinaia
sau parcă, parcă spre Bușteni.
Timidă nu spuneam nimic
când mi-atingeai câte o dată
cu buzele un deget mic,
sau parcă, parcă mâna toată.
Doar ciripeam: "Ah, suflețel!"
când mă priveai pe sub sprânceană.
am stat la single la hotel
sau parcă-n duplex la cabană -
Ultramodern... ce draperii!
cu mov în dungi și picățele
sub geamurile fumurii
sau parcă, parcă jaluzele.
Când în final pe canapea
ușor, ușor ne-am așezat
(ce bine te-asortai cu ea)
sau parcă, parcă era pat -
Tu mi-ai șoptit: "Ah, ce noroc
în ochii tăi să văd înaltul!"
și ne pupam așa cu foc...
sau parcă mă pupam cu altul.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gări
- poezii despre trenuri
- poezii despre sprâncene
- poezii despre sfârșit
- poezii despre noroc
- poezii despre mâini
- poezii despre foc
- poezii despre degete
Doină la sfârșit și început de an
Binecuvântează Doamne România
binecuvântează Doamne Țara
din cuvinte am aprins făclia
și din suflet scăpăra-va para
Binecuvântează Doamne Țara
de la mic la cel bâtrân
de la Botoșani la Dumbrăvioara
de la iarbă până hăt la fân
De la mic la cel Bătrăn
din cuvinte am aprins făclia
apa trece dacă pietrele rămân
binecuvântează Doamne România
Binecuvântează Doamne Țara
și pe dinăutru și pe dinafara
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre suflet, citate de Costel Zăgan despre suflet, citate de Costel Zăgan despre cuvinte, poezii despre apă, poezii despre România sau citate de Costel Zăgan despre România
Doină la sfârșit și început de an
Binecuvântează Doamne România
binecuvântează Doamne Țara
din cuvinte am aprins făclia
și din suflet scăpăra-va para
Binecuvântează Doamne Țara
de la mic la cel bâtrân
de la Botoșani la Dumbrăvioara
de la iarbă până hăt la fân
De la mic la cel Bătrăn
din cuvinte am aprins făclia
apa trece dacă pietrele rămân
binecuvântează Doamne România
Binecuvântează Doamne Țara
și pe dinăutru și pe dinafara
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Tine Doamne...
Ești tot ce am, la Tine Doamne
toate ideile adun, să înțeleg viață și moarte,
să nu ajung un mic nebun, care le știe el pe toate;
ești tot ce am, la Tine Doamne
lacrimi în glob colecționez, văzute doar de Tine, poate,
mă vor ruga să evadez... se dă o filă dintr-o carte,
iar eu înaintez...
ești tot ce am, la Tine Doamne
ridic și frământări și basme,
când mierea este o amară și focul rază boreală,
te regăsesc să mă înalți mai sus de brazii din Carpați;
și cald are să-mi fie... peste lacrimi uscate
așez o poezie și picturi abstracte;
ești tot ce am, la Tine Doamne
îmi văd Sfârșitul și Începutul,
când nu întrezăresc trecutul
mi-arăți o lume viitoare să-mi uit durerea cântătoare...
să mă unesc în Univers între lumini ascunse-n vers
la Tine Doamne poposesc;
ești tot ce am, ce am primit...
