Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Birtașul

Birtașul nu mai avea camere de oferit nici beutură
În ce sat m-am rătăcit, o fi un castel pe aici?
Un telefon sări din suport și strig㠖 anul nou.
Sunt prea timid să răspund.
Pe sobă zăcea un bătrân, nu se știe cine deschisese.
De nu vă place, luăm altă sanie.
Unde sunt aparatele, astea sunt vechi.
Dacă eu sunt Josef, tu ești Kio.
Barnabas apăru cu un jurnal vechi din 2050.
Frieda e logodnica mea, dar ți-o pot împrumuta.
Bendemann aștepta scrisori din Rusia, nu-l interesa Frieda.
Pe un colț de masă, Gregor scria versuri.
Din greșeală, Frieda îi reteză capul.
N-a observat nimeni, Gregor continua să scrie.
Oricum nu le citea nimeni. Frieda nu se mai scuză, era inutil.
Marea surpriză a serii abia sosise.
S-au repezit toți să vadă, dar cum intra unul în cabina întunecată
Nu mai ieșea nimeni.
Nici autorul nu băgă de seamă.
Cifra 11 deveni 1, apoi fu anunțat Anul Nou.
Ce chestie, singur reporterul observă că nu este ceva în regulă,
Se gândea cum să relateze faptele.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Castelul

cu dragoste îl mătur
am poposit la han
era un bar unde se fuma
marijuana
totul e întunecat totul
e suprarealist
încep bătălia cu sistemul
eu sunt
k un simplu k de la kafka
îndrăgostit de frieda
care nu e frieda e laura mea
nu-i chelneriță cum e frieda
ne îmbrățișăm pe fu
riș ca doi nebuni din secolul 21
noaptea vine cu noi jurăminte
în fața castelului în fața sistemului
aștept în sanie ade
menit de un coniac
de vizitiu și mă gândesc accept
fiu om de serviciu la școală
acum mătur fițuicile elevilor
sunt k un simplu k de la kafka

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Woody Allen

Bob: Frieda, pastele astea nu au deloc sos.
Frieda: Sunt paste bavareze, nu au nevoie de sos. Italienii au nevoie de sos. Italienii erau cam lipsiți de vlagă!

replici din filmul artistic Toți spun: Te iubesc!, scenariu de (6 decembrie 1996)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Play It Again Sam Paperback" de Woody Allen este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.

Se pierde vremea...

M-am saturat de dimineți încețoșate,
Vremea nu mai e ca altădată,
Lumea săracă merge cu haine vechi purtate,
Neliniștiți nu calculați cum erau odată.

Au promisiuni de la cei cu avere,
Că vor avea mai multe mâine,
Va fi totul bun și dulce ca o miere,
Vor avea bunătăți și mai bună pâine.

Cei ce ne conduc nu sunt corecți,
Tot ce era în trecut deja se pierde,
Acum trebuie fim mai direcți,
S-o luăm din nou cu linia verde.

Nu trebuie dormim în luxoase paturi,
Trebuie s-o luăm pe un natural drum,
nu ne mai facem gânduri
Și să nu mai inspirăm praf și fum.

Să facem o schimbare cu-n decor viu,
Animalele să nu mai aibă frică de noi,
Nimeni să nu trăiască-n pustiu,
Vrem din nou s-avem noroi.

Unii sunt prea preocupați de propria viață,
Sper să se trezească unul sau altul,
Aș vrea să-și facă din nou o schiță
Și să-și examineze mai bine votul.

poezie de (25 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea căprioarei

Pe Via sumbră întunecată
Din vechi Imperi' cu iz Roman,
Plecată neaoș din țăran,
Era de cart frumoasă fată.

Fugise de noroi și vise,
Crezuse în vorbe de țigan,
Nici nu știa unde venise,
Muncea și nu avea un ban.

Nici nimeni nu știa de dânsa
Căci numele-i fusese luat,
Nu prididea într-un păcat
Să-și recâștige recompensa.

Se lumina din când în când
La far de noapte, fără seamă
Nici fața nu conta, în gând
Doar timp treacă, că e mamă.

Și dor de casă și bunici
O frământa fără alean,
Jura mereu dar tot în van,
nu mai fie pe aici.

Dar nu putea nimic adune,
Căci mulți avea de întreținut
La șaișpe împliniți niciunde,
Și orice preț ar fi cerut.

