Floarea alba de cires
In floarea albă
De cireș,
L-am zărit
Pe Dumnezeu,
Sau te-am zărit
Pe tine, cu chipul Său
Si-am mirosit
Profund...
Si m-am simțit
Atât de bine
Că tot cireșul
S-a scuturat
Pe mine!
poezie de Niculina Ilisie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Real și ireal
Am zărit toamna în crâng,
Zgribulită, tremurând...
Am zărit toamna-n zăvoi,
Torcând un fuior de ploi.
Am zărit toamna prin frunze,
Toate triste și ursuze...
Am zărit prin crengi uscate,
Cerul scufundat în ape.
Am zărit în depărtare,
Chipul tău pierdut în zare,
Ochii veseli cu sclipiri...
-Vin cu iarna, vin la ski.
Te îmbrac în haină albă
Cu fulgi fragezi de zăpadă,
Și vei fi cea mai frumoasă
Zâna mea, alunecoasă!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
L-am zărit
l-am zărit
se vorbea pe stradă de mine
l-am zărit cu mâinile atârnându-i din umeri
trist rătăcit speriat de lume
cu ploaia șiroindu-i pe ochi pe gură
cu mersul nesigur de om rănit
răpus de coarne de fier
și târât de învingătorii
în straie de lână și coifuri în glumă
în urma lui doar ură
cui îi pasă zic,
apoi urlu cu lupii la strungă,
cui?
prin mine
trec trenuri de umbră
batalioane desuete-n furtună
rupe crivățul din mine hălci de sânge
treci și tu iubito strada pe urmă
ca o nălucă fulgerând
glodul și cioburi de lună
în cerul gurii
am senzația de tine
îți zic
încă îți mai simt
respirația lipită de mine
îmi e cald și atât îmi e de bine
încât am uitat deja
că de fapt sunt singur
și aproape de moarte
și atât de departe de lume
e trupul lui s-a sinucis
uite, l-au aruncat în uitare
acolo unde luna
întretaie lumina cu umbra
șoptește ferit de mine strada într-una
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul primei întâlniri
Când te-am zărit de prima dată,
Aveai un zâmbet simulat,
Un pas-înapoi făcui îndată
Și ai rămas cam bosumflat.
Mi s-a părut c-am fost ciudată,
Văzându-te puțin crispat;
Când te-am zărit de prima dată,
Aveai un zâmbet simulat.
Cu pas timid și delicată,
Când la cafea m-ai invitat,
Făcând popas, doar c-o "săgeată"
Rapid eu te-am hipnotizat
Când te-am zărit de prima dată.
rondel de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Multe fete-n jurul meu
Se-nvârteau mereu, mereu,
Dar când te-am văzut pe tine
Am uitat complet, de oricine,
Fiindcă de cum te-am zărit
De tine m-am îndrăgostit.
poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din clipa-n care te-am zărit
De tine m-am îndrăgostit.
Sper să nu ți se pară ciudat;
Că te iubesc Sunt vinovat!
catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte in carlige de rufe
Azi-noapte te-am visat!
Am visat că prindeai
In cârlige noaptea!
O prindeai bine de un capăt
Si de celălalt o prindeam eu,
Să stea întinsă perfect
Să pară noaptea cea mai lungă
Pentru că intrase la așteptare
Si la dor...
Dar dimineața tot a venit!
Si a smuls cârligele
Prinse atât de bine,
Iar noaptea s-a spulberat
Așa alungită cum era
Si la un capăt eram eu
Cu cârligul în mână
Si la celălalt, tu,
Descumpănit, dar râzând...
poezie de Niculina Ilisie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mâini am infinitul - Sacrificiu de înger
Astăzi am surprins infinitul
Își prindea largul în hora gândurilor,
Mi-am scufundat ochii în nemurire
Și mi-am stropit buzele cu sânge de înger.
Am căutat mult,
Alături de tine fără a-ți număra glasul.