un plus și minus Infinit,
un Început și un Sfârșit...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre înălțime, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre trecut, poezii despre pictură sau poezii despre nebunie
Nevoia de cuvânt
la început a fost cuvântul, și era atât de singur încât s-a despărțit în silabe
cea de sus s-a numit cer și rai și nori și vânt și ploaie și absent
iar cea de jos s-a numit pământ și iad și umbră și tărie
și pentru că mai rămăseseră sunete
a zidit omul cu toate florile și toate animalele
dar omul era singur, nu avea cu cine să vorbească
și atunci, din unu a făcut doi și femeia a strâns cuvântul la sân
și cuvântul nu a mai plâns. a suspinat doar
și a crescut fără teamă de întuneric, de ură, de micime
dar toate acestea și-au dat mâna și i-au pus gând rău țintuindu-l
în cea mai neagră tăcere
iar cuvântul a murit și a înviat
pentru că omului îi era greu fără de cuvânt
și cuvântului îi era greu nerostit
mâna care mângâie, umărul care sprijină, gura care suspină
sunt demne de umbra și duhul cuvântului
iar frazele se înlănțuie scriind toată istoria lumii
în aceleași eterne cuvinte
de început
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zoologie, poezii despre vânt, poezii despre vorbire sau poezii despre superlative
Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau doriți să aibă măcar unul, căci, cât era ziulica și noaptea de mare, ședeau singurei ca cucul și le țiuiau urechile, de urât ce le era. Și apoi, pe lângă toate aceste, nici vreo scofală mare nu era de dânșii: un bordei ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe laițe, și atâta era tot. Ba de la o vreme încoace, urâtul îi mânca și mai tare, căci țipenie de om nu le deschidea ușa; parcă erau bolnavi de ciumă, sărmanii!
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dorințe, citate despre urâțenie, citate despre urechi, citate despre timp, citate despre noapte, citate despre mâncare, citate despre iarnă, citate despre bătrânețe sau citate despre boală
Doamne!
Doamne!
dacă mi-ai da un cuvânt și acela ar fi al meu
aș scrie în inimile tuturor
iubire!
dacă mi-ai da o notă
și pe aceea aș da-o oamenilor ca să învețe să cânte, cu sufletul
numai fericire!
dacă mai fi făcut pictor aș fi pictat un tablou, cu noi toți
prinși de mână
pentru ca în lume să fie numai unire!
dacă mai fi făcut doctor aș opera și apoi aș arde
toată răutatea din suflete și bolile din lume!
nu mai vreau pentru nimeni
durere!
aș vrea, Doamne, să-mi dai o pâine, ca din ea să satur
toți flamanzii iar pentru copii
un munte fără de sfârșit de jucării!
aș vrea, Doamne, ca toate femeile din lume
să fie mame bune!
dacă aș avea o așa putere aș topii toate armele ce ne amenință
viața și planeta cu distrugere
iar pe nebunii și hoții care ne conduc
ia-ș trata în spitale de psihiatrie!
dacă m-ai fi făcut, Doamne, sculptor aș striga:
- Fie a ta Brâncuși coloană a infinitului pentru noi
către cer și Dumnezeu
Închinăciune!
poezie de Viorel Muha (martie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre arte plastice, poezii despre învățătură, poezii despre unire, poezii despre sculptură sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dor de părinții decedați
O, ia-mi Tu, Doamne, tot ce vrei,
Tot ce am scris cu-al meu condei,
Ia-mi tot ce am ca bănișori
Și toate ale mele flori,
Ia-mi câți ani vrei din a mea viață,
Ia-mi și grădina cu verdeață,
Și cărțile ce le iubesc,
Și pomii care îmi rodesc,
Ia-mi, Doamne, darul de a scrie,
Și titluri, funcții, pe vecie,
Și via mea cu strugurei,
Și oile cu mielușei,
Și caii ce îi am la ham,
Și casa, masa, tot ce am,
Pământ, pădure și zăvoi,
Dar dă-mi părinții înapoi!
poezie de George Budoi din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (21 august 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre păduri, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre flori, poezii despre dor sau poezii despre cărți
Doamne și iar Doamne!
Alt'dată doamnele erau doamne,
Iar fetele erau chochete.
Azi nici doamnele nu-s... doamne,
Nici fetele nu mai sunt... fete.
epigramă de Vasile Iușan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre prezent sau epigrame despre fete
Primăvara, horesc toate petalele
Îmi pare că, sub pom,
nu sub măr,
îl găsisem pe Dumnezeu, era plâns, hainele curgeau de pe El,
avea muguri străini, pe la sprâncene, era mugure de salcă și trist,
în blândețea Lui, molcom, cu sandalele rupte, încercând să nu spuie,
așa s-a îndepărtat.