Și ochii în lacrimi larg deschiși
Găsise carabinierul,
Și un pic de bani, dar neatinși
În pumnul strâns ca fierul.

Și acasă nimeni nu știa,
Nici pruncul lăsat singur,
Nici bunii săi țărani sadea
De neam jumate ungur.

Și altă... suplă reveni
Pe strada întunecată,
Credea la fel în bogății
Ca prea frumoasa fată

poezie de (21 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Janet Nică

Jurnal de Revelion

De Anul Nou, avem pe limbă
Același scurt vocabular,
Ce niciodată nu se schimbă:
Piftii, sarmale și grătar.
Momentul este special,
Bazat pe slană și aspic,
Iar apa, element vital,
Nu este bună de nimic!
Dar, din abuzul de sarmale,
Cu-acest prilej, s-au constatat,
Pe lângă crize sociale,
Mai multe... crize de ficat!
În competiția nebună,
În special, aici, la noi,
Un telefon, doar unul, sună
Și-acela-i...112!
În rezumat, conchid, năuc,
Văzând al glicemiei val,
Că toate drumurile duc
La farmacie și spital!
De Anul Nou, la o adică,
Din câte pot să înțeleg,
Toți oamenii normali se strică
Și-a doua zi, normal, se dreg!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

A

Ceva s-a întâmplat, hemoragie, cutremur,
chestie malignă, cine n-are?
Aveți și altă întrebare, domnul Diavol?
Noi nu suntem de piatră, nici lemn tare,
venim de undeva, plecăm oriunde,
nu-i nimeni să întrebe, nu răspunde,
lăsați sune telefonul, taie capul.
Pe când un om în miezul vieții lui,
dădu în mintea vivițelului,
pădure-ntunecată părea viața,
când nu aveai un scop, numai o rață,
amar vorbeai pe-ascuns, o spun pe față,
frica pe nesimțite m-a pătruns,
că nu e poezia în pericol,
ci globul nostru, vechi vehicol.
Prea ne încrâncenăm uitând iubirea,
fără iubire nicio convertire
nu-ți va salva nemernica făptură,
poți aduna zeci de milioane-n bătătură,
în versul meu reînvie Beatrice,
decât poetul cine-i mai ferice?
Nici boala și nici moartea nu-l doboară,
renaște zilnic, scrie prima oară,
printre cuvinte, ca printre pocale,
un farmec nou aduc buzele tale.
*****************************
Mi s-a plâns o pitulice
că nu are niciun Nietzsche,
niciun Kafka, Kierkegaard,
ia, acolo, adorator.
Viața trece, norii zboară,
visele se fac o sfoară,
poți urci la Dumnezeu,
dar El nudin al Său.
Eu i-am spus, privind-o fix,
nici prea blând și nici prea linx,
ai iubit, ai fost cândva
înrobită, draga mea?
Dacă vrei doar libertate,
te găsești foarte departe.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Timpul trece greu

Timpul trece greu,
Venit mors velociter,
Invers, Zebedeu,,
Tu le auzi vocile?
Extreminator,
Îngerul ce vine,
Unu-i visător,
Altul face crime,
Eu vorbesc de viață,
Nu din cărți, ceasloave,,
Nu fac garagață,
Chestiile sunt grave,
Confesiuni, discuții,,
Planuri misterioase,
Teroriști, micuții
Ne omoară-n case,
Au antecedente,
Fură și avioane,
Orele-s prea lente,
Morțile-s banale.
Puterile sunt pe sfârșite
precum e soarele într-un decembrie cafeniu
e prea firavă creatura Ta, Divine
abia respir și totuși încă-s viu
mai sunt flămând, mai am în ochi lumină
mai este ziua care va veni
m-am despărțit de multe, dar cu tine
viața mea, abia m-am obinuit
mai vine o zi, o oră, o minune
poemul meu oricând o poate spune.
Aici voi îngropa eu o iubire
de care nimeni n-are știre".
Am orbit, dar nu am cerut ajutor,
visam frumos ca un cocor,
dimineața îmi cumpăram pâinea
cea de toate zilele,
veneam casă, mă închideam
și întorceam filele cărților
știute pe dinafară,
uneori un vecin mă chema pe scară,
-mii povestească tot felul de nimicuri,
îi răbdam orice ticuri,
"Vezi ce faci, o să fie bine",
îi spuneam,
am murit într-o vineri,
mă chema Homer
și totul s-a petrecut ieri.
Zilnic am lucrat la această navă,
a fost cândva o epavă
căzută din Cosmos,
din Calea Lactee,
cum decad îngerii într- femeie,
astfel tinerețea mea s-a dus,
"Se spune ai construit
ceva mai redus, ceva mai simplu,
dar va zbura?",
mă întrebau cei din urma mea.
Când a fost gata,
s-au mirat toți,
nava mea nu avea roți,
nici aripi și nici nu avea motor,
nava mea pentru zbor interior.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rumi

* * *

Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului și nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.
Teodor Burnar

Unde pot să te reclam, iubito?