Am pășit același cer pe care tu l-ai zburat
Și am băut aceleași lacrimi pe care tu le-ai vărsat.
Am cercetat cosmosul
Fără să te cred când îmi spuneai că nu e bine,
Am violat, atingând doar, fiecare entitate,
Iar tu mă implorai să mă opresc.
Am stat la masă cu Dumnezeu
Și în loc să-I mulțumesc L-am interogat.
Mi-am judecat intuiția
Jurând să n-o mai folosesc.
Te-am judecat pe tine neascultându-te.
M-am întors acasă vorbind,
Dar fără să mă aud, iar tu, fără să mă auzi.
Mi-am prelungit ființa, dându-mi vocea.
Mă uitam în oglindă și te-am văzut:
Erai lângă mine, erai rănit
Și mi-ai șoptit că vei ajunge-n Rai.
Te-am luat în brațe,
Iar tu mi-ai acoperit ochii cu aripile.
Te-am strâns tare,
Dorind să mă dizolv în tine,
Și am simțit pe buze sângele-ți.
Am simțit cum pleci...
M-am uitat la mâinile-mi goale
Apoi am știut: infinitul era la mine!
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am zărit lumina
Am zărit lumină pe pământ,
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți.
Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?
Mulțumesc nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspusuri,
Abia am timp să pun întrebări.
Dar îmi place aici
E cald, e frumos
Și atâta lumină încât
Crește iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești.
O cafea neagră voi sorbi, totuși
Din mâna ta.
Îmi place că tu știi s-o faci
Amară.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar O fată ca mine
O fată ca mine se pregatea să moară,
când am zărit chipul tău într-o fotografie.
ea respira greu, mai rar, tot mai rar,
iar pieptul meu tresărea privindu-te.
A inchis ochii pentru totdeauna,
de teamă, eu m-am întors spre ai tăi.
am găsit in ei flori, poezie, tristețe
și m-am oprit să respir cu tine.
M-ai alungat, că nu vrei să știi,
de-o femeie ce nu-ți aparține.
sunt a ta, mai mult ca oricare alta.
tu m-ai creat, acceptându-mi rimele.
Moartea pute, nu vreau s-o simt.
nu încă. încă inspir mirosul vieții.
crisparea și respingerea minții tale,
dă Doamne sa se facă lumină si bucurie.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deși...
M-am sinucis cu-o altă poezie,
Cu-o suferință-n plus m-am procopsit,
Pot spune, totuși, că sunt încă vie
Deși... în mine iarăși am murit.
O nouă zi, o nouă agonie.
Absența ta de clipe s-a lipit!
Clepsidra frânge visele și știe
Că moartea dintre versuri a zâmbit.
Se răzvrătesc cuvintele și mie,
Mi-e dor de ora-n care te-am zărit;
Aș schilodi un veac, de nebunie,
Să șterg blestemul ce mi te-a răpit!
Mai vărs un gând pe coala de hârtie,
Mai beau otrava unui dor smintit,
Iubirea ta în mine-i încă vie
Deși... cu moartea ai plecat grăbit.
M-am sinucis c-o altă poezie,
C-o suferință-n plus m-am procopsit,
Deși pe-afară par atât de vie,
Pot spune că în mine am murit...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fenomen
Am vrut pentru o clipă să-mi ies din trup,
Dar m-am prăbușit mai rău în mine.
Senzație de gol...
Pășind încet, șovăielnic, m-am izbit de timp
Provocându-mi răni din care curgea netimp.
Suflet miop!...
Mi-am urnit neființa, în ciuda neputinței
Și-am obligat-o să înainteze.
Învins învingător!...
Plimbându-mă prin mine, mi-am zărit sufletul:
Călătorea prin tunelul obscurului.
Găteala aparențelor!...
Mi-am făcut curaj și am pornit înspre el;
L am înșfăcat și mi l-am remontat în trup...
