Zbor

Un gand razlet ma impresoara,
Si falfiand in minte zgomotos,
Ma poarta in vazduh cu iscusinta
Sa fiu si si eu al lui partas,
Din maretia lui sa pot culege
Farame mici de stralucire.
Calatorind pe-o raza in albastra zare,
Cu sfiiala ma inalt si caut... neostoit
Taina lumii ascunsa in marele joc cosmic
Cu dibacie parca, si fara de izbanda
De a gasi secretul lumii infinite.
Intrezaresc ceva confuz si efemer
Ca -ntr-o visare scurta.
Se nasc vagi idei, dar fara de contur.
Cobor cu resemnare, si imi spun:
"Asa a fost sa fie, sa fim infimi si fara de putere
Si rabdatori sa ne supunem vrajiti de - a lui magie".

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ingaduie-mi sa plutesc departe, acolo unde-mi zboara visul.
Este un loc, niciunde, unde totul se sfarseste;
Fara sperante, fara vorbe, fara voce, fara sunet,
Fara calatori osteniti, pe o carare goala, fara nasteri, fara moarte,
Fara trup, fara noapte, fara zi si fara zori in acelasi vid.

poezie clasică de Maitreyi Devi din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara

Si te-am gasit,
fara sa te caut,
Si mi-ai raspuns,
fara sa te strig pe nume.
Impart cu tine
aceeasi bucata de fericire,
fara sa te-ntreb
dintotdeauna
fara inceput!...

poezie de Cătălin Antonov (26 noiembrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum bun catre eternitate

fara idei,
fara glume,
fara nimic in buzunare
si fara nimic deasupra ta

fara ca inima sa iti bata si
fara ca nimeni sa te ajute,
fara mama,
fara tata,
fara nimic asteptandu-te in drumul tau spre nebunie
si fara cuvinte
premiat pentru cel mai bun cantec

fara dragoste,
fara remuscari,
fara sa iti mai pese, ai plecat intr-o lume straina
si m-ai lasat multimii care ma uraste
si toate astea s-au
intamplat doar pentru ca nu am pretuit nimicul
pe care mi l-ai oferit

drum bun spre eternitate.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde vei merge, vei afla cetati fara ziduri, fara scoli, fara bogatii si fara armate, dar fara temple si fara sacrificii pentru imblanzirea si atragerea raului nu vei vedea

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Gabriela Militaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Ai trecut prin toata viata
fara sa iubesti o fata
fara sa ii simti dulceata
nici macar, macar o data.

Print puteai tu sa fi fost
sa nu vezi prin tot ce ai
aur, bani dar fara rost
cu cine le imparteai?

De nu aflu ce-i iubirea
am sa gust si voi gasi
ca in viata fericirea
e oriunde ai pasi.

Am vazut prin chip de raza
si prin pas de dulce fata
ca iubirea-i ca o fraza
ce ramane ne-ncheiata.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara de tine...

Fara de tine
toate in juru' mi-s sterpe
Fara de tine
totu'i facut nepereche
Si fara de tine
de-as fi intr-o zi
as vrea sa nu fiu...
ori printre nevii
sa pot sa usuc
ochiu'-mi in inchinare
si sa lunec in noaptea
de fara uitare...

poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrebari fara raspuns

Zambesc ironic, si te-ntreb
nu ai obosit sa tot alergi prin gandurile mele?
Cauta-ti alt loc, gol, fara strazi, fara oameni, fara nimic
Sau ce-ti doresti? Sa-mi furi aripile mele?
Sa zbori spre infinitul fara margini?!
Sa te pierzi in norii de frisca, si-n cerul alabstru?
Iar eu... eu sa raman fara nimic?
Si te-ntreb, asta doresti?!

poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intens... (O inima curata)

Cuvinte asternute pe hartie,
Cuvinte fara noima, fara sens
Compun divina melodie... a inimii...