Ești ceva ce nu poți ignori,
Simt s-ar putea mă omori,
Nu am nici o șansă să-ți rezist,
Tu ești știrea, eu sunt jurnalist...

Drumurile noastre se despart,
Dar apoi din nou se întâlnesc,
E aici ceva diavolesc,
Nu voi te scap, nici să te-mpart

Blestemată ziua dinapoi,
Căci eram doar unul, azi sunt doi,
Când îți iei ăst chip dumnezeiesc,
Unde să reclam te iubesc?

poezie de din teodorburnar.com
Adăugat de Teodor BurnarSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mie îndeobște îmi place hârjoana, nu bătaia

De pe un balcon s-a aruncat în gol,
n-a văzut nimeni isprava,
dar nici n-a murit.
A rămas cu handicap fizic de parcă nu-l avea mintal,
dar s-a vindecat de cel mintal
și vrea trăiască.
Ce absurditate mai e și asta,
nimeni nu știe nici chiar handicapatul.

Doamne îmi zic chiar dacă grădina ta e mare
are și buruieni cât cuprinde,
flori, unele chiar carnivore
și tot ce ne trebuie pentru a trăi în pace,
dar pacea nu e întotdeauna de găsit.

Mie îndeobște îmi place hârjoana, nu bătaia
celor cu mințile întunecate,
ăștia sunt niște animale de luptă
pentru nimicul din ei
și mereu vor bată, ori omoare pe cineva fără motiv,
de fapt nu știu de ce,
unii zic din prostie, dar prostia nu e obligatoriu agresivă,
e de multe ori simpatică și naivă,
răul e făcut din greșală și nu predeterminat.

Dumnezeu îi știe pe indivizi
și ce le poate capul,
dar nu intervine,
îi lasă să vadă dacă le pare rău și se căiesc
pentru ai chema la iertare.

De cele mai multe ori nu vin
apoi Dumnezeu se supără și varsă lacrimi pentru nevinovați,
pe restul îi cheamă la judecata aspră.

poezie de (23 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

Sărbătorile oamenilor singuri

Sunt singură, Mamă, trecut-a Crăciunul,
Prietenii, toți, de mine-au uitat,
N-a dorit mă cheme la masă niciunul,
Doar ochii în lacrimi inutil s-au scăldat.

Sunt singură, Tată, iar anul se duse
N-am avut cui -i spun să-l aibă mai bun,
A plecat răvășit de dorințe răpuse
Și am plâns înc-o dată, cum am plâns de Crăciun.

Sunt singură, Mamă, un mac sângeriu,
Tristețea m-a nins în ajun de An Nou,
Am urlat de durere ca un lup în pustiu,
Îngropând sfâșiat al Iubirii ecou.

Sunt singură, Tată, repetată durere,
Ca un corb solitar, tânjind spre Înalt,
Luminau artificii tresăriri austere,
Fantezii închideam în cutii de bazalt.

Sunt singură, Mamă, o văpaie nestinsă,
Foc arzând inutil, izbăviri implorând
De la Anul cel Nou, niciodată convinsă
De Speranța ce-mi face cu mâna râzând.

Sunt singură, Tată, dar soarta nu-mi plânge!
Mi-aș dori ca mâhnirea s-o prefac în gunoi
Când frenetic mă strigă zeci de gânduri nătânge...
Dar sunt singură, Mamă, pe Pământ, fără voi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteaptă-mă că sunt bătrân

așteaptă-mă că sunt bătrân
când doi copaci ne mai rămân
și păsările s-au ascuns
să le-mpărțim într-un apus
sau doar în gând

s-aștepți când toamna e în toi
când plouă-n lumea de apoi
iar eu te chem în visul meu
dar nu știu cum, te pierd mereu
prin norii goi

așteaptă-mă într-un pustiu
mereu ajung, dar prea târziu
când nimeni nu mai e în prag
și pleci cu tot ce mi-e mai drag
și nu mai vii

așteaptă-mă plec curând
trec inorogii pe pământ
mă poartă spre un alt tărâm
așteaptă-mă că sunt bătrân
sunt prea bătrân

