Abstract...
Lumea, dă zor să-și consume
Drama, ticsită de glume,
Fastul, se-nghite cu patimi,
Timpul, se-neacă de lacrimi...
Prostia, file împarte
Albe și fără de moarte,
Uimirea, geme în clocot
Dreasă cu zeamă de clopot...
Iubirea, stă în iluzii,
Destinul, face confuzii,
Ranchiuna, tace și-nțeapă,
Huma e cea ce te-adapă...
Răul și castitatea
Se-mbină iar libertatea
Închisă duce încântul
Morții odată cu vântul...
Falnicul bust din calomnii
Se sparge-n mii de insomnii,
Carnea, desprinsă de oase
A desfrânare miroase...
Luciditatea-i o crimă,
Viciul e-asemenea stimă,
Omul de-atâta plăcere
Se zvârcolește-n durere!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (29 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre vânt
- poezii despre virginitate
- poezii despre umor
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre prostie
- poezii despre plăcere
- poezii despre libertate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Crucea jertfei
Pe crucea răstignitului Iisus
cu lacrimi și cu sânge și cu apă
de două mii de ani ni se adapă
credința-n mântuirea cea de sus.
Pe crucea Lui din lemn a stat să moară
batjocorit de-ai lui, de-o-ntreagă lume
răbdând până la capăt, printre glume,
batjocorit și azi, a câta oară?
Cât vei mai sta departe de pământul
cu oropsiți, bolnavi, fără speranță,
cu o Sodomă și-o Gomoră tari în clanță
cei ce Te știu, știu și deznodământul!
Așteptătorii Tăi grăbesc venirea
pe norii aurii, Tu plin de slavă,
pământul să-l salvezi, cu foc, cu lavă,
iar frații Tăi să-și vadă mântuirea.
Iisus Hristos, o, Domn plin de răbdare,
știu și potrivnicii că n-au vreo șansă
turbarea ce le crește, ca-ntr-o transă,
fatală le va fi și-a lor trădare.
Apoi, când pacea Ta va umple lumea
cea nouă, fără lacrimi ori durere
să Te cunoască le va fi plăcere
și să Te vadă le va fi cununa!
poezie de Petre Conceatu (4 aprilie 2010)
Adăugat de Petre Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre trădare, poezii despre sânge, poezii despre salvare sau poezii despre prezent
Glossă pentru timpul trecător
Pe harta timpului, o stea,
Strălucește, să-și arate
Fastul și lucirea sa
Chiar și dincolo de moarte.
Strigăt ca un clopot viu,
Dangăt în cuvinte stranii...
Lumea noastră-i un pustiu,
Au valoare numai banii.
Pe harta timpului, o stea,
Străluce și se risipește
Sălbatic, ca iubirea mea.
O alta-n ceruri se clădește...
Noi ne trăim concomitent
Tristețea gândului deodat'.
Eu în tăcere te aștept,
Tu-n alte lumi ai exilat.
Strălucește să-și arate
Simpla-i cale spre pieire
Suflet rătăcit în noapte
Dup-un strop de fericire.
Printre faldurile zilei,
Licărire de-o secundă,
Fulg din zbaterea aripei
Ce-n tăcere se scufundă.
Fastul și lucirea sa
Un quasar, clepsidră spartă,
Ce-n tăceri le vom avea...
Nu-s decât pictură moartă...
Cât în lume vor mai fi
Sfărâmate epopee,
Timpul se va risipi
În vlăstari de azalee.
Chiar și dincolo de moarte
Liniștea vom căuta
În fisurile de noapte,
Printre munți de catifea.
Și spre ziuă, la o cruce,
Sufletul va-ngenunchia.
Ce cărări să mai apuce?!
Liniștea nu-și va afla...
Strigăt ca un clopot viu...
Vocea sufletului doare!
Am fugi, dar e târziu
Și n-avem ascunzătoare.
Printre ramuri de tăceri,
O privire-nlăcrimată.
Fi-vom noi cum fost-au ei
Ciob dintr-o clepsidră spartă.