Ce faci cu primăverile, Doamne, Domnul meu? l-am întrebat
unde pleci, Doamne? primăvara, horesc pentru Tine toate petalele
de ce îți iei, de la mine, ștergarele, și Te duci, cu ele, departe?
Îmi pare că, în clopotniță, se auzeau clopotele care erau mânate de soare și vânt,
eu nu vând;
se auzeau miei behăind, mugeau, parcă, animalele,
în loc de clopotele
care nu se
tânguiseră
încă
pentru El.
Era devreme, și am știut, atunci, că se apropia Paștele.
Unde te duci, Domnul meu, pe ce Cruce? Lasă
Crucile Tale în pace, și mănâncă de la mine din ștergar, și bea apă,
căci ți-am pus, în el, câteva poame...
Nu știu de ce a tăcut, și nu aveam să Îl mai văd vreodată.
Pe coliba de paie,
se așezaseră berzele, era primăvară, și Îl găsisem, desculț, lângă o biserică,
una străinică,
încă necreștină,
lângă pom.
Și tot ceea ce mă întrebam, atunci, era
dacă El a avut vreodată nevoie de sufletul meu
și de pâinea mea arsă, pe care I-aș fi întins-o, pentru că Mielul era Vinul.
Știam că se apropiau, pe la El, Paștele.
Unde ești, Doamne, și de ce nu mai
treci spre Samar?
Samaritenii, toți, suntem barbari, dar femeile au ștergarele foarte curate...
În ștergarul meu, nu știam,
dar se adunseră lacrimile mele, frumoase, ca niște boabe mari de diamante,
sau poate era, doar, roua de pe merele-acelea uscate...
(cred)
(uscate)
un pic.
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre muguri, poezii despre cruce sau poezii despre încălțăminte
Baladă
Era un bot mare de cal
și, Doamne, ce dinți mari avea.
Căderi de meteoriți în aval
dantura lui albă era.
El botul cel mare și lung
ah, Doamne, cum și-l înclina
și dinții cei albi, nibelung,
Doamne, un cal nibelung
cred că era.
Și totuși nu-s iarbă nu, nu.
Nicicând n-am fost iarbă, ah, Doamne...
Și totuși ce bot nesfârșit arăta,
ce cal nibelung îmi părea
că vrea să mă pască, ah, Doamne.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dinți, citate de Nichita Stănescu despre dinți, poezii despre alb, citate de Nichita Stănescu despre alb, poezii despre meteoriți, poezii despre cai sau citate de Nichita Stănescu despre cai
Doamne...
Unora le dai cu caru,
Pe alții îi bați cu paru,
Doamne, nu ți-e milă?
Lupi mușcând din bunul tării,
Din apus la malul mării,
Doamne, nu ți-e silă?
Oropsiți de-o grea povară,
Suntem lumii de ocară,
Doamne, nu ne crezi?
Nu e nimeni să ne vadă,
C-am ajuns lumii de pradă,
Doamne, nu ne vezi?
Mulți bătrâni ce-s târâi pașii,
Sunt furați de toți geambașii,
Doamne, ești părtaș?
Suntem slabi, cinstea ne doare,
Unii ne calcă-n piciare.
Doamne, de ce-i lași?
Oare, cine să ne-asculte,
Sau păcatele-s prea multe,
Doamne, ne-ai uitat?
Dacă ne rugăm oleacă,
Poverile să ne treacă,
Doamne, ne-ai iertat?
Nu avem decăt credința,
Să învingen neputința,
Doamne, suntem buni?
Mai avem multe lichele,
Sper, să mai scăpăm de ele.
Doamne!!! Sunt nebuni???
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (3 iulie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, citate de Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre uitare, poezii despre lupi, poezii despre iertare, citate de Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre iertare, poezii despre bătrânețe sau citate de Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre bătrânețe
Îmi mai întorc în gând copilăria
Era un trandafir la colțul casei
Și-n față porții...
