Iarna

Din norduri reci se abate peste noi stihia
Sub plăpumi de omăt pal tremură câmpia;
Cad din văzduhuri confetti, milioane,
Iar patria îşi pune nămeţi ca silicoane

Alb dejun, prânz alb, mai albă, seara, cina!
Prin site dese norii-şi cern cu spor făina;
Apollo, din solarul car, a prins albeaţă
Şi vântul trăncăneşte-ntr-una ca o caţă.

Alb obsesiv, difuz şi maladiv(ca de spital),
Tot universul văruind în lung şi vertical,
Abia respiră satul prin fumegânde hornuri,
Pe deal se-aud mugind, şi cerbi, şi cornuri.

Se-opreşte, la un semn divin, ninsoarea
Se leagănă sub soare, întinsă, depărtarea,
Şi în zăpadă o troică iute taie drepte falii,
În nechezat şi chiot... S-au îmbătat muscalii!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Vasile Alecsandri
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Un vers alb,
o îmbrăţişare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roşie,
doar ea culoare
mai roşie ca albul,
mai albă ca roşul...
şi din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
şi din nou,
îmbrăţişări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
şi apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima ninsoare

A căzut şi cea dintâi zăpadă
Peste sufletele noastre reci
Ce alb se vede lumea într-o spadă
Privirea peste care-ai vrea să-ţi treci!

Genele ni s-au umplut de brumă
Promoroaca ne-a pătruns în păr
Şi dinţii noştri parcă sunt din spumă
Ce s-o topi la primul adevăr.

Pământul parcă nici nu mai respiră
Sub stratul alb de puritate dens
Îşi duce lumea un păcat imens
Şi la iertarea cerului aspiră;
S-a oprit ninsoarea ca la un impas
Aşteptând s-o-ntine primul nostru pas.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihia albă

Cu sufletu-ngheţat stihia vine
Din recile abise planetare,
Loveşte totul cu încrâncenare
Şi albă zboară către zări străine.

În urma ei lucioase trotuare,
Nu trece om, ţipenie de jivine,
Căci nu poţi merge fără a te ţine
Şi grei ţi-s paşii, pietre funerare.

E totul alb şi totul e urgie,
Un ger flămând îţi roade chiar şi osul
Şi vântu-ţi scoate dinţii din gingie,
Iar de vorbeşti se congelează glasul.

E vuiet alb pe tot cuprinsul ţării
Din creştetul de munte-n largul mării.

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna...

Soarele şi-ascute dinţii, sub tălpi scârţâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează şi împodobeşte geamuri,
Cu steluţe de cleştar se inundă iar livada,
Pomii-n somn îşi ţes inele tremurând uşor din ramuri...

Ţurţurii par gene lungi care-atârnă pe la streşini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esenţa de răşini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnişoare...

Fumul pe acoperişuri se învăluie, se zbate,
Semn că viaţa dăinuieşte şi în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...

S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Şi din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colţii şi-i arată!...

Satul se cufundă-n noapte şi se sting lumini la geamuri
Iar pe uliţă nici urmă, nici copii cu sănii nu-s,
Vântul şuieră năprasnic şi cu biciul dă în ramuri,
Nimeni nu îl mai aude. Satul doarme,... doarme dus!...

poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieţii mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Presăraţi alb mult,
Preluat din prezent
Amintiri din trecut.
---
Culegeţi alb imaculat
Trimiteţi albul curat
Priviţi alb neîncetat.
---
Puneţi alb
În tot ce aveţi,
Albul e fericire
Albul e nemurire.
---
Albul din flori,
Albul din ninsori,
Albul din nuferi
Să nu te superi
---
Plecăm în alb înalt
Pe tărâmul celalalt.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme prin sat

Iarna pe la noi când vine,
Ninge grabnic, îndesat
Peste văile abrupte,
Peste casele din sat,

Peste mintea omenească,
Pe hârtiile ce scrim—
Cerne iarna versuri albe
Şi de alb ne mâzgălim.

Scrie peste arătură
Cu cerneală albă-n toc,
Însă noi cu firea slabă
Stăm în casă lângă foc,

Apoi urme pe zăpadă
Facem când pe străzi umblăm
Şi ne vede lumea-ntreagă
Cine şi a cui suntem.