Dangăt în cuvinte stranii,
Plânsul în cuvinte-rugi,
Repede parcă trec anii
Și tu, om, te duci... te duci...
Lumea-i plină de morminte,
Un mormânt vei fi și tu...
Omule, să iei aminte!
Să nu spui vreodată NU!
Lumea noastră-i un pustiu,
O vacanță de o clipă.
Și eu, ca mâine-o să fiu
O secundă pe-o aripă.
Zbor spre mâine risipit,
Temeri, spaimă și durere
Ce se pierd în infinit
Printre lucitoare stele.
Au valoare numai banii...
Biete suflete de tablă,
Sunteți circuite stranii
Scurtcircuitate-n grabă.
Strângeți clipele-n emoții
Fluturi ninși pe aripi moi
Și vă pierdeți printre munții
De cuvinte și... gunoi.
Au valoare numai banii,
Lumea noastră-i un pustiu
Dangăt în cuvinte stranii,
Strigăt ca un clopot viu.
Chiar și dincolo de moarte,
Fastul și lucirea sa,
Strălucește să-și arate
Pe harta timpului, o stea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre zbor, poezii despre munți, poezii despre aripi, poezii despre voce sau poezii despre viitor
În muzici lumina cântă
Nu vreau din tine decât clipa
Însingurării când nopți albe
Suie mocnind pe carnea ta aripa
Falșilor îngeri chip de nalbe.
Nu vreau din tine decât valul
Să mă pot sparge-n piericiunea noastră
Oceane de săruturi, zorită să-ți gust malul,
Din moarte să zburăm 'napoi eternitate-albastră.
Nu vreau din tine decât luptă
Să-ți iau în răni și-ultimă viață
- De neiubiri și lacrimi suptă -
În sufletu-ți mă-avânt Geneză, dimineață.
Nu vreau din tine decât nesfârșirea
- Cu marea ei de aștri te alintă -
Căci între noi, Coloși de cer, ghid stă Iubirea...
Dau flori, cresc ramuri, Lumina-n muzici cântă.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre ocean sau poezii despre noapte
Perfect
Să-ți scuipi inima din ură,
Să-ți scalzi sufletul în lacrimi,
Să-ți simți trupul în durere,
Să-ți uiți mintea în regrete,
E tot ce îți doresc și sper să te aștepte.
Vreau destinul să te-mpungă,
Să ai suferință lungă,
Să-ți tatuezi "eșec" în piele
Și ghinionul scris în stele.
Îți doresc să fii mințit,
Să fii prostit, dezamăgit,
Să duci lipsă de voință,
Să plângi spini din neputință.
Aștept să ai inima frântă,
Să simți ce-i tristețea-dâncă,
Să ai mii și mii de patimi,
Vreau să te îneci în lacrimi.
Vreau ca-n suflet să te doară
Și un apropiat să-ți moară,
Vreau să te trezești c-un șoc
Și s-adormi cu răni de foc.
Îmi doresc să uiți ce-i bine,
Să se bată joc de tine,
Să vezi ura-n ochii lor
Cu-al tău nume în decor.
Iar cea mai sinceră dorință
Născută pentru a ta ființă,
Zidul care te împarte,
Îți doresc singurătate.
Să-ți scuipi inima din ură,
Să-ți scalzi sufletul în lacrimi,
Să-ți simți trupul în durere,
Să-ți uiți mintea în regrete,
E tot ce îți doresc și sper să te aștepte.
...
Această nebunie, în litere redată,
Sper s-o-mbrățișezi mai mult decât o dată...
... și-apoi vei fi perfect... om plăpând.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dorințe
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre urări
- poezii despre superlative
- poezii despre suferință
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre sinceritate
Nu e nimeni...
Iubirea plânge tristă-n colț
Nu este nimeni s-o ridice,
Pe străzi pusti se plimbă vântul
Și pomii ard și cerul plânge!
Când șoapta de iubire se aude
În umbrele luminii geme valul
Doar ploile-și găsesc hotarul
Și nu e nimeni să le-adune!
De ce nu-i viață fără moarte,
Pe lespezi reci și cruci de piatră
Se-aude dangăne de clopot
Și lumea este tot mai rece!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre plâns, poezii despre plimbare, poezii despre graniță sau poezii despre cruce
* * *
De la o vreme ninge a durere,
Nu mai avem nici lacrimi, nici putere.
Ieșiți voi, morți, spre a intra noi, vii,
Moartea să nu ne poată birui!
Rugați-i voi iertare lui Iisus,
Căci noi nu mai avem nimic de spus.
Aici e-ngenuncheată lumea toată,
Ne plângem morții, singuri, toți odată.
Miroase a tămâie și-a durere.
Aici suntem lipsiți de mângâiere...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre iertare sau poezii despre durere
O lume ruginește azi
Singurătate albă din negru infinit,
Să te strivesc în palmă, stingându-te tacit,
Să mă ajung din urmă, pe drum fără cărări
Uitarea îmi alungă ale vieții mări.
Streașină curată din al meu hotar,
Stă împodobită ca falnicul stejar;
E puntea mea de lacrimi, ea a curățat
Viața plină-n patimi ce am îngropat.
Rosturi regăsite prin clipe ferecate
În neputințe duse azi undeva departe,
Înmiresmat-au orele care mi-au vărsat
Cascadele saline ce le-am înstrăinat.
Azi, nu așa departe, o lume ruginește,
Din mine nu e parte când ea nu se sfințește...
Înecată-n vină, această lume-n chin
Nu vrea a-și recunoaște iubirea ca un spin.
Dureri ce o străbat, iar eu mă uit cum moare...
Nu dureri o înving, ci bucurii avare!
Iar eu tot mai privesc cum lumea se scufundă,
În veselii de-o clipă ce veșnicul afundă.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curățenie, poezii despre vinovăție, poezii despre victorie, poezii despre stejari sau poezii despre ore
Rozar
ar trebui să mă ierți
te-nlocuiesc cu inspirația
te locuiesc cu mine-n poezie
te zbor prin adierile de la marginea unei păduri
până-n largul unei câmpii
ar trebui să mă iert din iertarea ta
nu te pot ierta
de iubirea mea
ar trebui să te iert din patul larg
ai plecat când te așteptam
nu mi-ai răspuns la telefon cu sărutul meu
ar trebui să mă iert că iubesc altfel
decât orice altă femeie
ce iese la plimbare cu corciturile din sine fără lesă
în sălbăticia citadină fermentată de ciment
căutându-și sălbăticia
zburdând hăulind sărbătoare în libertatea sufletului meu
mai ales mi-e milă de minotaur
Tezeu ar trebui să te absolv de crimă
poziția favorită serială repetitivă din labirint ca un coșmar
traduce lait motivul aranjat cu linii albe la poză
cu lumini umbre cadru photoshop acuarelă
ar trebui să iert
femeia cea naivă
frumusețea geloziilor ei de centauri
bolnave scâncite scheunate
ar trebui să iert iubirea ta
mai puțină decât puritatea mea de corcitură
locuită mereu de poezie
eu știu să sparg tipare obsesii morți inutile
iubesc de la zenit până la nadirul înmormântat
cu o singură inimă
unica
carnea nu poate fi înlocuită în mormântul meu
carnea morții
iubirea de viață
ar trebui să mă ierți
poezie de Ioana Camelia Sîrbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre traducere sau poezii despre telefon
Lumea din mine o durere fără moarte
nu datorez nimănui nimic și
nici nu știu dacă
ziua de la capătul săptămânii
e duminică sau luni și că
ar fi existat fără Dumnezeu
știu însă că-n fiecare zi
prin mine
trec Dumnezeii altor lumi
în care
moartea este doar una și
se hrănește din sfârcuri de curcubeie
și câteodată cu resturi de durere
în tot acest timp
mă eliberez de puținul din mine
și alerg pe călcâiele goale înspre
biserica văruită în alb...
mi-e frică de-atâta liniște
în speranța că o voi revedea pe mama
și pentru că nu mai am timp
mă voi muta în dangătul din clopot
să nu vă îngrijorați
din mine va porni o altă zi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre religie, poezii despre săptămâni, poezii despre mamă, poezii despre frică sau poezii despre existență
Candid
Domnul acela din oglindă livid
De-o veșnicie mă privește candid
Ce are cu mine, să dorm nu mă lasă
Sora mea mâine este mireasă
Parcă adoarme și cade în unde
Și somnul l-ar duce și nu are unde
Îl spală zefirul și iar se întoarce
De-o veșnicie mă privește și tace
Oglinda în care trăiește se sparge
Și el se împarte în zeci de catarge
Pe mările lumii plutind fără zor
Ca visele noaptea în somn un fior
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre visare, poezii despre nuntă sau poezii despre inocență
Cu sufletul neîmpăcat
Mi-e sufletul și azi neîmpăcat
C-aș fi dorit să vă mai văd odată
Pe tine dragă mamă-ntregul sat
Pe surioara mea, pe tine tată.
N-a fost să fie-așa, destinul crud
Mi-a spulberat visările cu gloanțe
Și simt răceala crivățului nud
Ce mi-a secat izvorul de speranțe.
Prin pâcla morții încă-i mai disting
Pe-ai noștri depărtându-se de mine
N-aș vrea, dar iată că, încet, mă sting.
-Primește-mi Doamne, sufletul la tine.
Deodată mă trezesc și simt cum zbor
Peste câmpul ce geme de durere
Și tot mai sus mă-nalț și mai ușor
Mi-e duhul fără trup și mângâiere.
Apusul mă prinde-n flori de gheață
Sunt stea ce nu mai luminează bolta
Sunt noaptea ce n-are dimineață
Și-am isprăvit urcușul pe Golgota.
Mă privesc și-s falnicul brad uscat
Despărțit de soră, mamă și tată
Mi-e sufletul și azi neîmpăcat
C- aș fi dorit să vă mai văd odată.
poezie de Gheorghe Burdușel (2008)
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre sat sau poezii despre nuditate
Durere
Spre miezul nopții luna în dangăt toaca-și bate
Și-și plânge printre stele o lacrimă de-azur,
E ultima secundă în care-mi ești aproape
Eu în genunchi plec gândul, mai mult nu pot să-ndur.
Mi-i sufletul a foame cuprins de-o grea durere,
Un clopot nalță bocet spre cerul înstelat.
Mă-nțeapă-n ochi și-n oase zeci sulițe-efemere
Ce-n glorii pasagere destine-a-ncercănat.
Mă roade-n plâns și-n tâmple c-a răsărit durerea
Și-n vântul cel tomnatic îmi zboară al tău chip;
S-a-nsângerat oftatul și-a prins gustul de fierea
Cea roșie și-amară, cu-obraz nedeslușit.
Tu pleci spre alte țărmuri cu perle finisate
Să-ți dai prisos averii cu sâmburi de iubiri.
Eu plâng sub bolta-albastră în mii și mii de șoapte
Iar luna-mi ține hangul în plânsul cu sclipiri...
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre secunde
Tăcere
Se rup frunze
și cad uscate,
vântul se-oprește
și pasărea tace.
Timpul, nu știu
s-a oprit sau trece,
nu aud ceasul
și liniștea zace.
Îmi cade stiloul,
cuvintele pier
și lacrimi pe-obraji
nu-mi dau pace.
Tăcerea doare,
se lasă apăsătoare,
nimic nu se mișcă
nici pasărea zburătoare.
Timpul devine
o singură clipă
lumea părându-mi prea mică
și nimeni nu tulbură
eterna clipă
ce tace...
Mă-ntreb: totul moare?
De ce totul tace?
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre pace, poezii despre frunze sau poezii despre devenire
Lacrimi și rachiu...
Dar plâng că sunt viu
Ruinele mintți de aur,
Steagul țesut într-un laur,
Lacrimi de rachiu...
Dar plâng și nu știu
Durerea iubirii părtașe,
Fatalitatea din fașe,
Lacrimi în rachiu...
