Ascuns

Astăzi florile de tei
nu-şi mai lovesc umbrele
de gleznele luminii,
doar surâd la fiecare atingere
a ploii târzii de mai.
Acum nu mai e timp de afecţiune,
când să facem şi asta
sfârşim în clipe...

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azuriu

Aşa toamnă, răstigneşte
frunzele pe crucea de aramă
a nopţii.
Vântul îţi foşneşte rochia
de gleznele ploii...
Iubesc
ploile albe ale asfinţitului...
Aşa, toamnă, scrijeleşte
povestea ultimului anotimp
pe trupul copacilor desculţi.
Acum eu sunt toamnă,
nu-i aşa, toamnă?
Uitarea - pasărea cu aripi azurii

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristă poveste

Dezgolite, gândurile aleargă
către mâinile dezgolite
de nisipurile orfane.
Lasă-mă să sting încet
ultima lumină
a asfinţitului ce nu-mi
mai aparţine demult.
Marea... ţi-aminteşti când
ni se-mpleteau umbrele?
Poveştile nespuse ale nopţii
ţi-ar atinge tălpile,
ţi-ar săruta săratele-amintiri
dar... trist april pe buze...
ssst! e târziu să mai trăim.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul felinar

Simt umbra ultimei clipe
stingându-şi licarirea...
unde ţi-e lumina, întunericule?
am pierdut urma felinarului
ce încă putea găsi... femeia din
mine.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tei

Parfumul florilor de tei
Ce m-a-mbătat în tinereţe
Îl simt şi acum, la anii mei
Cum mă mângâie cu blândeţe.

Cinci flori de tei stau într-o carte,
Le-am pus aşa, ca amintire...
Cinci flori de tei, demult uitate,
Nu mai e nimeni să le admire.

Toate au rămas acum departe,
Visurile, ca şi iubirile pentru femei,
Amintirile stau cuibărite într-o carte,
Alături de florile de tei.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtcircuit

track-uri

dintr-un western psycho peste

track-urile mele afective

în toamna asta fără viitor

facem planuri pentru

confortul nostru psihic

facem planuri ca să nu treacă ziua

fără să nu ne fi

zbătut

măcar puţin

dar vine încă o dimineaţă

cu teroare

încă o dimineaţă în care

tot psihedelismul a dispărut

frigiderul e gol

şi ochii tăi s-au golit

de afecţiune

şi atunci ce

în ce iluzie să ne mai bălăcim

ce discurs motivaţional să ne mai ajute

ce formulă magică

doar mici artificii erotice

doar câteva

secunde de atenţie

din când în când

ca să ne ţină

pe linia de plutire

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu doar a descoperit frumuseţea florii de tei, în tot miracolul auriu de mireasmă adormitoare. Teiul înfloreşte în proporţii cosmice, când florile primăverii şi-au scuturat petalele, florile anonime de tei se fac ştiute.

Iuliu Bărbat în Nedeia florilor
Adăugat de Carmen Daniela Deaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu! Ce curgi acum prin mine,
În loc de timp, în loc de sânge!
Tu! Eşti clipa-ncremenită,
În tot, în suflet, în inima rănită!

Tu! Mi-eşti viaţă, chiar neviaţă,
Moarte dincolo de moarte!
Tu! Eşti visul ce întoarce clipe,
Clipe peste clipe doar cu tine!

Tu! M-alungi din tine, mă renegi,
Din viaţa asta fără Noi, fără de legi!
Tu! Fără să ştii tot mă mai chemi,
Când toate zilele se pierd în lacrimi!

Tu! În liniştea ce-i doar amăgitoare,
Eşti torentul ce zguduie chiar cerul!
Tu! Naşti curcubeul doar dintr-o culoare,
Punte între Noi şi iubirea ce nu moare!

Tu! Eşti răsăritul şi-asfinţitul,
Unde noaptea-i neagră fără vise!
Tu! Împleteşti cunune din tăceri,
Din tot ce-a fost demult, de ieri!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul se întunecase, iar conturul norilor pălise. Florile însele, acum într-o îngrămădire compactă, începuseră să îşi piardă coloritul, dobândind o nuanţă apropiată de aceea a cerului de seară. Pe când le privea, negrul trunchiului şi al ramurilor îi părea tot mai apăsător şi mai fantomatic. Cu fiecare minut, cu fiecare secundă, florile de cireş se cufundau într-o intimitate mai profundă cu firmamentul.