Intens... intens bate si ea fara-ncetare,
neobosita si inflacarata,
intens iubeste fara de hotare
aceasta inima...

Curata... curata fara pata, fara indoiala,
fara minciuna, egoism si sila...
Vezi tu acum, Tu cititor de rele?
Asa iubeste-o inima umila.

poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!

In agonii necunoscute

azi am fost la scoala
dar scoala nu a fost la mine,
nici ea, nici eu, nici Dumnezeu,
azi am fost la crasma fara nume,
la crasma fara numele tau scris pe
toate mesele la care ar fi trebuit
sa stam vreodata impreuna
si fara sa ne cunoastem,
fara sa ne trimitem la origini
sau in agonii pe care
jumatate daca nu mai mult
din planeta aceasta nici nu le cunosc.

azi am fost pe lumea ailalta,
lumea fara tine in calendar,
calendarul fara tine si fara caesar,
azi am fost pe stadionul unde
inca se joaca meciul vietii noastre,
totul fair-play, fara blaturi,
fara capete in cosul plin
cu bunatati dumnezeiesti,
fara picioare in ghips si
stele verzi pe cer.

azi am fost in toata romania,
pe harta cu maro si verde,
orasul tau era suprapus cu al meu,
orasul meu nu mai era nicaieri,
dar visele,... visele vor ramane intotdeauna
ca si circul la margini de oras,
ca si oficiul postal,
ca si statuia lui eminescu in parc,
ca si radio alfa
si ceilalti colegi de presa.

poezie de Florin Deroxas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet pentru Ion cel fara de mormant

Ca tara sa nu-ti moara
Tu linistit te-ai frant,
Si tot colinzi prin tara,
Ion fara de mormant.

Asa a fost destinul tau,
Sa mori precum te-ai si nascut
Ca un erou necunoscut
Intr-un mormant necunoscut.

Ioane fara de mormant,
Te plang si te ingan,
Ca tu ai fost si eu mai sunt,
Ion, soldat roman.

Dar undee mormantul tau,
In care rau sau deal,
Te bat parerile de rau,
Soldat si general.

In fata mortii neclintit,
N-aveai ce o ruga,
Ai lacrimat si i-ai zambit
Ca si la nunta ta.

Dusmanii tai si azi se tem
De-ngrozitoarea zi
Cand vom iesi de sub blestem
Si tte vom regasi.

Ioane, fara de mormant,
Cuvant fara coperti,
Din locul tragic un` te-au frant
Incearca sa ne ierti.

Asa, a fost, va fi mereu,
Te cautam cu dor
Ion esti tu, Ion sunt eu,
Ion e un popor.

poezie celebră de Adrian Păunescu (1 septembrie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada daruirii

N-ar mai fi nici fluturi
N-ar mai fi nici flori
Fara nebunia
De fiori...

Nu e nici o punte
Intre ieri si azi,
Unde-ti lasi cocorii?
Unde cazi?

N-ar mai fi nici ploaie
N-ar mai fi nici vant
Fara inceputul
Si sfarsitul de cuvant

Care-ti vine-n minte
Fara nici un rost
Cand dai iubirii
Tot ce-a fost...

Totul este frunza-n vant,
De la soapta la cuvant,
De la buze pan' la cer
Numai ger, numai ger...

Tu esti insa viata mea
Si nu-mi pot imagina
Daca nu ar exista
Ochii taï, umbra ta.

N-ar mai fi nici pietre
N-ar mai fi nici cai
Fara indrazneala
De-a fugi prin rai...

Cand te-apuca pofta
Sau mai bine zis
Cand ajungi
La fructul interzis...

N-ar mai fi nici ape
N-ar mai fi nici munti
Fara nerabdarea si mirarea
Altei nunti.

Totul ti se pare
A fi fost facut
Numai cat cuprinde
Un sarut...

cântec interpretat de Ştefan Hruşcă, muzica de Ştefan Hruşcă, versuri de Ştefan Hruşcă din Balade speciale
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul

Pe sevaletul din imensa zare, Creatorul zambetul din ochi picteaza,
Din raze de lumina si picaturi de lacrimi ce pleoapa o imbraca.
In hora a strins culorile intr-o ordine de EL stiuta
Si acestea -si danseaza jocul scurt intr-o tacere muta.
O poarta catre alte lumi din univers parca se deschide.

Ma uit la opera-i mareata si cu amutire asist la a lui lucrare,
Perfectiune geometrica intruchipeaza.
Farmecul lui, al curcubeului, sporeste cand, cateodata se mai si multiplica,
Ma las invaluita de faldurile calde ce vazduhul l-a cuprins,
De jocul umbrelor in graba norilor purtati de vant.
Privesc in jur si fermecata sunt de dansul lor usor pe pajistile inverzite,
Pe culmile de deal, de munte strajuite de arbori seculari in plina vara.
Si ca rasplata primesc soptit si un straniu si de binete salut.

Incerc sa ma apropii, cu mana sa -l ating,
Pe sub cupola lui, al curcubeului, as vrea sa trec,
Ma apropii, zadarnic insa, mirajul lui se stinge in desertaciunea lumii.
Caut umbra lui si ma rotesc in juru-mi fara vreo dovada ca ar fi,
Efemer e totul, ca ziua cea de azi si bucuria pentru ce a vrut sa fie,
A ramas in urma precum toate amintirile.

Ea, Natura, cea dintaii va fi mereu si lauri poarta in spectacolul luminii si al ploii.
Canta fara glas, si -nveseleste al meu suflet ce vibreaza la ale ei acorduri fine.
Ma intreb ce semn divin ar vrea sa imi transmita?
Vibratiile campurilor de flori din al meu suflet susotesc,
Ca si eu, viata in culori o scriu ce in aura mea se ascunde.

Singurul raspuns pe care mi-l pot da, rece si la obiect ar fi,
De milenii poate si mai bine se cauta secretul lui, al curcubeului,
Abia acum vreo 300 de ani, a fost descoperit si verdict s-a dat,
Fenomenul optic de refractia luminii intre picaturi de ploaie si razele soarelui,
Al carui acronim il stim, ROGVAIV a vrut sa fie, 7 litere il definesc,
In limba lui Dumnezeu vorbeste, 7note muzicale, 7 virtuti ale omului,
7 minuni ale naturii, 7 zile ale saptamanii si cate si mai cate-or fi...

Sa fie simple coincidente? Ma-ndoiesc, cand universu -n matematica se scrie,
Mister ramane totul, desi ca un copil as vrea sa stiu,
De ce-uri multe tot imi pun si las ca timpul poate,
Peste ani si ani sa-mi dea raspunsuri la ale mele incertitudini.

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara aripi

fara aripi am inceput sa zbor, din rai sa cobor
decat sa nu te am si sa fiu nefericita prefer sa mor
la trupu-ti divin ce intunecat ma asteapta
sa ma tina in brate sa ma minta c-o soapta
sa inceapa nebuneste a ma saruta, dar cand eu voi pleca
sa nu incepi a ma uita, sa nu-ti dai suflarea alteia...

poezie de Raluca Rusoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea copiilor

Din cauza problemelor adultilor

Ziua Copiilor se amana iar

la un termen la care

copiii, crescand mari, puternici, si tari

Ziua Copiilor este, asa,

un tablou

pictat

de exemplu

de una din ei,

in care

intre doua taramuri

insorite

si verzi

intre care se-ntinde un curcubeu

nu vezi

nici cu felinarul submarinelor lentilelor tale umane

un om

mai de vreun dumnezeu -

nici chiar unul nu vezi!

doar

o corabie

pe care

niste umbre de pescari

de departe

arunca

in

apa dintre cele doua taramuri

atat de albastra, intensa, deasupra,

murdara, parca, de atata cerneala

spre neagra,

o plasa

in cristalul afundelor ape

in care

se prind

micii pesti

dar

nu ca sa-i ridice

sa moara

in dintii

celor

absenti

de pe tarmuri

hamesiti de mancare -

ci doar sa ii apere

de marile

rapitoarele -

dihanii

marine

din stratul de sus, cel inchis...

din josul, atat de deschis...