Am redevenit eu!...
poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul din zori
Dintr-un hățiș de gânduri, lumină am văzut.
Lăsând în urmă totul... tot drumul străbătut,
Ciulinii prinși în păru-mi și ghimpi ce-au înțepat,
Eu te-am zărit pe tine în visul cel ciudat...
Îmi apăreai aievea, Luceafărul din zori,
Cu muguri verzi în raze si florile-n ninsori,
Venit cu miez de fructe la început de vară,
Și liniștea stăpână în inima-mi hoinară...
Bizar îmi pare totul... când ochii am deschis,
Erai chiar lângă mine și nu erai în vis...
Atât m-am bucurat... nici nu-mi venea să cred
Că macii-s încă roșii și tu ceva concret.
poezie de Doina Bonescu din O clipă doar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
NU SE POATE TRĂI FĂRĂ IUBIRE
De teamă că am să te pierd,
am scris tot ce am știut despre tine.
Am scris poezii multe și un roman,
am scris numai de bine,
sperând că într-o zi, vei deveni
eroul meu din carte și citind despre tine,
vei rămâne mereu cu mine.
Când te-am rugat să mă iubești,
mi-ai spus că nu mai poți iubi,
că ești "bătrân" și dedicat unei iubiri apuse.
Ți-am acuzat oglinda de infidelitate
și m-am întrebat:
oare, m-am înălțat prea mult,
încolăcindu-i trupul,
cu întrebări prea multe?
Am pus atunci mâna pe cuțit
și am tăiat cartea în două.
Literele plângeau și zburau asupra mea,
iar eu m-am prăbușit sub povara lor.
Apoi, m-am ridicat,
m-am scuturat de rușinea
lăsată de ele asupra mea
și am așteptat să renaști
așa cum doream eu să fii,
dar n-ai renăscut, pentru că
ai rămas agățat între
indecizie, neputință și dorință.
Te-am rescris exact așa cum erai
și am bătut la ușa ta,
pentru a mă învăța și pe mine
cum să trăiesc fără iubire,
ca tine.
poezie de Elena Buțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine
Ți-am zărit de departe statura, te recunosc dintr-o mie,
Urât și păros, cu ochi bulbucați, cu pete pe piele, duhoare.
Ce tremur m-a luat. Ce inimă mare. Să pic din picioare.
Dar nu te-am privit, să nu vezi că-mi plâng ochii. Si ție
Nu-ti pasă că sufăr. Nu vrei să-mi simți trupul, nici sufletul meu.
Frumos mai ești, Doamne. Ce trist și -ncruntat
Ce minte bolnavă! Un monstru din tine a creat,
Ca să pot să te uit. Să nu te mai vreau niciodata. Mereu.
Nu se poate. Prin vene si pori ai pătruns, ești în mine.
In toate ești tu, flori si soare, în fân și pe tufa cu mure.
Să mor și nu-mi pasă. Cu mine te iau. Să traim în pădure,
Sălbatici și goi, doar cu frunze și apă. Mi-e bine. Cu tine.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la mine
Ai venit la mine cu ochii in lacrimi
Eu am citit in ei o dorinta
Ei astazi nu vor mai vrea suferinta
Nu vor sa mai vada astfel de patimi
Ma priveau rugatori si ma implorau
Sa ii invat sa iubeasca sincer
Fiindca singuri nu mai rezistau
Si vor sa fie-alaturi de un inger
Eu ti-am acceptat sufletul,
Si,l-am luat sub aripa mea protectoare
Eu i-am redat zambetul si,
Forta sa priveasca inspre soare
Eu l-am acceptat ca fiind ak meu
De fapt, pe al meu l-am inlocuit
Asa a vrut Dumnezeu,iar eu,
Am facut ceea ce a voi
Eu te-am invatat sa spui "te iubesc"
Tu, sa sarut, si-ti multumesc
Eu te-am invatat sa pretuiesti viata
Tu-mi dai putere dimineata
Am luptat sa te am
Cum, am luptat sa-ti fie bine
Ma ascundeam cand plangeam
Ca sa nu plangi si tu cu mine
Ti-am aratat ce-nseamna-acum placere
Ti-am oferit si mangaiere
Te-am protejat cat am putut
Chiar daca-n sufle m-a durut
Ti-am spus,traiesc prin tine
Si o fac doar pentru tine
Te iubesc iti spun si maine
Chiar daca, nu vei mai fi cu mine
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pietre si Inimi" de Alexandru Cristian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Licuricii din sân
În noaptea aceea adâncă,
De iarnă,
În care dispăruseră
Toate vietățile pământului
Și doar vântul se lovea
Bezmetic în oglindă,
Cerul se lăsase greu
În jos.
Și mi-ai spus
Să nu deschid fereastra
Că s-ar putea să ne inunde.
- "Ne-am cufundat în cer ca într-o mare"
Nu știu cum m-ai privit
Că m-am oprit din ce făceam
Și-am tresărit.
- "Închide ochii și deschide palma!"
Dar am trișat
(ca și tine)
Și am privit
Cum îmi strecurai
În sân
Licurici aprinși,
Ca un jar viu
Răscolit atunci
De privirile tale.
poezie de Niculina Ilisie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
În plictiseala asta, cânt!
Știi? S-a scuturat demult floarea de tei!
Demult s-a scuturat și liliacul!
În glastra veche luminând cerdacul
S-au desfăcut câțiva boboci muscatei!
Un vânt, înălță fumul țigaretei
Și leagănă între salcami hamacul!
S-a scuturat demult floarea de tei!
Demult s-a scuturat și liliacul!
Pe sârmă curg stropi calzi din pliii fustei
Vopsită roșu-sânge precum macul,
Dă-n foc cafeaua pierzând tot caimacul
Și-n plictiseala asta-ți cânt, vrei sau nu vrei:
Știi? S-a scuturat demult floarea de tei!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arghezi (2)
am întrebat o capră de ce este capră
iar ea de mirare
era cât pe ce să moară
și a început să scoată fum din ea,
când încă mai era caldă
și ca s-o liniștesc
a trebuit să mă întreb pe mine
de ce sunt, și cine sunt, dar a început să iasă fum, fum din mine
și se lăsase frig
și n-am mai zărit răspunsul,
când deodată
nu știu cine
deodată s-a întrebat că de ce este cine,
de m-am scuturat
și mi-am luat capra de funie
și șchiopătând pe piscul Araratului,
care-mi rănise talpa dreaptă
am coborât cu capra la vale.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.GALBEN FURAT
Vibrez in tot, vibrez in toate
Sunt zâmbetul ascuns in carte!
Nimic nu poate timp opri,
Voi adormi poate -ntr-o zi....
Dar azi mă bucur de lumină
De iarba verde din grădină
De trandafirul inflorit,
De chipul tău ce l-am zărit
Trecând pe drum cu gândul dus
Cu ochii blânzi ca un apus!
Mi-e dor de tine si de noi,
Să cadă norii toți in ploi
Si să răsară sânziene,
Cu galbenul furat din stele!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povara
Ieri, te-am zărit cu mersul lin,
În parcul rozelor ce mor,
Pecetluite în destin,
De frigul cel necruțător.
Cer scuze... cred că am greșit,
Ai fost plecată în "Cantoane",
Pe muntele împădurit...
Sau poate te-am văzut la mare?
Memoria îmi joacă feste...
De-acum încep să-mbătrânesc,
Dar chipul tău în cale-mi este,
Oriunde merg sau poposesc.
Revin.... și visu-l pun în cui...
E fantezie-n fapt de seară.
Nu ești povestea nimănui,
Doar mie, dulce, grea povară.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!