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singur

singur
neavând pe nimeni care sa spună ceva
pe nimeni care latre
orice cuvânt
cât ar fi el de simplu si neînsemnat
cât de minuscul
singur

si dragostea era undeva departe
tu voiai mai mult decât îti puteam eu oferi
poate din lipsa dragostei
sau nu stiu
niciodată nu am crezut în asta
ai vrut mă distrugi
încet
fără ca nimeni sa știe
singur

am trăit tot timpul cu gândul ăsta
la fel cum un bătrân îsi așteaptă pensia
înaintea își vadă sfârșitul

totul era plin,
iar eu mă simțeam în plus
singur
si nimeni suficient de deștept mă înțeleagă

poezie de
Adăugat de CucuiulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rumi

Taverna

Toata ziua mă gândesc la asta, apoi, noaptea o spun.
De unde vin?
Și ce trebuie fac?
N-am idee. Sufletul meu este de altundeva, sunt sigur.
Și intenționez să o sfârșesc acolo sus.

Aceasta beție a început în altă tavernă.
Când o să revin în acel loc,
Voi fi complet treaz. Ȋntre timp,
Sunt ca o pasăre de pe alt continent, locuind această coștereață.
Vine ziua când îmi voi lua zborul –
Dar cine e acum în urechea mea și-mi ascultă vocea?
Cine rostește cuvinte cu vocea mea?

Cine mă privește în ochi? Ce este sufletul?
Nupot abține tot întreb.
Dacă aș gusta o înghițitură de răspuns,
M-aș putea elibera din această închisoare a băuturii.
Nu mi s-a cerut acordul pentru a veni aici – și nu pot să plec pe aceași ușă.
Oricine m-a adus aici, va trebui mă ia din nou acasă.

Aceste versuri... Niciodată nu știu ce o să spun.
Nu planific asta.
Când sunt dincolo de a le spune, devin foarte tăcut și rareori rostesc ceva.

Avem un butoi enorm de bere, dar nu sunt halbe.
Pentru noi este în regulă. Ȋn fiecare dimineață
Suntem îmbujorați, iar seara suntem îmbujorați din nou.

Ei spun noi nu avem nici un viitor.
Au dreptate – Iar asta pentru noi este perfect.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Sunt astăzi mai sărac c-un an

Se scociorăște-n iaz bâtlanul,
De-atâta ger o fi flămând
Și, ca secunda-n ornic, anul
Se schimbă fără niciun gând.

Deși sunt mai bătrân ca ieri
Eu anul nici că-l pot ascunde,
La tâmple tot rămân dalbi peri
îi ascunzi n-ai cum, n-ai unde.

Sunt astăzi mai sărac c-un an
Și pun de-aceea spre păstrare
Pentru pomneți un gologan...
Ce-l scociorăsc din buzunare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Discuție cu nea Caisă

Eu, nea Caisă, nu sunt trist,
De-o viață scriu, trăiesc un vis,
Sunt muritor, ești muritor,
Sunt scriitor, ești muncitor,
Eu parcă mă distrez scriind,
Deși în mine mai mult plâng,
De aș veni cu Eliot,
Ar spune lumea -s idiot,
Cu Rene Char de aș veni,
m-ați huidui și m-ați goni,
chiar pe Naum dacă-l aduc,
veți zice că eu sunt năuc,
versuri se-adună, bucuros
poet rămân, bătrân frumos,
cu lauda numai înșel,
nici ignorare, nici măcel,
cum căutătorii de comori
adună aurul din nori.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Survolare

sunt eu acela care sunt mereu
în orice ipostază survolată
și timpul din sejur e tot al meu
și lumea, când mai lungă, când mai lată

am rătăcit aici nici nu știu când
am rătăcit aici nici nu știu cum
când căutăm o boaghe de cuvânt
și regăseam doar pasăre în scrum

și dac-a fi cumva să nu mai fiu
același chip de lut din traectorii
din umbre rătăcite prin pustiu
aș face sensuri noi, aleatorii

și bradul de Crăciun, împodobit
cu stele din Pleiadele polare
l-aș arbora la margine de schit
le-ași savura în lentă survolare

și inc-un an ași scrigeli, latent
pe tristul meu răboj intercalat
într-un sistem senil și coerent
cu disonanțe scoase la mezat

