Val de vise
Val de vise umblătoare,
pe pământ de ger pustiu,
vin din steaua căzătoare
lunecând pe-un gând târziu
Se coboară-n stoluri grele
iluzii ce-au fost pierdute,
din dorințele speranței
și de mințile smucite.
Pajul de așteptări absurde
stă-n baston de păpădie,
privind zarea-n depărtare
pe o-ntindere pustie.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Val de vise
Val de vise umblătoare,
pe pământ de ger pustiu,
vin din steaua căzătoare
lunecând pe-un gând târziu
Se coboară-n stoluri grele
iluzii ce-au fost pierdute,
din dorințele speranței
și de mințile smucite.
Pajul de așteptări absurde
stă-n baston de păpădie,
privind zarea-n depărtare
pe o-ntindere pustie.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua Speranței
Singur pe lume
ce oare eram
fără tine, Iubito?
Între Cer și Pământ
numai tu pentru mine ești
Steaua Speranței în Ziua de mâine!
poezie de Mihai Cucereavii (20 mai 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp interzis
Pe sub nori osândiți să se scurgă-n potop
Pe-un Pământ vinovat de-o rotire în plus,
Trec în stoluri zvâcniri cu priviri spre apus,
Ca un dor necântat la o frunză de plop.
Sunt doar aripi de gând și secvențe de vis
Îngropate în zori cu o lună în crai
Ce-adunase în ea, de dorințe, alai,
Și lucirea din ochi vinovați de ce-au scris.
E freneticul zbor într-o lume ce nu-i,
Dar atrage-n pustiu, iar pustiul e viu
Ca o inimă-n brațele de bisturiu
C-un tăiș ce o vrea doar în visele lui.
Și mai trece o zi, și apare un gol
De un gând reîntors la o noapte de frig
A osândei în care-am intrat și îmi strig
Valuri noi, răstignite-n pereți de atol.
Se mai văd printre nori urme vagi de apus
De un roșu pierdut în fărâma de vis
C-un Pământ vinovat de un timp interzis
Și de dor când mă caut în mine și nu-s.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dimineții de iarnă
Se stinge steaua din larguri înghețate
Și tremură zăpada pe-ntinsuri de pustiu...
Și-n taină se renasc într-un târziu
Vise dulci, cuminți și nesperate.
Un vifor greu mă segetă în spate
Și se joacă jos cu câmpul argintiu.
Se stinge steaua din larguri înghețate
Și tremură zăpada pe-ntinsuri de pustiu.
Zorii și-au făcut din norii grei palate
Cu geamuri mari de vânt fiind sfărmate
Răsare soarele pe-orbită parcă viu -
E lucru evident pe care-l știu:
Se stinge steaua din larguri înghețate...
rondel de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina Sfântă
Aștept lumina,
dar totul pare o visare,
dorințele le-arunc în valuri,
le văd plutind
spre catargele
care apar în zare.
Pe plajă stă un pescaruș rănit,
având aripa ruptă
privirea lui e în depărtare,
În marea ce e mută.
Se prinde de mine
o iubire
și gânduri mă-nconjoară,
mă uit la steaua
ce coboară
pe cer, încet, tăcută,
și eu încă mai visez
lumina ce e sfântă.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia din deșert
Simt în mine pustiu și îmi ard amintiri
Printre resturi de gând ce își caută rost
Pe sub ziduri ce-au ars în mai vechi biciuiri
Cu năprasnicul ger de prin timpuri ce-au fost.
Sub cenuși, mai mocnesc dezbrăcate de lut,
Doar cuvinte de dor în strânsoare de jar
Ce-nconjoară scântei și le stinge tăcut
În credința-n târziu și speranță-n zadar.
Și mai sunt urme vechi de căldură din veri
Cu un Soare torid și priviri de senin,
Câte-un vis de demult, când erau primăveri
Iar în verdele meu se-alina un suspin.
Îmi tresare în piept o frântură de cer
De-un albastru intens, ce m-anunță că-s viu
Și că pot să mă iert, și mai pot să mai sper
La o ploaie-n deșertul din visul târziu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi de liniște
Luna stă infiptă
Intr-un fir de iarbă
De as putea-o prinde
Dar iarba nu se desprinde
E atât de tare
Cât pe inimă o doare
Să rupă acestă mirare
Privind cum in floare de păpădie
Se duce pe cer
Răsfirând puf de păpădie
In zăpezi de liniște
In trupuri de lut adormite
In vise
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nenumărata stea
Nenumărata mea
Stea căzătoare,
De unde te știu eu,
Pe tine, oare?
Căci eu nu privesc,
Bolta cea înaltă....
A, da! Te cunosc
Dintr-o mică baltă...
Am zărit, în apă,
Pentru o clipită,
Strălucirea-ți caldă,
Nemaipomenită...
Apoi, din zminteală,
Cred că am călcat
Neatent, iar balta
S-a întulburat...
În zadar prin preajmă,
Ochii îi rotesc,
Steaua căzătoare,
Nu o mai zăresc,
Și mă-ntreb, cu jale:
E posibil, oare,
Să se-nece-n baltă
Steaua căzătoare!?!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca și cum m-aș,, dezbrăca,, de...
De toate dorințele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viață,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ și cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopți efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!
Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt și de pustiul din gând!
Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine și de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinși,
Pictez cuvinte și dorințe pierdute,
Valul și țărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnal de iluzii
Îl număr pe Dumnezeu
De la zero
la
unu
pustiu
De la unu
la
doi
pustiu
De la doi
la
trei
pustiu
De la
până
la
pustiu
Dar
Doamne
De
la
zero
la
infinit
Ce
paradis
îngrămădit
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delfin de păpădie
Condamnat, condamându-mă
Precum un delfin pe uscat.
Pe stâncă, nearucându-mă
De mării ochii-ncojurat...
Privind după cristaline
valuri de căprui smarald
cu adiere mistral în fald,
Stol cu păsările gene...
Zbătându-mă în flamură
Pe vârful de condei, întors..
Pe trestie din gând de piatră!
În puf de păpădie ucis
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Când eu am venit pe lume,
nu aveam încă un nume.
Cineva ma luat în brațe.
Mai târziu eu am aflat
că aceea era mama.
Când e lângă mine,
totul e ușor.
Știu, pot să visez.
Pot chiar și să zbor.
Îmi imaginez
că plutesc pe-un nor.
Într-o seară, mama m-a luat de mână.
M-a dus la fereastră, s-a uitat la mine
și mi-a spus zâmbind:
-Vezi Steaua Albastră?... Este Steaua noastră.
Chiar dacă în viață sunt momente grele,
tu, copilul meu, vei găsi ușor
drumul către stele.
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise pierdute
Când alcoolu-i hematie,
Iar țigara-i bărbăție,
Ia-ți gândul de la Mărie,
Te traduce pe vecie.
epigramă de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
C V
Ha!? Pe față am zâmbete superioare,
am camere-ntregi ornate cu lacrimi,
sentimente abandonate de tinere,
apoi refăcute, vopsite,
coafate-n cosițe scumpe, pierdute de zâne.
Am păcălit cete de îngeri, cu unghiere străine,
din unghiile lor am făcut amulete, fine.
Ha ha, studiază-mi zâmbetul, să ne privim!
Multe slugi mute în expediții secrete
pentru o așchie mică, din sabie de heruvim.
Am păstorit în taine lungi un seraf...
și i-am prins cântul dureros de slavă:
trei secunde - esența durerii-ntr-un țipăt!?
Dar eu l-am închis iute, pe-un usb-stick...
Am desfăcut racle cu moaște,
făurindu-mi steaua de vise, din frunte!
Mi-am vândut chiar și o parte din suflet,
pentru o copie a cheii, de la Poarta Raiului.
Ha ha ha! Eu râd și acum, aproape-mpăcat,
eu sunt acel ins barosan, interesant,
cu organe bolnave, de-același păcat,
transpirând prin pori doar vise absurde,
aș merita poate chiar și un psalm!
Eu nu voi putrezi în târzii, ca un sfânt apostat!
Asta-i o vreme pe jumătate-obosită,
suspină, nici n-o știu, are fața pocită!?
E-o risipă de materie ca să mori împăcat.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate dorurile...
De câte ori revii în amintire
Imaginea unei fantome
Emani în suflet fericire
Și-n inimă iluzii uniforme.
Pierdute sunt acele clipe
Mai pot să sper eu în ceva?
Iar dragostea ce-avea să se înfiripe
Vreodată va reînvia?
Nu cred. Căci totul a trecut
E mult de atunci, nici nu mai știu
Ce-aș putea în ochi să-ți citesc
Disprețul, ura? Iubirea e târziu
Să-ncerc s-o reînnoiesc.
Toate dorurile stinse
Care-au fost doar niște vise
Le revăd din nou aprinse,
Înflorind în voi narcise.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiri împietrite
Dorințele se-nalță
strălucitoare-n zare,
precum cocorii-n cârduri
se adună-n șiruri zburând,
iar marea liniștită
se lasă mângâiată
de priviri răzlețe
sub streașina de așteptări
ascunse în razele de soare.
Pescărusul vieții
zboară peste valuri
lăsându-și glasul răsfrânt
să atingă catargele
de inimi suferinde
slobozind iubirile împietrite.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-un peron
Te-aștept în fiecare seară
Pe-un peron pustiu de gară.
În mână c-un buchet de flori,
În piept cu-ai dragostei fiori
Și fredonând un vechi refren...
Coboară din al vieții tren!
Mă uit la ceas, lacrimi curg
Orașul se scufundă-n amurg
Coboară-n stație alți camarazi,
Ce trist, tu n-ai venit nici azi.
Mă înec în lacrimi și suspine
Sunt iarăși doar eu cu mine...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 februarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uscate stări ascund trăiri pierdute...
obrazul tău e roșu ca laleaua
și mi-a zâmbit în loc să înflorească
pe-un timp în care mreaja sufletească
încheagă-a ta candoare și o beau; a
întors deceniul chipul să-mi jelească
coșmarul vieții când am strâns cureaua
greșelilor în noaptea dintre steaua
și ochiul meu de-o rază nefirească
uscate stări ascund trăiri pierdute
și-n spațiul nostru am golit din plin
izvorul minții, rece...- ne asmute
un gând fragil avântul în declin
ce-a tremurat în văi printre cucute
și mi-a lăsat elogii să-ți închin
sonet de Ionuț Popa (20 august 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iluzii
Teama îmfiptă
strajnic în mine,
pietrifică dureri
în paharul cu bocet
de unde răzbate
un strigăt dizgrațios,
care cerșeste iluzii.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!