Dar plâng cenușiu,
Îngerul alb, îngerul negru,
Pentru un demon integru,
Lacrimi și rachiu...
Dar plâng la sicriu,
Cu zâmbet tristețea se duce
Spre paradis fără cruce,
Lacrimi cu rachiu...
Scrâșnet de lacrimi ce se aprind,
Flori de rachiu... și toate te prind...
poezie de Vasile Zamolxeanu (8 septembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tristețe, poezii despre rai, poezii despre negru sau poezii despre flori
Cioran
de ce plângi, maestre,
și privești printre ferestrele copacilor
lumea
care se-neacă într-un timp efemer?
lacrima ta e picur de lună
pe roua nopților de vară;
glsul tău- dangăt de clopot
ce bate
într-un oraș medieval
cu turle, ogive, creneluri și ciori;
dorul tău- călător,
rătăcit pe neunde,
cerșind o clipa de fericire
printre mormintele cimitirelor
uitate de vreme;
chipul tău- mucenic răstignit
la răscruce de drumuri
cu ochii scoși
de barbare cohorte de iluzii;
gândul tău,
pasăre rătăcită pe catarge-n derivă
într-o mare ce se zbuciumă;
vântul îți suflâ-n oase
de necaz și de vântoase;
din cavoul tău din stei
a rămas o rază caldă,
un suspin ce urcă-n zări
raza dulce-a dimineții
care mi-a-nvrăjbit poeții.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 mai 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre rouă, poezii despre poezie, poezii despre oraș sau poezii despre ochi
- geamăt
- E-un sunet nearticulat,
La o femeie sau bărbat:
Bărbatul geme de durere,
Femeia geme de plăcere.
Geamătul
definiție epigramatică de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (15 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre femei, epigrame despre bărbați, epigrame despre femei și bărbați, epigrame despre sunet, epigrame despre plăcere sau epigrame despre durere
Legume...
Un tot necesar fără glume,
Ce menține vigoarea în lume...
distih de Vasile Zamolxeanu (27 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre umor sau citate despre legume
Câinii latră, vântul duce...
Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.
Zvon de clopot se răsfață...
Cui i-se cioplește cruce?
Cin' s-a petrecut din viață?
Câinii latră vântul duce.
Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Ațâțați de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.
Vălul nopții-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de știre
Câinii latră, vântul duce.
Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.
Viața, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Și de-un veac, de-o veșnicie
Câini latră, vântul duce.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre întuneric, poezii despre știri, poezii despre seară sau poezii despre răsfăț
Pace
Nopți și câte zile
Până la scadență
Măsurate-n mile:
Milă, Excelență!
Omul vine, pleacă
Pietrele rămân
Râul dacă seacă,
Timpul e stăpân!
Și-om pleca cu toții
În ținutu-acela
Fiii și nepoții
Ne-or găti nacela;
Fără pulberi drumul,
Fără de întors
Fumul, poate scrumul
Dacă ni s-a tors,
Ața pe mosor:
Cânepa sau inul
Pacea dacă mor,
Pacea cu destinul!
Zile, albe file
Până la scadență
Mi le-nsemn. Și mi le
cumpăn, Excelență!
Cu aceleași nopți
Moarte provizoriu
Plâng strugurii copți
Zarea de ivoriu
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre struguri, poezii despre râuri sau poezii despre fum
Pacea
Nopți și câte zile
Până la scadență
Măsurate-n mile:
Milă, Excelență!
Omul vine, pleacă
Pietrele rămân
Râul dacă seacă,
Timpul e stăpân!
Și-om pleca cu toții
În ținutu-acela
Fiii și nepoții
Ne-or găti nacela
Fără pulberi drumul,
Fără de întors
Fumul, poate scrumul
Dacă ni s-a tors,
Ața pe mosor
Cânepa sau inul
Pacea dacă mor,
Pacea cu destinul!
Zile, albe file
Până la scadență
Mi le-nsemn. Și mi le
cumpăn, Excelență!
Cu aceleași nopți
Moarte provizoriu
Plâng strugurii copți
Zarea de ivoriu
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!