Yukio Mishima în Zăpada de primăvară
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum ne merităm

Acum putem să ne,, iubim", nu ne-a mai rămas nimic de împărţit,
Nici ani, nici clipe, nici ură, nici iubire şi nici... viaţă!
Şi nici nu e târziu, când aveam totul, părea prea devreme,
Acum nu mai avem ce poseda, nu mai poţi să-mi aduci nicio acuză,
Acum nu mă mai poţi acuza de prea multă posesivitate,
Acum a mai rămas prea puţin din... Noi, nici anotimpul nu ne mai vrea,
Acum ne bate toamna-'n tâmple, nu mai avem nevoie de... sărutări în noapte,
Acum ne cântă moartea-'n şoapte, degeaba încercăm să ne auzim,
Acum ne e strigătul prea departe, în curând se face noapte,
Acum iertarea pare venită prea târziu, nu ne mai e folositoare,
Acum... chiar şi speranţa se lasă ucisă printre strofe şi cuvinte,
Acum nici amintirea nu ne mai leagă sufletele şi aşa stinghere,
Acum putem să rătăcim la infinit, nu ne-am iubit când trebuia,
Acum degeaba lăcrimăm, lacrimile sunt prea seci, nu-şi mai au rostul,
Acum se-'ntorc timpurile să ne amintească de viaţa fără Noi,
Acum nici o ploaie nu va curăţa ura ce ne-am împărţit-o-'n suflet,
Acum poate să fie o secetă de nesfârşit, o merităm deplin!

Acum ne merităm...

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul zbor

Cu paşi de ploaie
am sfărâmat taina nopţii.
Stelele sădit-au
la temelia altarului
crini ce plâng această lume.
Timpul e o pânză arsă
ce poartă mărturia adâncă
a paşilor lăsaţi de noapte.
Cu pulbere de stele
am vrut să-i dau culoare acestui vis
Cioburi de nori au rănit trupurile cenuşii.
De secunda ce se sfârşeşte
se agaţă timid florile
ce mi-au încântat privirea
de la primul zbor.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădeau florile de tei

cădeau florile de tei
în detaliul existenţei noastre.
albinele se împiedicau de letargicul gard
el, mereu sărit de metaforele hai-hui
şi de spaţialele erori ale umbletului.
rozul se dădea de-a dura
spre o lacrimă surpată
într-un început de melancolie.
eu mă credeam vedetă de cer
şi senzaţia întâii atingeri
silindu-mi unghiul într-o poziţie mai pură
din care să pot privi
complicaţia braţelor tale destulă,
imaginându-mi-le două telescoape
ce-mi aduc universul
de frunte cu mult mai aproape.

săream în clipe de altădată
şi-mi era frică să nu-ţi ridici piciorul
mai mult decât îl pot zări...
rochia ta să nu oprească obiceiul
de reverie al vântului
de tine îndrăgostit exact.

te căutam amănunţit
în alt cândva, văzându-te
cum porţi pe umeri, serile bătătorite
de tălpile tale când reversibil mergeau
la un altul străin.
tu, purtătoarea unor sâni puşi-n libertate
de febra arsă a mişcării,
dezlegaţi de solstiţiul
unei novice sunet întrerupt
pe o pauză de liră.

dădeam puţin ceasul înapoi
să am timp să număr păsările
până-n orizontul ectotrof
de care voiam să te însăilez
să fii numai a mea,
de nuanţa nerăbdării neiertată.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce în alte căsnicii se întâmplă cu adevărat, noi (eu şi soţia mea) facem în glumă. Ne certăm aşadar în glumă, şi cu prilejul ăsta fiecare din noi stoarce dintr-însul tot spiritul ce-l are. Facem asta, pentru a da căsniciei ce e al căsniciei. Tragem cu puşca în vânt, pentru ca atunci când unul din noi s-ar mai căsători o dată să nu-şi fi pierdut exerciţiul.

aforism de Georg Christoph Lichtenberg din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna si atat

Gandurile
mi-alergau
spre cea din urma bruma.
Intins-am mainile
spre asfintit
dar...
tacere!
Toamna si atat..

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima piele

Zâmbesc tâmp de aproape treizeci de zile
De când m-am trezit iarăşi
Cu miros de cafea rafinată în nări.
Am visat timp de nouăzeci de zile că
Voi revedea fiarele, şoseaua naţională,
Cutiile colorate în case şi calea ferată.
Acolo trenurile cu nume de oameni ajung rar.
În acea gară trenurile tac.
Mi-am oprit paşii doar să rămâi dincolo.
Nu ştiu să-mi mişc buzele de sus în jos
Pentru că limba ta mi-e necunoscută.
Privesc tâmp spre gară
Las foamea de piele să mă închidă
Dincolo cu tine.

poezie de Raluca-Ştefania Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou...

În cea din urmă bătaie a orei,
întind mâna către tine
începutul şi sfârşitul meu.
închid ochii şi strig:
"Şi acum, încotro, umbră?
în ce prăpastii să-mi uit sufletul?"
În cea din urmă răsuflare a ta
ascund lacrimile de piatră ale clipei...
Strig spre tine, dar ecoul ţi-e mut.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem timp

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.

poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmin: Te deranjează ceva?
Raluca: Mizeria şi banalitatea, cred. Şi lipsa de speranţă, de orizont.
Cosmin: Numai atât, Raluca?
Raluca: Poate, în cazul concret, tu. Te socoteam înafara acestei mizerii.
Cosmin: Să nu mă ridici pe un piedestal! Sunt un bărbat ca toţi bărbaţii.
Raluca: Nu! Tu mai ai ceva curat in tine. De asta te-am căutat.
Cosmin: Aşa?!
Raluca: Da, ştii, cântecul acela...
Cosmin: Aha! Vrei să fugi cu mine...
Raluca: Cum, adică?
Cosmin: Eu nu cânt pentru că-mi place. Cânt pentru a trece dincolo de mocirla din jur. Mă refugiez în lumea mea de vise.

replici din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruţ
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemând Umbrele

O lumânare e de-ajuns. Lumina ei blândă
e mult mai potrivită, va fi mai mult har
atunci când vin Umbrele, Umbrele Iubirii.

O lumânare e de-ajuns. În seara asta încăperea
nu trebuie luminată prea mult. În reverie adâncă,
cu inima deschisă, cu lumina aceea blândă –
în această adâncă reverie voi plăsmui vise
pentru a chema Umbrele, Umbrele Iubirii.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre tine...

În braţele tale să mă ascund,
Când plouă cu oftaturi...
Gândurile tale să le pătrund
Celulelor mele prin straturi.

În inima ta, să rămân sigilată,
Pe vremuri când nu ne vedem...
Şi-n pieptul tău iubirea să bată
În clipe când nu ne avem.

Spre tine să zbor ca o briză senină,
Când totul în jur rugineşte...
Să mă cuprinzi în luna cea plină,
În nopţile când ea mă umbreşte.

De ai putea să mă simţi chiar acum,
Cuvintele ar fi un deşert...
Şi nici imagini din al nostru album
N-ar mai servi ca desert.

Ne săturăm doar privind cu iubire,
Ne săturăm doar iubind...
Doar o atingere, nu-i împlinire,
Iubeşte simţind şi trăind...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Mihai, nu aveam nici o urgenţă, însă doar cu tine puteam discuta, pentru că... Azi e ziua mamei mele şi...
Mihai: Doamna Enka?! Ziua dânsei? Nu ştiam. Păi, la mulţi ani! Pentru dânsa, evident, nu ţie.
Lucian: Da, mersi...
Mihai: Şi câţi ani împlineşte?
Lucian: 45.
Mihai: 45? Doar atât?!
Lucian: Da, doar atât.
Mihai: E destul de tânără. Şi de asta eşti trist? Din cauza mamei tale?
Lucian: Nu ţi se pare suficient?! După cum i-am spus şi Liei, tot aşa mă comportam şi-n anii trecuţi, de ziua ei, doar că nu mă vedeaţi voi.
Mihai: Ah, te ascundeai de noi... Normal, tipic ţie... Bine, gata! Nu te mai necăjesc; văd că oricum, eşti destul de necăjit. Totuşi... Când ai vorbit cu Lia despre asta?
Lucian: Păi, a venit să vadă de ce nu m-am dus la întâlnirile alea, la care trebuia să particip, ieri şi alatăieri, nici astăzi, cu Sid Kelso, în oraş şi m-a găsit tot aici, aşa cum mă vezi şi tu acum, aşa că a trebuit să-i explic...
Mihai: Înţeleg.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!