Ne-am deprins cu praful verii,
Iar pe alb abea păşim
Facem pârtii până-n poartă
Şi de alb ne mâzgălim...

poezie de Mihai Ghidora (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iarna

Alb…
atâta alb
că ochiul lăcrimează
şi trupul tremură
neputincios
să cuprindă
atâta prospeţime.

Alb…
totul alb.

poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, tot mai alb

Singuri, în somn
tresărim amintindu-ne
de uşi uitate deschise,
din alte vieţi.

Alb, tot mai alb
fragilul meu suflet...

Cum? Doar mereu îl învăţ
să nu crâcnească-n
leagănul de mătase
al pieptului.

Uitarea e balsam întru toate.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru şi alb

Albastru aşezat
Pe un fular alb,
Sus albastru,
Jos doar alb,
Soarele, lumină rece,
Căldura a zburat
Cu păsările călătoare,
Sufletele umbrelor
A fugit de sub copaci
Caută prin aerul iernii
Frunzele ce au căzut,
Se vor întrupa in primăvară
Din frunzele ce o să răsară,
Adieri reci,
Suflete de umbre,
Bântuie albastrul aşezat
Pe fularul alb al iernii!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire în alb

Mă trezesc în noapte
în nelinişte albă
mama plângea-n icoană,
lumina din geam părea o salbă.

Ninge şi ninge lacrimi de gheaţă
peste pădure, peste sat
îl văd pe tata coborând în etern
clopote în dungă bat şi bat.

Ninge şi ninge peste viaţă
mă plimb haotic în gând,
aievea te zăresc iubire în alb
rezemându-mi capul la sânul tău blând.

Miroase a zăpadă, gerul trozneşte-n tăcere
sub straturi albe aud iarba plângând,
aud haite de lupi chemând depărtarea
şi adorm târziu în noapte cu tine în gând.

Iubito, fă-mi loc în aşternutul alb,
să simt plăcerea trupului tău,
să uit de mine şi trista-mi povară,
risipindu-mi clipa din ceasul cel rău.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abator

Albise totul! Caii albi mestecau iarbă albă
fluturi albi devorau varză albă
călăii albi sugrumau flori albe
cireşe albe, moarte albă, pământ alb
marea albă...
Curcubeul
alb
spre alb
spre foarte alb...
Cineva de un dinte alb şi-a muşcat buza albă.
Şi-a curs un copil roşu
cu un strigăt roşu.
Şi Dumnezeu era incolor
incolor
iar greierii roz vindeau culori
pe sub mânâ
în spate la abator.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între alb şi negru

Albă mi-a fost chemarea,
deschiderea mea spre viaţă,
alb mi-a fost şi destinul
trăindu-l sfios dar pur
printre oameni şi clipe,
dorind mereu
să las în urma mea
tot ce am mai bun.
Albă îmi era şi trăirea,
suflet deschis spre iubire
trasformat în negru cărbune
după ce dezamăgirile vieţii
l-au ars din temelii,
căutăndu-i rămăşiţele apoi
prin cenuşa şi scrum....
Apoi o lupta acerbă
între alb şi negru mereu,
puritate şi vise curate
zdruncinate de negrul din viaţă
lăsând în urmă un alb obosit
sângerând pe drumul vieţii
care este atât de greu.

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calcul

Iarna
este o
poliţă
ce avem
de plătit
în rate
la început
alb pe
verde
sau alb
pe ramuri
apoi alb
pe alb
pâna la
scadenţă
când
dispare
tot
ce-i alb.
şi reapare
un alt
verde
pe plai.

poezie de David Boia (3 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceferi somnorosi

Luceferi somnoroşi
au zgâriat a nopţii boltă şi s-au certat cu ziua
Ecoul certei lor îl poartă vântul printre raze de soare
Misterul dimineţii e că deşi îşi trage cortina de alb
Luceafărul cu gene ostenite învie şi moare.

Peste boaba căzută din sacul de grâu îşi trage pământul cortina
Bocetul înmormântării ei se aude în pietrele străzii
Uimirea din mine şi uimirea din ei, e
Când boaba rănită în glia de lut îşi poartă în braţe toţi plozii.