In plasa

ideilor

numai

au fost prinsi

pestii

care

nu s-au mancat

ei,

pe ei -

niciodata -

harjonitu-s-au in betia bucuriei de apa -

sus,

lacustra,

Insula Fericitilor

si-a ei umbra pe ape,

hraneste

nevazutii ei oameni

cu soaptele

pestilor

mici, mici, mici

din adancul cel fara de frici

Sigur!

Ar merita

toata Marea!

Ar merita

chiar si cerul!

Ar merita

si taramurile

verzi!

Unite!

Intr-o singura copilarie-nteleapta!

Dar,

cine-o sa poata?

Sa ii salveze?

O mare a

Universului

Timpului Lumii,

Intreaga?

Numai tu,

Tata!

Numai tu,

mama!

Asculta in gradinile ei,

cand se joaca,

Copilaria

care striga,

si rade,

si creste,

si care va cheama!

Fara sa stie -

fara chiar sa se teama -

fara nicio umbra de durere, intristare, sau spaima!

poezie de Liviu-Florian Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abilitatile naturale fara educatie au dus la glorie mult mai des decat educatia fara abilitati innascute.

citat clasic din Cicero
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ratacitori

Ratacitori in Universul tot mai mare, tot mai indepartat,
Ne facem adesea clipe rele si amare, fara a sta la sfat,
Uitam ades ca suntem simpli oameni, nicicum nemuritori
Traim incerte clipe efemere fara o reala scala de valori.

Se chinuies si chinuiesc pe alti unii, adepti ai recelui argint,
Uitand ades ca moartea cruda ii va uni in recele mormant,
Unde egali in intuneric si fara putinta de a reveni cumva,
Vor fi doar suflete-n vecie zbuciumate in nori pe undeva.

Ratacitori putem fi, dar cautand vesnic spre bunatate si lumina
Mai buni doar pentru o clipa, sadind o floare albastra in gradina,
Si desculti, fara pacate sa ne scaldam-n zori in lacrima de roua,
Purificati in timp de patimi vom adasta candva intr-o lume noua.

poezie de Volodea Gavril (10 aprilie 2016, Ploieşti)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată, iubito

niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine
esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe-o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand

niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti

niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata

in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta cale lactee
stapungand in iures norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura ravnita femeie

si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift
sa umblu
prin ale iadului odai cu metroul
tot la tine iubito m-as gandi
admirandu-ti, in zmoala,
trusoul.

poezie de Lucian Avramescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visare

Soptind in noapte amorul crud al nefiintei mele,
Sorbind frenetic limpezimea buzelor tale tremurande,
Exalt in agonie agonizand extazul
Si ma gandesc inopinant la efemer.

Totul va trec si va fi din nou ca inainte.
Departare.
Singuratate.
Tristete.

Voi ajunge din nou ingenuncheat tanjind la trupul tau gol,
la buzele suave, la noptile albe de vara,
la clipele de daruire totala, de uitare de sine,
de evadare in propriul nostru univers,
un univers in care putem fi Noi.

Fara prejudecati, fara restrictii,
Indreptatiti de legea sufletelor noastre.

Nu vreau sa ma trezesc din vis!

poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

Ne-a parasit lumina, culoarea ne-a uitat,
Si soaptele-si pierdura-ntelesul pe vecii,
Si trupurile noastre in gol s-au destramat
Sub aiurarea noptilor tarzii.
Si gandurile noastre trecura fara grija-n
Ostroavele-necate in destramari de veci.
Pe cerul lumii noastre mai dorm fara de sprijin
Doar ochii reci, doar lacomii ochi reci.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!