Un tei măreț!
Era și ciutura din curte
Doamne... erau atâtea frumuseți!
Pe sub porticului de la poartă
Intrau și cai și călăreți
Era și-un câine-n curtea aia
Era și blând și credincios!
Erau și gâște erau și rațe
Și un curcan un pic nervos!
Era colina ce în iarnă
Ne îmbia la derdeluș,
Erau și prunii din livadă,
Era bunica și mătuși,
Eram nepoții în vacanțe
Și-acuma nu mai e nimic!
Plecat-am toți, care-ncotro
Unii -mprăștiați prin lume
Și alții au plecat... de tot!
Îmi mai întorc în gând copilăria... uneori...
și-ncep să plâng!
Mi-e dor de trandafirul de la poartă
Și de bunica mea cântând!
poezie de Mariana Zorița Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre vacanță, poezii despre tei, poezii despre rațe, poezii despre plâns, poezii despre iarnă, poezii despre gâște sau poezii despre gânduri
Să nu ratezi vreo binecuvântare! Într-o zi un om a șoptit: "Doamne! vorbește-mi!" și o ciocârlie a început să cânte, dar omul nu a auzit. Așa că omul a mai strigat: "Doamne! vorbește-mi!" și bubuitul unui tunet a răsunat de la o margine la alta a cerului, dar omul nu a ascultat. A privit în jurul lui, și a spus: "Doamne! dă-mi voie să te văd!" și o stea a strălucit scânteietoare, dar omul n-a observat-o. Apoi omul acela a strigat cu disperare: "Doamne! atinge-mă! ca să știu că ești aici" după care Dumnezeu S-a aplecat și l-a atins pe om. Omul însă a dat cu mâna, alungând fluturele așezat pe umărul lui. Apoi și-a văzut mai departe de drum. Tu nu rata vreo binecuvântare! numai pentru că nu o primești în felul în care o aștepți tu.
citat din Chris Spheeris
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre religie, citate despre mâini, citate despre muzică, citate despre fluturi sau citate despre Dumnezeu
Diagnostic, II : Tumori / Tu mori...
Vezi, Doamne, nu-Ți port nicio ură
Și nu mă las învins acum de boală;
Privesc spre ceruri și mă-ndură
Norii negri, copleșiți de îndoială?!
Vezi, Doamne, toate nu mai au niciun preț,
Visele ard albul orb din medicamente;
Privesc spre ceruri, cu teamă-mi învăț
Incertitudini noi, stări groaznice, ardente?!
Vezi, Doamne, mi s-a-ncuibărit în sufletul rece
Trăiri de care astăzi îmi sunt de dor;
Privesc spre ceruri, și ploaia mă-nțelege,
Numai Tu uiți de mine; de ce mă lași să mor?!
Vezi, Doamne, sunt spre sfințenia Ta
Și rug și flacără și cruce și abis;
Învăț din toate câte poate lacrima sfărâma,
Învăț din toate în câte nu-s cuprins?!
Vezi, Doamne, toate se pierd în timp
Captive devin amintirile, topiri în gol;
Martire gânduri fără de aure și nimb...
Of, de Viață, de Viață, mi-e tot mai dor!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre prăpăstii sau poezii despre prezent
Autoconservare
Unde mi-or fi ochii de bărbat?
Parcă s-au ascuns ori au plecat,
Că nu mai adulmecă femei;
Doamne, ăștia nu sunt ochii mei!
Unde mi-o fi mintea de copil?
Parcă s-a ascuns în alt profil,
Că nu mai gândește cum gândea;
Doamne, asta nu e mintea mea!
Unde mi-o fi sufletul de om?
Parcă s-a ascuns într-un atom,
Că nu mai transmută din nucleu;
Doamne, ăsta nu-i sufletul meu!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre copilărie sau poezii despre bărbați
Doamne, Doamne
Când patima ne ispitește,
Dar și necazul ne lovește,
Mai bine, Doamne, ferește!
Când speranța e pierdută,
Dar și viața-i decăzută,
Mai bine, Doamne, ajută!
Când cele rele avansează
Și traiul zilnic ne stresează,
Doamne, ne binecuvântează!
Când avem griji și nevoi,
Aici și-n lumea de apoi,
Doamne, ai grijă de noi!
rugăciune de David Boia (19 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de David Boia despre timp, poezii despre stres sau poezii despre ajutor
Vezi, Doamne!
Vezi că sărăcia, Doamne,
A ajuns împărăteasă!
Cine poate s-o condamne
Că intră-n fiece casă?
Stă la masa ta cu ceapă
Și cu boț de mămăligă ;
Tu - truditul de la sapă,
Ea - pe buze să se lingă...
Nici sătulă nu se scoală -
Burta-i grea, la o adică ;
De-i pui tot ce ai, în poală,
Mulțumită, se ridică
Și-apoi intră la vecinul
Și la toți, la fiecare
Să-și continue festinul
Strângând tot ce omul are.
Lumea-i tare încurcată
Și întreabă prin cetate
Când a fost de fapt votată
C-au ales pentru dreptate.
Toate-s vechi și nouă toate,
Pe brânci viața biata trece...
Ia gândește și socoate
Doamne, cum o faci să plece?
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (23 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre vecini, poezii despre sărăcie, poezii despre mămăligă, poezii despre mulțumire, poezii despre dreptate sau poezii despre cepe
Ruga
Cred, Doamne, ca esti atoatestiutor
Ar trebui sa sti ca de foame mor,
Mor mii de oameni, ce nu mai au familie
Mii de copii, ce n-au copilarie
Căci le-au furat-o mai marii oamenirii
Doamne, ar trebui sa sti ca asta-i contra firii.
Doamne, te rog, intoarce-ti chipul spre Pământ
Fie-ti mila si tranforma-l intr-un loc mai sfant
Sa nu existe oameni rai, arme si razboaie
Daca nu, incet-incet omenirea moare
De asta, Doamne, la tine in genunchi ma pun
Si cu lacrimi in ochii toate astea-ti spun
Căci poate tu nu vezi si-n lume mult te-ncrezi
Te rog din inima lumea sa o salvezi.
Ajuta-i, Doamne, pe oamenii amarati
Ajuta-i pe oamenii de soarta batuti
Tu esti zeul mare al planetei noastre
Esti zeul suprem al acestor astre.
Te rog, Doamne, uita-te la noi
Sa vezi cum cerul e acoperit cu nori
Atunci îti vei da seama ca lumea e pe duca
Si-atunci vei intelege, desigur, a mea ruga.
poezie de Marius Vintilă
Adăugat de Marius Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre planete, poezii despre nori, poezii despre inimă sau poezii despre familie
Colectiv
Ce tineri, Doamne
si-au venit la tine
lăsând in urma lacrimi si durere
au renunțat la noi
au renunțat la lume
la tine, Doamne
ingeri fa-i, nu-i pierde
Ce tineri, Doamne
părinți si frați ii plang acuma
de peste zari ii plângem cu durere
si in genunchi noi ne rugam la Tine
i-ai Doamne, i-ai pe lângă ingeri
nu ii lasă sa ardă ca in lume
nu ii lasă da ardă-n focul gheenei
Ce tineri, Doamne
ne-ai lăsat săraci in lume
ai luat la Tine suflete si inimi
acum in București sunt râuri de suspine
si lumânări aprinse-n rugăciune pentru morți
si pentru cei ce-așteaptă de la Tine
iubirea Ta, ridica-i, fa-i mai bine
Ce tineri, Doamne
paturile-s pline
repara-i, vindeca-i, caci au văzut destule
le-ajunge câte-au pătimit
si iartă-i de-au greșit, sunt tineri
sunt frății noștri
noi in genunchi si-n rugăciune ne rugam la Tine
fa-i bine!
poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (noiembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre râuri sau poezii despre lumânări