în rest... sunt eu acela care-am fost
și- acel care va fi, încă mai sunt
când vagabond, când om cu adăpost
când păcătosul naibii și când sfânt

oricum n-ași da- lovesc în relativ
și toate sunt acolo unde sunt
și tot efectul lor cumulativ
oricum mă va reduce la mormânt

și liniștea din zbuciumul etern
anihilat de grava veșnicie
va deveni o umbră de patern
în hăuri care naște energie...

dar pân-atunci mai sorb din vin
și din femei, esențele amare
că cine știe dacă mai revin
aice, pe Pământ, în survolare...

poezie de (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Sunt

Sunt eu, din nou, sunt ce eram
Și zbor cum, înainte, o făceam.

Sunt cel descris, demult, în "Avatar",
Când zborul îmi era și dar și har.

Sunt eu, ascuns o vreme de un nor,
Și m-am întors, dar nu oricum: în zbor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt bolnav

Azi nu mai fumez,
Nici nu mai visez
Și nici teatru nu mai pot juca.
Sunt golit de tine
Și scârbit de lume,
Ca un biet orfan,
Ca un biet golan.
Nu mai pot trăi,
Numai trezi.
Patul parcă-mi zboară,
Mă trezesc la gară
Și te-aștept deși nu vii nicicând.
Sunt bolnav,
Complet, complet, bolnav.
Când mamă m-ai pierdut în noaptea mare
Și m-ai uitat singur în disperare.
Sunt bolnav,
Complet, complet bolnav.
Nu știu unde sunt
Și nu plec niciund'
Viața asta o duc de vreo doi ani.
Ești un foc târziu,
Eu, un pește viu
Ce se zbate pe uscat
Sub jarul tău,
Mă simt istovit,
Sunt prea obosit,
Nimic numai face fericit.
Când "ei" sunt acasă
Cu moartea la masă
Beau tot whiskey-ul ce-a ramas în bar.
Vapoarele mele
Ce purtati drapele,
De ce nu mă puteți lua cu voi?
Sunt bolnav,
Incurabil, bolnav,
Versuri moi și line
Îmi cântă prin vine
Până cad ca o pasăre moartă-n drum.
Tu mă avizezi, de cânt mă privezi,
Îmi răpești talentul, fără remușcări.
Dragoste ce-ai fost,
Nu, nu mai ai rost,
Sunt mai singur astăzi ca oricând.
Ascult ca un prost,
Muzică pe post
Ascult din nou vocea mea, cântând.
Sunt bolnav,
Complet, complet bolnav.
Cum mi-ai putut fura cântecul?
Cum mi-ai putut rupe sufletul?
Versul, inima.
Da, sunt bolnav,
Dar stau pe baricade și aștept mereu
Ceva, chiar dacă sunt bolnav.

cântec interpretat de Serge Lama, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Îndrăgostit de un bibelou

În gara veche, pe linii uitate
Stau trenuri ruginite, de plouate
Doar mai scârție ceva, când le bate vântul
Amintiri estompate... nu le mai ajungi cu gândul.

Dar a mai rămas una, una poate zurlie
De când este acolo, nimeni nu mai știe
Se vede prin geam o frumoasă cutie
Simt trebuia fie un frumos cadou
Căci în cutie este un imaculat bibelou.

Din trenul cel vechi
Îl iau la mine acasă
Îl pun lângă ceasul meu,
pe masă
Și dimineața, când mă uit
la ceas
Văd în bibelou o fată frumoasă.

Zâmbesc adeseori și mă gândesc la ea
Cine știe cadoul pentru cine trebuia?
Dar este atât de vesel pe măsuța mea.

Fată frumoasă, imaculat bibelou
Stai aici, la mine, mă trezesc mereu
Să îți spun ce minune ești, în gândul meu
Tu îmi alungi norii, tu alungi ceața
Parcă îmi spui mereu, 'bună dimineața'.

O, ce nebun sunt
Sunt îndrăgostit de un bibelou
De un vis, ce niciodată nu se va mai implini
din nou.

Dar în trenul acela, ruginit
Atâtea vise nu s-au împlinit
De aceea, nebun e gândul meu
Sunt mereu îndrăgostit de un bibelou.

Este fata în acel bibelou
În rochie albă de nuntă.
Ii fac și poze, de tablou
Visul vremea înfruntă.

poezie de (21 decembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook