Un inger cu chip de om
Te privesc... da!
Te simt și ești adevărat.
Însă privirea ți-e atât de tulbure
Încât pare înecată-n lacrimi.
Buzele tale, vinete de mort,
Par a fi înghețate
De răsuflul unei pasiuni pierdute,
Iar vocea ta amară
Este adormită în armonia
Cântecului îngerilor.
Mâna mea firavă
Îți mângâie ușor chipul,
Parcă de teamă să nu se spargă
Și să nu-l mai zăresc.
Trupul tău subțire
Mai are puțin și se frânge
Din mijlocul tras ca prin inel.
Și totuși pari atât de puternic
Ca și cum ai fi
Un înger cu chipul unui om.
poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre voce
- poezii despre somn
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre gheață
- poezii despre frică
- poezii despre adevăr
Citate similare
Chipul tău frumos
Ești mult mai mult decât pot să rostesc
Zidurile acum mi se prăbușesc
Îți simt mâna fină trupul cum mi-l cheamă
Timpul trece-n grabă, nu am nicio teamă
Mă gândesc la tine, simt că te doresc
De-al tău trup fierbinte vreau să mă lipesc
Să mă ții în brațe-n fiecare zi
Chipul tău frumos să îl pot privi
Să îți simt căldura, să mă copleșească
Sentimentu-acesta să nu se sfârșească.
poezie de Melinda Palmer, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre frumusețe sau poezii despre dorințe
Iubirea zboară, Floare-nfloare
Chipul tău m-a surprins,
M-a uimit privirea ta,
Nu pot uita chipul, când te uiți la mine,
Te văd tot mereu zâmbind,
Când ești lângă mine,
Chiar și când nu sunt îndrăgostit de tine.
Refren:
Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îți răspund la întrebare...
"De ce ești tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"
Ești un înger pentru mine,
Aș vrea să te am lângă mine,
Să îți văd chipul zâmbind,
Când ești lângă mine,
Simt fluturi în stomac,
Și simt că am sa mor,
De dragostea și iubirea ta,
Care o porți mereu cu tine,
Simt o adiere în sufletul meu.
Refren:
Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îți răspund la întrebare...
"De ce ești tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"
Și simt că te doresc...
Și aș vrea să fi a mea....
Pentru că Te iubesc,
Și ești totul pentru mine...
Și nu pot să trăiesc fără tine,
Sunt singur fără apărare,
Când ești lângă mine,
Simt că sunt apărat de iubirea ta...
Și îți spun....
Că.... Te iubesc.....
poezie de Mihaela Blars
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre zbor, poezii despre apărare, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre fluturi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mama, darul de Crăciun
Te-ștept cu dor, măicuța mea, să vii,
De-acolo de departe unde ești.
Doi ani nu te-am văzut, însă par mii,
Și nu știu dacă tu mă mai cunoști.
Dai câte-un telefon ca să mai știi
De buna-i sănătoasă și e bine
Să-mi spui c-ai vrea în brațe să mă ții
Și că îți este tare dor de mine.
Atâta îi cer eu lui Moș Crăciun
Să te aducă, mamă, lângă mine.
Niciun cadou sub brad pus în Ajun
Nu îmi doresc. Te vreau pe tine!
Eu chipul tău din poze îl privesc.
Tot mai străină-mi pari și mai departe.
Bunica-mi spune că ți-e greu și socotesc
Că vii și lași acolo tot și toate.
poezie de Luca Violeta (decembrie 2014)
Adăugat de Luca Violeta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre cadouri, poezii despre telefon, poezii despre sănătate, poezii despre fotografie, poezii despre dor sau poezii despre cunoaștere
Fluture de noapte
Sunt un fluture de noapte
care își arde mereu aripile de cântec
Sunt femeia
care aduce întrebări eterne în suflete
Sunt eu...
cea care ucide apusul
cu umbre de vis...
Sunt mâna care mângâie
si gândul care sărută...
Sunt adierea vântului prin părul tău...
Sunt liniștea care se cerne deasupra luminii...
Atinge-mi fața să afli
cum se aprind în mine felinarele sângelui!
Atinge-mi căldura
să poți topi vorbele la flacăra
trupului meu!
Se cutremură amurgul în brațele mele
când te mângâi...
Calea Lactee își pierde urma în mine...
Eu sunt cea care te cheamă la festinul iubirii...
Eu sunt cea care întinde mâna spre tine
ca spre o oază de fericire...
Dă-mi cupa gurii tale să mă îmbăt cu abisul tău!
Dă-mi palmele să le adun
intr-o lacrimă de ploaie
care să spele toate nopțile plânse odată!
Modelează lutul meu
să poți face din el
chipul adevărat al omului din mine!
Scrijelește cu buzele tale urme de dor
atât de dureros încât
să nu-mi mai treacă nicicând!
Și nu te mai întreba ce se intamplă!
Suntem doar noi doi,
atât de puri
că albul e prea puțin alb
și cerul prea puțin înalt
ca să poată ajunge până la el
ceea ce simțim:
infinitul fiecăruia dintre noi...
poezie de Lelia Mossora (6 martie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre alb
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
Diana: Traian, tu ești conștient de faptul că băiatul va pleca?
Traian: Normal, altfel cum?!
Diana: Și cum poți fi atât de insensibil?
Traian: Insensibil?
Diana: Da; e totuși fiul tău, iar tu pari atât de nepăsător...
Traian: Fiul meu...?! Mă mir că ți-ai amintit acum acest lucru! Par nepăsător, zici?! Sunt insensibil?! Poate că din cauza ta am devenit astfel, poate că tu m-ai transformat... Crezi că nu mai am sentimente? Scuze, greșești! Par nepăsător și insensibil; reține însă, aparențele înșeală...
Diana: Și atunci, în cazul tău...?!
Traian: Ce-ai vrea? Sunt totuși directorul... Nu-mi pot permite să mă exteriorizez, mai ales că nu se cunoaște adevărul; toți știu doar că-i preferatul meu... Chiar ar deveni suspect dacă m-aș manifesta altfel, adică așa cum mă simt... Insensibil, nepăsător... Să știi, nu mă așteptam să-mi spui așa ceva! Chiar nu mă așteptam la asemenea reproșuri din partea ta.
Diana: Vai... Repet, îmi pare rău.
Traian: Asta nu mă ajută cu nimic. Regretele tale nu-mi sunt de nici un folos, la fel ca mulțumirile sau recunoștința ta; n-am nevoie de ele! Repet: Dacă n-ai de gând să renunți la blondul tău, lasă-mă în pace, cu nepăsarea și insensibilitatea mea cu tot! Pricepi?
Diana: Bine, te las... Ah, iartă-mă, te rog, Traian... Iarăși am spus ce nu trebuia.
Traian: Să știi... Mai bine tăceai, dar... Off, chiar nu mai contează!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre devenire, citate despre șefi, citate despre recunoștință, citate despre pace, citate despre mulțumire, citate despre gânduri, citate despre greșeli, citate despre cunoaștere sau citate despre bine și rău
Aproape și departe
suntem împreună pe aceeași margine
a clipei,
împărțim aceleași nopți sub
acoperișul lumii,
aș putea să-ți ating visele,
aș putea fremăta în epoca ta,
aș putea să te port ca pe-o amforă
dar totuși ești atât de departe.
privirea ta e absentă,
soclul tău prea înalt,
nu ești altceva decât o statuie frumoasă
și rece
într-un templu
ce nu-mi aparține.
ești atât de străină
și eu atât de trecător,
ești atât de departe
și eu atât de aproape.
ești atât de tristă
în trupul tău de marmură,
eu sunt atât de singur
pe stânca mea de granit.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre stânci sau poezii despre sculptură
Vocea ta îmi aduce aminte de râul de la marginea lumii
cu susur domol
tresărind în noapte
ca o dulce întrebare
pe buzele tremurânde
nu uita
dragul meu
ai timpul între degete
prins ca un inel de foc
și pustiul îți este străin
atâta vreme cât degetele mele
se vor plimba în voie
cuvânt după cuvânt
pe trupul tău
vocea ta îmi aduce aminte de mine
când mușcam dintr-un fruct zemos
și inevitabila tuse
mă făcea să zâmbesc
neputinței de a înghiți crudul adevăr
vocea ta nu e nici pe departe
asemeni unui soldat care ar înfige pumnalul
sau a unui Iuda pregătit să mă vândă
pe treptele înghețate ale vreunui templu
vocea ta e vocea mea
cu fiecare poem în care te învăț pe de rost
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre degete, poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre râuri, poezii despre poezie sau poezii despre plimbare
* * *
Și azi mai trec
pe unde ai trecut și tu,
iar pietrele-mi zâmbesc
în felul lor mai rece,
privesc spre cer,
fereastra e deschisă
și simt cum toată-s ramuri-
din lacrimi înfloresc!
Și azi mai scriu
cu mâna ta de iarbă,
cuvintele au chip de înger:
nu mai dor,
nu mai plâng,
nu mai fulgeră...
Totul e atât de viu!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre flori sau poezii despre cuvinte
Iubirea, dulce închipuire
Și-ai să mă ierți mereu iubire, că nu m-am așternut, zăpadă
Sub pașii tăi-o închipuire, trecând prin viață să mă vadă
Ai să mă ierți, că n-am avut, de unde da ție zălog
Și m-ai lăsat de doruri, rupt, un biet nătâng și-apoi olog.
Te voi ierta și eu cât pot, pentru secundele pierdute
Căci mi-ai luat din suflet tot și cele ce n-au fost cerute
Mi te strecori, ades în gând și prinzi ca pirul rădăcină,
Cu mâna, trupul tău smulgând, dar tu-mi iei picul de lumină.
Ai să mă cerți cum te pricepi și eu voi asculta, supus
Același dialog începi ce-n asfințituri s-a ascuns
Te-aș mai dori și jur mi-e teamă, mi-e drag de chipul tău frumos,
Însă privirea te blesteamă! N-am tras cu tine vreun folos.
Ai să mă ierți mereu iubire! De câte ori îmi ieși în cale,
Așa sfioasă și subțire și mersul dragostei agale
Te voi picta într-un tablou, la căpătâiul meu te pun,
Și m-oi jura, de vrei, din nou să fiu prietenul tău bun.
Mă iartă! Că nu-s primăvară și nici un fluture nu sunt,
Mi te doresc, așa, spre seară, să te respir pe-acest pământ
Eu veșnicul îndrăgostit, mai abitir îți cer fărâma
Iubirile mi-au săvârșit, viața mea întotdeauna.
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre promisiuni sau poezii despre zăpadă
Mamei mele
Când te privesc cum stai în pat bolnavă
Vocalele mi se prefac în lacrimi
Că viața ți-a fost golgotă și patimi
Și-a mea neascultare-a fost otravă.
Ți-e părul alb și vocea tremurândă,
În boli și în durere ești bogată,
De cincispezece ani paralizată,
Măicuță, ai păstrat privirea blândă
Și cald, surâsul ce și-acum veghează,
Cunună, peste ridurile multe.
Lovită de-ale vieții catapulte,
În tine ceru-ncet se instalează.
Nu pot să cred că târâi greu piciorul
Când te știam zburând precum albina...
Mergeai la slujbă, îngrijeai grădina,
Bărbatul, două fete si feciorul.
Ca sfinții ai răbdat... ai fost bătută...
Și ne spuneai ades că nu ți-e foame;
Iertată e minciuna unei mame
Ce fără mama ei a fost crescută.
Ne-ai învățat dreptatea și credința,
În nopți cu boală ne vegheai mereu,
În rugăciuni strigai spre Dumnezeu
Și ne-alinai cu-n cântec suferința.
Iar astăzi te privesc cu ochi-n lacrimi
Măicuța mea cu chipul de lumină...
Tu, sfântă vinovată fără vină,
Îngăduie-mi, să port a tale patimi.
Dar nu o faci... îmi spui că-ți este bine
Și doar un pic te supără stomacul.
Aș da orice să pot să-ți cumpăr leacul,
Dar tu... zâmbești spre zările senine.
Ce-mi folosesc cuvintele frumoase
Și versul ce curat îl știu așterne
Când tu îmi pari icoană între perne
Și-ncep să-ți simt durerile din oase?
Iar tu, o simt, nu pentru tine sângeri
Ci pentru mine rugi înalți cu-ardoare,
Să rămân tare-n ziu-aceia-n care
Zbura-vei înspre cer, între doi îngeri...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre vinovăție, poezii despre sfinți, poezii despre religie, poezii despre medicină sau poezii despre durere
Amurg cu Dumnezeu
Stau la pervaz, privesc în zare,
Miracol cum Tu Te numești...
O adiere îmi apare,
Primită-n vântul care ești.
Un cer senin și fără jale
Găsesc uitându-mă de-aici...
Cristal curat cu pietre rare
Se oglindește-n ochii mici.
De la fereastra mea îți cânt
Vorbe ce vin în a mea minte,
Atât tânjesc ca să Te simt
Și pentru asta nu-s cuvinte!...
Noaptea se lasă-ncet de sus
Și se coboară peste lume,
De am vedea mult mai presus
De un amurg în al său nume.
Vântul mă mângâie ușor
Să simt că ești și mă asculți...
De dragoste mă înfior,
Căci Te iubesc atât de mult!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre curățenie sau poezii despre Dumnezeu
Vers liber să creadă...
Roua dimineții...
(buzele tale dulci)
O rază de soare mă mângâie,
(mă pierd în sărutul tău)
Chipul tău, atingerea ta...
(mă poartă spre cer)
Senină-ți este privirea
(mă gasește dintre nori)
A inimii mele scânteie...
(mă faci să trăiesc)
Nestemată...
(tu ești)
Amintirea ta în sufletul meu, răsăritul infinit...
(orizonturi calde)
poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre rouă, poezii despre nori, poezii despre inimă sau poezii despre infinit
Copilul meu drag! (versuri dedicate băiețelului meu Alexis)
M-ai ajutat să cred în mine... m-ai schimbat atât
Mi-ai dăruit un zâmbet cald, copile... ești atât de bun!
În jurul tău este veselie, în ochii tăi e bucurie
Și știi că dăruind din ele te contopești și devii iubire!
Când tristețea mă apasă închid ochii și-mi amintesc
Chipul tău, privirea ta duiosă și mâinile ce ți le treci prin părul meu...
Cuvintele frumoase și pline de înțelepciune ce mi le-ai oferit în dar
Ori de câte ori simțeai că am să cad
Tu m-ai ajutat să mă ridic fără să îmi ceri nimic în schimb
Ție îți datorez acum faptul că am învățat să râd...
Cum am să te răsplătesc, cum am să îți mulțumesc
Căci în Ajun de Crăciun simt că sunt un om mai bun?!
Cum oare am să pot să îți ofer mai mult decât însăși viața mea?
Nici o viață nu ar ajunge să îți arăt cât te iubesc
Nici o viață nu ar fi suficientă căldura să îți ofer,
Tu ești visul devenit realitate ce dă sens vieții mele neînsemnate!
poezie de Mădălina Gheorghe (25 decembrie 2013)
Adăugat de Mădălina Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre devenire, poezii despre copilărie sau poezii despre înțelepciune
Mi-e teamă
Sunt atât de temătoare, atât de firavă și... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viață! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheț și nu voi putea să iubesc!
Aș vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, și totuși...!
Ți-aș da drumul să zbori, ți-aș lega aripile să ramâi lângă mine, te-aș lăsa să mori!
Ți-aș fura penele și toate zilele, aș face orice să ramâi, să fii doar pentru mine, nu știu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită și mi-e teamă că am să te zdrobesc și pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, să ratacești în iubirea ce mi-o porți, ce ți-o... port!
Îți voi închide toate porțile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îți voi lăsa totuși ceva! Tăcerea mea și cuvintele tale, petalele din acel trandafir și toți spinii, și peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toți... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, să mă simți și atunci când nu mai simți... nimic!
Să-ți fiu ce nimeni nu-ți poate fi, să-ți fiu moarte și zbatere între clipe, și dincolo!
Înțelegi? Dincolo de viață, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi și să nu am putere să vin, să-ți fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre tăcere
II
Când îmi poruncești să cânt, îmi pare că mi se frânge inima de mândrie; privesc chipul tău și lacrimile mă podidesc.
Tot ceea ce în viață este colțuros ori fals, se topește într-o dulce armonie, iar iubirea mea își desfășoară aripi asemeni unei păsări amețite de bucurie în zborul său deasupra mării.
Știu că mi-e primit cântecul. Știu că numai ca un izvoditor de vers vin dinaintea ta.
Cu marginea aripei larg desfășurate, a cântului meu, ți-ating piciorul pe care altcum nicicând nu l-aș putea atinge.
Beat de bucuria cântecului, uit de mine însumi și te numesc prieten, pe tine care ești stăpânul meu.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912), traducere de George Popa
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre păsări, poezii despre prietenie sau poezii despre picioare
Malvina
Oh, Malvi, ești frumoasă, o stea din carul mare,
Atât de luminoasă și de strălucitoare!
Ești înger, vis, lumină, puterea de-a iubi...
Și strălucești mai tare în fiecare zi!
În slovă de lumină și-n susur de izvor
Lucești fără de seamă... un mic Apolodor...
Căci râuri de cristale, cuvinte prinse-n stele
Îți strălucesc pe buze... iar gândul tău e miere...
Pe negrele șuvițe călătorind tăcut,
Simți un fior de pace eternă, renăscând...
Ți-e părul Oltul însuși și-atâta desfătare
E-n chipul tău, fecioară! Și-atâta sărbătoare
Încape în lumina din ochii tăi cerești,
Încât te simți sorbită în lumi împărătești.
În veci, în nopți cu lună, poeme sângerii,
Croiești prin conjugarea verbului "a iubi".
Aceeași bunătate să ai mereu, mereu!
Să ai credință-n suflet, căci bunul Dumnezeu
Îți va veghea cărarea! Să urci transcendental
Pe culmile de glorii, în viață, iar și iar...
Presară-ți cu iubire cărările lumești,
Iubește-ne așa cum, doar știi să ne iubești!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre virginitate sau poezii despre verb
Visul tău este unul dintre cele mai eficiente antidoturi pentru teamă. El aprinde dorința din tine atât de mult, încât ajungi să fii gata să îți confrunți și să îți depășești teama. Visul tău te poate ajuta să mergi acolo unde îți este teamă și să faci ceea ce îți este teamă.
citat din John C. Maxwell
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frică, citate despre visare, citate de John C. Maxwell despre visare, citate despre superlative, citate despre eficiență, citate despre dorințe, citate de John C. Maxwell despre dorințe, citate despre depășire sau citate despre ajutor
Pe zi ce trece, devii tot mai rece
Pe zi ce trece, devii tot mai rece
Și nu știu cum, dar, parcă, mai frumoasă!
Ce sloi de înger negru te petrece
Că-n mine eu nu mă mai simt acasă?
Când te privesc, tu îți întorci privirea,
În brațe când te iau, pari în chirie.
Să știi că astfel nu-mi omori iubirea
Ci doar o faci să fie și mai vie!
Iar dacă pleci, vii și mai mult în mine,
Că în dorințe nimeni nu mă-ntrece,
Când toate amintirile-mi sunt pline
Cu tine, fata mea de nota zece.
De ești vulgară, dură sau ursuză,
Eu tot nu pot să-mi aflu altă muză.
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nota 10, poezii despre negru, poezii despre fete sau poezii despre chirie
Portret
Deci versul meu legat în largi turbane
De lănci zbârlit, ca țeasta unei cegi,
Cu albele-i prăpăstii și capcane
De munte-opioman, nu-l înțelegi!
L-am scris, e drept, când ochii mei văzură
Rusalca unui iezer scandinav,
Ești însă: ritm, vigoare și măsură,
Suavii Francii duhul tău e sclav.
Încât, înadunate, calme linii
Încerc să prind filonul scump, nativ,
Privirea grea ce delegai grădinii
Și chipul tău în noapte, sub masiv.
Era leirea sutei optsprezece
Cu-abia gânditul arc al buzei tors,
Cu genele străvechi în care zace
Un codru-adânc de farmec dureros.
Din goarne palide, târzii, cocoșul
Herald al lepădării a sunat ;
Frunzișul desei nopți căzu sub roșul
De suliți... chipul tău e desenat.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre roșu, poezii despre ritm, poezii despre prăpăstii sau poezii despre portrete
Portret
Deci versul meu legat în largi turbane
De lănci zbârlit, ca țeasta unei cegi,
Cu albele-i prăpăstii și capcane
De munte-opioman, nu-l înțelegi!
L-am scris, e drept, când ochii mei văzură
Rusalca unui iezer scandinav,
Ești însă: ritm, vigoare și măsură,
Suavii Francii duhul tău e sclav.
Încât, înadunate, calme linii
Încerc să prind filonul scump, nativ,
Privirea grea ce delegai grădinii
Și chipul tău în noapte, sub masiv.
Era leirea sutei optsprezece
Cu-abia gânditul arc al buzei tors,
Cu genele străvechi în care zace
Un codru-adânc de farmec dureros.
Din goarne palide, târzii, cocoșul
Herald al lepădării a sunat;
Frunzișul desei nopți căzu sub roșul
De suliți... chipul tău e desenat.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!