Cel mai tânăr motanel

E trecut de miezul nopţii
Cântă somnoroşi cocoşii
E o linişte deplină
Până şi vântu-n grădină
Doarme ascuns dup-o sulfină.

Când, deodată, dintr-un colţ,
Se aude ronţ-ronţ-ronţ...
Pisicuţul Pisicel
Sare ars dragul de el.

Hei, cine-mi strică nopticica?
Vezi, n-o trezi pe mămica!
A tors toată ziulica
Lâna de pe o oaie sură
Să-mi facă mie căciulă.
A tors lâna de pe ţapi.
Să-mi facă mie ciorapi.
Şi lâna de pe doi urşi
Să-mi facă mie mănuşi.

Arată-te, dacă poţi,
Cine eşti şi ce hram porţi!

Şoarecele Ronţ-Ronţ,
Căci el se afla în colţ,

Se uită la Pisicel,
Îl vede cam tinerel
Şi, râzând pe sub mustăţi,
Îi zice: Măi, pisoi pe patru roţi,

Motănică, motănel,
Cu lăbuţe de căţel
şi codiţă de purcel,
Motănică, motănaş,
Ai curaj de iepuraş
Şi dinţi de lapte şi caş!

Când aude Pisicel
Cum râde Ronţ-Ronţ de el,
Zice-n gând: Dragă mămică,
Fiul tău nu are frică!

Şi se aruncă ca un glonţ
Drept în colţ peste Ronţ Ronţ.

Măi, Ronţ Ronţ, eşti un bandit
Şi-ncă unul renumit,
Ai umblat şi-ai tot umblat
Dar iată ţi s-a-nfundat.
Eu te duc la comandant
Unde vei fi judecat.
Judecat şi condamnat
Pentru tot ce ai furat,
Pentru tot ce ai stricat.

Ai ros sacul de mălai
La familia Mihai
Şi zece saci de făină
În depozit la cantină,
Ai ros toată slăninuţa
În pod la baba Tincuţa,
Nepoatei lui Moş Istrate
I-ai ros cămaşa de noapte,
Iar moşului, un om bun,
I-ai ros punga de tutun.
Ai ros penare şi cărţi,
Gume, creioane şi hărţi.
Elevului Ion Timofte
I-ai ros carnetul de note,
iar pe elevul Bogdan
l-ai lăsat fără ghiozdan.

Şi, ca să îţi râzi de noi,
Ai căutat un cotoi
Mai bătrân, mai somnoros,
Şi mustăţile i-ai ros.

Măi, Ronţ Ronţ, eşti un bandit
Şi-ncă unul renumit
Ai umblat şi-ai tot umblat
Însă acum ţi s-a-nfundat.
Şi cât ai să porţi mustăţi
Tu să uiţi nu ai să poţi
c-ai fost prins într-un târziu
De-un pisoi pe patru roţi.

Eu te-am prins, eu, Pisicel,
Cel mai tânăr motănel!

poezie pentru copii de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Os de ros

O potaie, după mine,
E un "câine" scandalos,
Care latră, cât îl ţine,
Dacă nu-i arunci on os!

epigramă de Constantin Păun din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul ros de ură e ca lemnul ros de cari: mai păstrează încă forma, dar şi-a pierut esenţa.

George Budoi în Aforisme (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum fierul e ros de rugină, astfel e ros invidiosul de propriul său caracter.

citat din Antistene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestionar, total ex... temporal

Dacă tot ştiu ce-i bine şi-mi vreau mie
Şi tot eu fac ce-mi sunt nevoi şi datorie,
De ce s-aleg pe altul ce nu sunt, nu face,
Şi să-l plătesc, să-mi stea, pe bani... Ei drace?!

Şi de-l aleg, de prost, sau din prostie
Şi apoi mă-nşeală, c-are Stat şi Primărie,
Că-s ale lui, din mă-sa şi din cinste...
De ce-l accept rânjind, cu balele prelinse?...

... Că-l văd făcându-şi laba pe ciolan
-Un altul şi altul, ros din nou, din an în an-
Se îngroşând pe munca mea şi-a mea idee...
Se pretinzând că el mi-e poarta... şi-are cheie?!

Chiar că-s nebun, nu-i nimeni să mă lege,
Că-mi pun în spate un parazit să-mi facă lege,
Să stau cu capu-n jos, să tac chitic...
Că vorba-i el, doar el şi-s eu... nimic...

... Bun doar odată, păcălici la patru ani,
Să-i fac din nou un credit, pentru bani,
Să-l pun pe-un scaun, fără cap; în loc, ştampilă!?...
C-ar fi al meu şi eu al lui... Îl am de pilă?!?...

... De ros de unghii scrijelite-n multă trudă,
Piliri de dinţi să-nghit neamestec, îs paparudă
Îndobitocită, nulă, oarbă, mândră tare;
C-aleg eu cioclul, democrat de înmormântare!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dânsul

Fără slujbă, fără bani,
Ars de sete, ros de foame,
Tot la ea, de-un car de ani,
Bea, mănâncă... urlă, doarme(!)

epigramă de Cornelia Cociş-Inovan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un colţ de Rai

Aş vrea să te ating
Aşa cum îmi apari
Cu puf de nor să ning
Dar mă trezesc tresari

De iubire îţi vorbesc
Îmi eşti Dumnezeire
În vis te întâlnesc
Tu rezistentă în zidire

Un colţ de rai pufos
Apari în vidul nopţii
Un vid tocit şi ros
De ofurile vieţii sorţii

Un suflu blând şi alb
Ce mâna-mi întinde
Aureola picură colb
Iubirea ne cuprinde

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bună-i soarta unui copac uscat, ros de viermi, ars peste tot de foc şi care stă pe un pământ sterp, decât a celui sărman.

în Pancatranta
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul pământului

se auzea tot mai des
acum era un abur
de toamnă cu miros
de struguri copţi zi
de zi ceas de ceas
pământul se bucura de covorul
de frunze care-şi plâng
dorul de veşnicie ros
de şobolanii fugiţi peste câmp
unde iezii miroseau a lapte
au păscut trifoiul cu patru foi
şi o tulpină scurtă
departe de jale în cârduri de sacâs

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Ce vreme! Nu se mai opreşte odată ploaia asta?! Hai, măi, puştiulică, altfel ne udăm rău de tot!
Mihai: Nu-mi mai tot zice "puştiulică"!
Alex: Bine, o să încerc. Oricum, hai odată!
Mihai: Dar tu de ce nu mă suferi?
Alex: Ce-ai zis, măi?! Cine ţi-a dat asemenea idei?
Mihai: Nimeni; aşa am constatat eu.
Alex: Se vede treaba că ai o imaginaţie foarte proastă.
Mihai: Nu cred; e clar că nu mă simpatizezi.
Alex: Aşa ţi se pare?! Greşeşti, măi... Da, ştiu, eşti fost campion mondial, la lupte, n-am uitat; arte marţiale. Ţi-ar place să-mi altoieşti măcar un pumn zdravăn, nu-i aşa?! Ce te opreşte?
Mihai: Nimic, dar nu sunt bătăuş, iar tu-mi eşti totuşi coleg.
Alex: Aha, faci pe drăguţul cu mine... Stai; cum te cheamă?
Mihai: Mihai.
Alex: Aşa, da: Mihai... Să nu uit; nu-i greu de reţinut.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte albastră

Cu respiraţia tăiată mi–am trezit din tăcere, cuvântul...
David Ionel Romulus

Un colţ de pagină rămasă, un semn de carte lângă geam,
Lumina ploaie conturată pe albul ochilor de porţelan.
Pe masă un pahar de vreme ros de struguri timpurii
Se varsă cu accent de ziuă în iarba strânsă în poezii.

O clipă stă uitată în ramă, mă înham la gâtul ei
În galop de cal de mare potcovit de un condei
Cu nărav ce ninge versuri peste noaptea ce nechează
Peste firele de lavă ca o rugă de amiază.

Plutim în doi fără adresă cu umbrele strânse în bagaj
Pictând culori adânc în oase şi flăcări roşii în obraji,
Apoi îţi scriu secunda vieţii la urechea unei veri
Răsfoind şi poezia ce ţi – am recitat – o ieri.

Se aude un tren în gura nopţii, fierbe cerneala în stilou,
Camera fulgeră în carte cu şoapte purtate de ecou.
Din nou e linişte albastră, şi frumuseţea ta mă lasă mut,
Un continent e pacea noastră cu verde dezbrăcat de lut.

Un colţ de pagină rămasă, un semn de carte lângă geam,
Lumina ploaie conturată pe albul ochilor de porţelan.
Pe masă un pahar de vreme ros de struguri timpurii
Se varsă cu accent de ziuă în iarba strânsă în poezii.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţia începe atunci când ţi se aruncă un os de ros şi tu te faci că nu-l vezi.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâta eros e ros de tot afemeiatul.

citat din David Boia (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a putea să cânţi, îţi trebuie o anumită stare sufletească. O armonie în sufletul tău. Cel ce merge să fure pe cineva, nu poate cânta. Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi şi vrăjmăşie.

citat celebru din Corneliu Zelea Codreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Sunt eu,
într-o mie de cuvinte
şi-o mie de stări.

Eşti tu,
ce-n neguri la drum lung spre mine te-aşterni.

Suntem noi,
cu visuri, cu şoapte,
ce-n noapte
n-avem cuvinte dorul să-l spunem.

E o taină, el, ecoul,
e prelungirea cuvintelor nerostite
şi geamătul valului înspumat
ce de neclintita stânca s-a spart.

E ploaia,
ce-n mii de lacrimi ea se risipeşte
spălând pervazul ros de vreme,
spălând noroiul timpului,
ce peste noi se-aşterne!

poezie de Rodica Cernea din Ferestre în timp (18 octombrie 2007)
Adăugat de Rodica Cernea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şefului meu

Plătit în firmă cu arginţi,
El are-acum un os de ros,
Chiar dacă nu mai are dinţi
Ca şef ne-arată că-i dinţos!

epigramă de Mihai Enachi (2008)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârlogul morţii

Pe drumu-ntortocheat al vieţii
Păşim cu toţi nepăsători,
Nu ştim că-ncapătul cărării
Ascunsă bine într-un bârlog
Cu chipul ei hidos şi ros
Stă cine credeţi? Moartea!!!
Mergeam agale pe cărare
Când deodată,
Îmi sare-n faţă întrun picior
Râzând cu glasul ei cel gros,
Cu-n zâmbet trist şi glas domol
Îi spun că nu mi-e frică
Că după ce mi-a luat,
Ce-n lume am avut mai drag
De ea nu mai mi-e frică.
Cu glasul stins, încetişor
O-ntreb, de ce a fost aşa de crudă
Şi mi la luat pe al meu odor.
Dar nu vrea să-mi raspundă
Se-ntoarce iarăşi în bârlog
Pândind in zare, un alt biet trecător.

poezie de Ionel Iamandei (2 februarie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănel

Motănel poartă cravată
Costumul alb fără pată
A ieşit pe scena mare
Pregătit pentru o cântare
Glasul său de bariton
Dă împrejurimi ocol
Replică-i dă Sultănica
Suind scena "mititica"
Rochia-neagră de seară
Ochii ei strălucitori
Doi luceferi printre nori
Toată o frumuseţe rară
Cucerind pe Motănel
Cântă în duet cu el.
A fost seara lor cea mare
Apoi Motănel dispare.
Iar frumoasa Sultănică
Deveni curând mămică.
Motănel unde-o fi oare
Ca să-i dau vestea cea mare?
Motănele, că eşti tată
A cinci copii dintr-o dată.
Băieţii sunt blonzi ca tine
Fetele brune ca mine.

Tu umbli hoinar prin ţară
Nu eşti grijuliu de fel
Nici măcar un şoricel
Pensie alimentară...
Dar lasă, că nu-i nimic
Îţi spun asta ca să ştii
Ne-a înfiat pe toţi Bunica
Pe mine şi pe copii!
Pe Bunica tu n-o ştii
N-a putut avea copii.
Cum nu are nici nepoţi
Ne-a înfiat pe noi toţi.
Şi-mparte pensia-n şapte
Pentru carne, pâine, lapte,
Suntem toată bucuria
Pentru Bunica Maria.
Iar tu, Motănele dragă,
Stai acia fără vlagă
Lângă ghena de gunoi
De vrei, hai, vino la noi!
Stăpânul meu bun şi drept
Trist, dar dete faliment.
Şi-a plecat în altă ţară
Eu am fost "mutat" afară.
Să fiu tată? Cum se poate?
Vremea-n doi a fost prea mică.
Să stau eu lângă Bunică?
Nu renunţ la libertate!

Morala:

Vezi adesea printre noi
Nenumăraţi motănei,
"Aventură şi arginţi"
Nu concep a fi părinţi!

fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neil Perry: Doar ce am vorbit cu tatăl meu. Mă obligă să renunţ la piesa de la Henley Hall. Actoria este totul pentru mine. Eu... Dar el nu ştie! El... Îi înţeleg punctul de vedere; nu suntem o familie bogată, ca a lui Charlie. Noi... Dar îmi planifică restul vieţii în locul meu, şi eu... Niciodată nu m-a întrebat ce-mi doresc!
John Keating: I-ai spus vreodată tatălui tău ce mi-ai spus mie acum? Despre pasiunea ta pentru actorie? I-ai arătat vreodată?
Neil Perry: Nu pot.
John Keating: De ce nu?
Neil Perry: Nu pot să vorbesc cu el aşa.
John Keating: Înseamnă că joci şi pentru el. Joci rolul fiului ascultător. Ştiu că sună imposibil, dar trebuie să vorbeşti cu el. Trebuie să-i arăţi cine eşti, ce ai în suflet!
Neil Perry: Ştiu ce ar spune! Mi-ar spune că actoria este un capriciu şi că ar trebui s-o dau uitării. Ei contează pe mine; mi-ar spune să-mi scot asta din cap pentru binele meu.
John Keating: Nu eşti un servitor legat printr-un contract! Nu este un capriciu pentru tine, dovedeşte-i prin convingerea şi pasiunea ta! Arată-i asta, şi dacă tot nu te crede – ei bine, până atunci, vei fi terminat şcoala şi vei putea face orice vrei.
Neil Perry: Nu. Cum rămâne cu piesa? Spectacolul este mâine seară!
John Keating: Atunci trebuie să discuţi cu el până mâine seară.
Neil Perry: Nu există o cale mai uşoară?
John Keating: Nu.
Neil Perry (râde): Sunt prins în capcană!
John Keating: Ba nu eşti.

replici din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bade, pentru gura ta (Versuri populare)

Bade, pentru gura ta
Am lăsat în sat lumea
Şi te-am găsit la izvoare
Purtând turma de mioare.

Măi bădiţă, dorul meu
Îl ţin în piept tot mai greu
Când să-mi stâmpăr sufletu'
Eşti cu turma pe Suru.

Bade, pentru gura ta
Mi-am pus în cap năframa
Şi un fir de albăstrea
Ca să nu mă poţi uita.

Că dragoste-ai boală grea
Scurtă-i este răbdarea,
Iar eu o duc greu, bădiţă,
Fără a ta dulce guriţă.

Coboară, bade, la vale
Că dorul n-are răbdare
Şi-oi muri lângă fuior
Torcând zilele cu dor.
Că tot dorul îşi are leacul
Doar când se-alintă cu dragul.

cântec, versuri de Valeria Mahok (2 februarie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-un crăciun cu ghiocei şi lună plină

un mugur de liliac zâmbeşte
în timp ce doi pisoiaşi se joacă cu stelele
ca şi cum lumea nu e mai mare
decât un fotoliu într-o bucătărie

îmi las mâna să judece un moţ de căciulă roşie
ca pe o nadă pentru lăbuţe iscusite de motănel
şi mă simt numai copt pentru funcţia de bunic
exersez într-un colţ de bucurie
precum un moş crăciun începător
amestecul de primăvară şi sărbători de iarnă
ca pe un viitor patent de amintire
ca pe un acord între fulgi şi flori de zarzăr

iar dincolo de cerul acesta frumos şi înflorit
o crăiasă suferă de gaură în inimă
suspină după un pic de nea
cât a aduce înapoi omul de zăpadă
cu tot cu nasul lui roşu
ca de moş crăciun

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!