Pământul îngheaţă sub alb diafan ce coboară mărunt dintre stele
Luceferii prunci scânteie-n ’nalt
Şi boabele toate tresar, efemere.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o ninsoare despletită

E o ninsoare despletită,
ce şterge-n jur copacii şi pe tine,
un colb de alb aruncă-n zare
şi azvârle cu lumina-n ochi,
iar tu când vrei să mă priveşti,
striveşti lumina între gene
privindu-mă adânc.
O clipă coboară din nori
şi aprinde talpa piciorului gol,
cuvintele respiră tot mai repede
şi ora nu mai curge, stă pe loc.
Suntem eliberaţi în spaţiul
fără margini plin de alb,
şterşi de lumina albă
într-un şuvoi mortal.
Şi alergând în sus şi în spirală
ieşim din lumea albă întregi
împovăraţi de gânduri pământeşti
în lumea noastră rece şi reală.

poezie de Oana Frentescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seară şi ninge

E seară şi ninge
Tu sigur nu vei veni
Totul e alb, dar în suflet mi-este gri.
Sub năvala de culoare, inima-mi îndoliată
E un bulgăr de zăpadaă
Din ninsoarea îngheţată.

Este disperant de alb,
Nu mi-e frig, îmi este cald
Şi mi-e departe
De singurătate.
Ma-nvârt ca-ntr-un carusel
Între un cer şi un alt cer
Şi mi-e ninsoare în atâta disperare.

E seară amară
Albă şi neterminată
Te aştept să vii, dar
Tu nu vii niciodată.
Totul este alb
Şi vântul s-a potolit
Ninge abstent
Sub cerul impertinent
Tu nu vii în seara asta
Spune-mi disperarea mea
Sub acest orizont greu
Ca-ntru-un carusel ningea

Este disperant de alb
Nu mi-e frig, îmi este cald
Şi mi-e departe
De singurătate
Ma-nvârt ca-ntr-un carusel
Între un cer şi un alt cer
Şi mi-e ninsoare de atâta disperare
Sub un orizont greu
Ca într-un carusel
Tot ningea peste viaţa mea

cântec interpretat de Salvadore Adamo, muzica de Salvadore Adamo, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

întrebări fără răspuns

Un crin galben, altul alb, or fi fraţi sau intâmplare
Răsăriţi intr-o grădină inundată cu mult soare?

Un om alb si altul negru despărţiţi printr-o culoare
Semn divin pune amprenta.... de ce oare?

Suflet bun si suflet rău, nici nu sti in care zace
Gând malefic se imbracă si-n petale si in ace?

După noapte vine zi.... după ploaie vine soare,
După viaţă ce-o mai fi.... si rămân cu o-ntrebare?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb si pur

E frig şi zăpadă afară,
Un soare aruncă o rază pe noi
M-afund în nămeţi pân' la tâmple
Şi caut un sunet, o oră de ceas.
Izvoare de cuget inundă pământul
Iar lacuri imense renasc peste noi
Cuprind un surâs şi-un buchet,
Sărut albastrele flori şi-arunc,
Cu mintea cea trează,
Priviri peste tine, frumoaso!
Cu cine te-asemeni?
Cu mine, eu cred,
Şi totuşi te iubesc deplin!

poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Şi udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud şoapte,
Şi gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deşi e frig, eu ard de dor,
Vântul serii şuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada, rămâne în amintire, vis

"Scoală-te, copile
e prima ta zăpadă."
Cu gingăşie m-a cuprins în braţe
m-a sărutat, aşteptându-mă la geam.
Alb, alb, alb...
Din cer cădeau steluţe albe,
pluteau şi parcă se jucau,
cu mâinile întinse
vroiam să le cuprind.
Pe uliţe, cete de copii
se bat cu bulgări de zăpadă.
"Când vei mai creşte
te vei juca şi tu ca ei."

Şi firul visului se rupe
de ritmul sacadat
a unui ceas uitat de timp.
Cu paşi înceţi şi grei
m-apropii de fereastra prăfuită,
un soare blând şi iubitor
pofteşte în odaie.
Cireşii din grădină
s-au îmbrăcat în văluri de mireasă,
logodna lor cu primăvara.

Sfios îmi şterg o lacrimă fierbinte,
se destramă în mine un cântec,
în zăpada copilului uitat,
zăpadă ce rămâne în amintire, vis.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!